După ce Republica Moldova a primit statutul de membru al ONU, la 2 martie 1992, preşedintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forţelor separatiste care au atacat si ocupat sediul politiei din Dubăsari, din stânga Nistrului, în cursul nopţii. Pe 2 martie, la Chişinău și în mai multe localităţi din țară au loc slujbe de pomenire a celor căzuți in timpul conflictului armat, depuneri de coroane și jerbe la cimitirele eroilor. Despre trecutul și prezentul statului afectat de acel război o discuţie cu fostul viceministru de interne, colonelul în rezervă Ghenadie Cosovan.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu Ghenadie Cosovan
Ghenadie Cosovan: „Au trecut 26 de ani, însă problema transnistreană se aprofundează pe zi ce trece. Am pierdut teritorii, camarazii noștri din Cocieri și-au pierdut terenurile, proprietățile private; mercenarii separatiști în fiecare an ne dau nouă unele probleme care sunt gândite nu în ‘92, dar apar acum. Și agenda lor practic nu corespunde cu agenda Actului de încetare a focului din ’92, semnat de Elțin și dl Snegur.”
Europa Liberă: Și dacă a încetat focul la Nistru, de ce la așa-zisul hotar administrativ poți vedea tancuri, poți vedea lume înarmată? Vorbim despre acești pacificatori…
Ghenadie Cosovan
Ghenadie Cosovan: „Dna Valentina, eu îmi aduc aminte ziua de 6 august când am fost scoși de pe pozițiile de luptă din Tighina și cum am fost primiți la Chișinău – ca niște criminali, ne-au dus pe niște căi ocolite, împrejurul Chișinăului, am ajuns în brigada cu destinație specială, ne-au dezarmat, ne-au dat un picior, îmi cer scuze, într-un loc și ne-au spus: „Luni, la lucru!”. Noi atunci am înțeles că ceva nu merge așa… În august ‘92, o spun în premieră, noi, un grup foarte mare de ofițeri, eram foarte indignați și chiar aveam un scop ca să mergem în Parlament și să cerem acțiuni reale în dezarmarea mercenarilor din Transnistria, dar nu încetarea focului în detrimentul Republicii Moldova. Uitați-vă, la finele războiului jumătate din Tighina era sub controlul nostru, aproape de Dubăsari, în Corjova, erau forțele noastre. Acum ce avem? Aceste teritorii sunt cedate. Au fost comise acte de trădare. Când s-a făcut delimitarea forțelor, administrația de atunci ori guvernarea de atunci a acceptat instalarea posturilor de pacificare în spatele pozițiilor noastre, ceea ce nu este corect. De obicei, delimitarea se face pe linia de foc. În partea dreaptă a Nistrului noi avem mai mult teritoriu cedat separatiștilor decât cel eliberat din partea stângă a Nistrului. Uitați-vă, Tighina, Chițcaniul Cremenciugul, Proteagailovca – sunt foarte multe localități. Și când s-a făcut această delimitare în partea dreaptă a Nistrului a fost făcută cu lux de amănunte, coordonate concrete, metru până la centimetri era delimitată zona. Când în partea stângă a Nistrului au spus că satul Cocieri, satul Corjova; sunt foarte multe întrebări la care noi o să obținem răspuns.”
Europa Liberă: Dvs. știți care e răspunsul politicienilor, guvernanților din ‘92 și până astăzi – că cu asemenea forță mare precum e Federația Rusă este greu să crezi că poți să ieși învingător și că a trebuit de făcut aceste cedări în favoarea opririi vărsărilor de sânge.
Ghenadie Cosovan: „Nu, nu, noi, veteranii de război, marea majoritate nu suntem de acord. Ceea ce ne spun nouă că merge procesul de negocieri, transnistrenii o să accepte unificarea Republicii Moldova numai când va fi transnistrizată întreaga Republică Moldova, numai atunci.”
Europa Liberă: Pe cine îngrijorează acest lucru?
Ghenadie Cosovan: „În ultimii ani apare o încredere mică în actuala guvernare, deoarece de pe tribunele instituțiilor internaționale, de la Organizația Națiunilor Unite, din Consiliul Europei se declară sus și tare că noi vrem să scoatem Armata a 14-a. În premieră au fost expulzați din Republica Moldova ca personae non gratae șase diplomați ruși, care numai cu pacificarea nu se ocupau aici. În premieră a fost o persoană de rang înalt, Rogozin, din Federația Rusă, care a luptat în ‘92 împotriva noastră și un glonț pe care l-a tras el a răpus un camarad de-al nostru. Din brigada cu destinație specială 33 de camarazi am pierdut în acel război și a fost iarăși un gest de curaj. Până acum nouă ni se spunea că nu trebuie să deranjăm „fratele mai mare”, că o să se supere și o să avem probleme cu gazele naturale, cu energia electrică și tot așa, și tot așa nouă ne era rușine să ridicăm problemele de securitate națională. Ba mai mult, sunt ferm convins că în organele statale sunt persoane docile imperialiștilor ruși și ei până nu demult ne jucau festa.”
Europa Liberă: Să ne închipuim un scenariu că, totuși, se găsește un compromis și Chișinăul și Tiraspolul acceptă un deznodământ al reglementării transnistrene. Cum vă imaginați Dvs. această reunificare a celor două maluri ale Nistrului?
Ghenadie Cosovan: „Calea de conciliere cu căpeteniile separatiste este o cale greșită, deoarece practica mondială ne demonstrează că noi trebuie să ducem tratativele cu cine? Cu oamenii de bună-credință. I-am dat o întrebare la un demnitar din fostele guverne care conducea departamentul acesta de reintegrare și-i zic: „Cum Dvs. vreți să reintegrați Transnistria?”. Și el mi-a spus că au 16 milioane bugetul, că ei dau bani în Coșnița, dau bani în Cocieri. Și i-am mai dat o întrebare: „Dar cine este președintele sovietului sătesc dintr-un sat?” și am numit satul, iar el mi-a zis: „Dar la ce-mi trebuie?”. Anume noi trebuie să ducem tratative cu cine – cu oamenii de bună-credință, cu organizațiile non-guvernamentale, cu cetățenii, cu businessmenii?”
Europa Liberă: Dle Cosovan, așa se zice că simplii cetățeni nu au ce împărți și pentru ei această reîntregire a celor două maluri ale Nistrului ar însemna un trai în cadrul unei republici unite, Republica Moldova, iar tot mai multe voci sunt cele care spun că politicienii ar avea interese să mențină inclusiv această zonă gri, pentru că în apa tulbure peștele se prinde mai ușor.
Ghenadie Cosovan: „Corect. Dacă până astăzi de la 45 până la 60% din bugetul așa-zisei republici separatiste noi, plătitorii de impozite, le achităm. Noi menținem separatismul în Republica Moldova. Eu de ce spun că în prim-plan trebuie să fie legea? Dacă cineva din stânga Nistrului prestează servicii anticonstituționale, cum este așa-zisul președinte, așa-zisul prim-ministru, așa-zișii miniștri, ei automat trebuie să răspundă penal, deoarece ei prestează servicii anticonstituționale. Tribunalele lor, judecătoriile, uitați-vă, ei condamnă ilegal și noi pierdem dosare la CEDO. Și anume numai când o să aplicăm legislația, atunci aceste funcții o să fie neconvenabile și lumea o să se gândească: dar are sens în această bucățică de pământ să mă aflu toată viața mea, să fiu căutat internațional, să am dosare penale?”
Europa Liberă: Dvs. ați lucrat în cadrul Ministerului de Interne, ați fost adjunctul ministrului. Iarăși o problemă care te pune pe gânduri e faptul că în acești ani au dispărut foarte multe persoane și de pe un mal, și de pe altul.
Ghenadie Cosovan: „Când eram șeful Departamentului serviciilor operative, practic noi petreceam operațiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în Transnistria. Erau demnitari înalți din așa-zisul minister de interne care ne spuneau că „noi închidem ochii, dar voi când o să fie reunificarea Republicii Moldova să spuneți câteva cuvințele bune, ca să nu ne pedepsească”. Atunci s-au pornit, cred că ultimele dosare care erau pornite în timpul acela erau, zeci de dosare penale…”
Europa Liberă: Care-i finalitatea acestor dosare, dle Cosovan?
Ghenadie Cosovan: „Finalitatea știți care-i? Un caz banal – pe un dosar penal eu sunt condamnat în Transnistria, pe atac asupra organelor de stat.”
Europa Liberă: Dvs. figurați în dosar?
Ghenadie Cosovan: „Da, am dosar penal. În Republica Moldova pe același caz, când am fost atacați la Corjova, în secțiile de votare, era pornit dosar împotriva actualului așa-zis președinte al Transnistriei, că eu când m-am adresat la Procuratura Generală mi-au spus că el era dat în urmărire internațională.”
Europa Liberă: Cine era?
Ghenadie Cosovan: „Krasnoselski. Uitați-vă, eu sunt victimă, am fost bătut, am avut comoție cerebrală, acele operațiuni erau conduse nemijlocit de el, atunci era ministru de interne al Transnistriei și uitați-vă că Procuratura noastră pe el l-a iertat, dar eu și până acum sunt căutat de ei, urmărit de kgb-ul lor, până acum primesc citații acasă, pe adresa mea. În țara mea, eu sunt urmărit de un regim separatist și nu sunt apărat.”
Europa Liberă: Eu vă întreb – ce soluții de reintegrare a acestor două maluri ale Nistrului mai pot exista?
Ghenadie Cosovan: „Uitați-vă, lecția Transnistriei au învățat-o ucrainenii – au anunțat că teritoriul este ocupat și deja în acest context sunt alte operațiuni, alte măsuri, ca statul să recupereze teritoriul. Orice acțiune este taxată, inclusiv pătrunderea în aceste zone din Donețk, Lugansk, Crimeea a persoanelor fără autorizarea statului ucrainean este catalogată ca infracțiune, ca și crime. Și aceste persoane sunt urmărite. Ba mai mult ca atât, cetățenii Rusiei care, de exemplu, au fost în Crimeea, ei au interdicția ca să intre în Ucraina. Acest teritoriu este numit „teritoriu ocupat”, atunci și forțele, și Armata a 14-a care și acum staționează în stânga Nistrului o să aibă iarăși un statut internațional de ocupant și atunci noi o să fim obligați să aplicăm Constituția Republicii Moldova pe întreg teritoriul. Și noi o să ajungem la aceste…”
Europa Liberă: Ce se întâmplă, dacă în instituțiile statului vin și exponenții acestei regiuni și ne referim și la Interne, și la vamă, și la Fisc, și la finanțe, și în Legislativ, pentru că forțele de stânga insistă pe ideea ca să participe cetățenii din stânga Nistrului la alegeri și chiar să-și aibă deputații lor în forumul legislativ de la Chișinău?
Ghenadie Cosovan: „Eu sunt dojenit de unii reprezentanți ai politicului Republicii Moldova că am susținut votul mixt. În opinia mea, prin acest vot mixt noi o să-i acordăm Transnistriei un loc sau cât au acolo, un mandat. Dacă nu am fi procedat astfel, deja serviciile secrete ale Federației Ruse și kgb-ul transnistrean au făcut examenul la alegerile prezidențiale când au fost impuși toți funcționarii regimului separatist să meargă la vot. Și uitați-vă, Dodon a obținut în zona respectivă cu tot instrumentariul administrativ al separatiștilor 2% și cu cei care ilegal au votat, avem date concrete, în sudul Republicii Moldova persoanele erau în două localității 90 de oameni, aflându-se în Rusia, în locul lor au votat pentru așa-zisul președinte. În Transnistria, peste 200.000 de cetățeni au pașaport și sunt cetățeni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Din ei undeva 20.000 sunt oameni de bună-credință, care au să voteze forțele național-patriotice, restul sunt calul troian care, nu dea Domnul să le permitem să voteze masiv încălcând legislația, sub automatul rusesc se includ în procesul electoral, atunci să știți că Siberia în cel mai scurt timp ne așteaptă. Eu cred că Dumnezeu ne-a dat gerurile acestea ca moldovenii, românii basarabeni să nu uite că există Siberia și noi trebuie să fim foarte precauți. Uitați-vă, 200.000 în Transnistria…”
Europa Liberă: Cei doi președinți ai Republicii Moldova și Federației Ruse caută un deznodământ pentru problema transnistreană, așa se spune opiniei publice. Care ar putea să fie rezolvarea finală?
Ghenadie Cosovan: „Deznodământul ni l-au impus – „planul Kozak”. Acel „plan Kozak” mai modernizat, dar care prevede federalizarea Republicii Moldova și anume această federalizare este o lovitură sub centură a tot ce avem noi.”
Europa Liberă: Ce trebuie să facă autoritățile statului Republica Moldova cu această regiune separatistă?
Ghenadie Cosovan: „Această regiune separatistă este un pericol din ‘92, care se dezvoltă vertiginos în fiecare an. Acum deja în Transnistria avem o armată bine pregătită. Noi spunem că-i armata transnistreană; ea este armata Federației Ruse, care au un comandament unic, au sistemă de legătură unică, manevre unice. Noi trebuie să aplicăm legea. În primul rând, să excludem pătrunderea în acest teritoriu a specialiștilor în domeniul de arme din Federația Rusă, să excludem pătrunderea în această zonă a tehnicii militare, a serviciilor speciale care pot să destabilizeze situația în Republica Moldova. Eu sunt foarte bucuros că în ultimul timp, numai din ceea ce am văzut eu în presă, au fost reîntorși în Rusia peste 80 de emisari, care aveau un scop bine determinat pentru destabilizarea situației în Republica Moldova. Și în cel mai urgent mod trebuie să internaționalizăm regimul de pacificare care acum există.”
Europa Liberă: Și câți ani ar trebui?
Ghenadie Cosovan: „Nouă ne-ar trebui undeva jumătate de an ca să schimbăm sistemul de pacificare.”
Europa Liberă: Câți ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să fie un stat integru?
Ghenadie Cosovan: „Dacă am avea posibilitatea să formăm un grup de lucru, în zece ani problema respectivă este rezolvată. Sunt niște tactici și metode de lucru prin care Transnistria singură o să se ceară să intre în Republica Moldova. Eu nu vreau să divulg aici niște proiecte, niște idei…”
Europa Liberă: Ce regrete aveți după ce ați stat cu arma în mână în ‘92 la Nistru?
Ghenadie Cosovan: „Eram elev în școala din satul Cioara prin clasa a cincea și la noi veneau în vizită veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Și nu m-am gândit niciodată că acum o să fac același lucru pe care l-au făcut și ei. Acum mergem prin școli, le explicăm elevilor răul pe care ni l-a adus războiul din Transnistria. Eu totuși speram că această problemă trebuia să-și aibă deznodământul pe parcursul a cinci-zece ani.”
Europa Liberă: Dar și acolo, în regiunea transnistreană, aceiași „eroi” pe care-i consideră autoritățile de acolo merg în școli și le spun elevilor că moldovenii au fost dușmanii în acel conflict armat de la Nistru, semeni de-ai Dvs. merg acolo și-i spun tinerei generații că dușmanul nr. 1 în timpul războiului de la Nistru a fost partea dreaptă a Nistrului.
Ghenadie Cosovan: „Dar cum e posibil, pentru că eu voiam să scriu în alfabetul meu, în limba mea, eu pentru asta trebuia să fiu împușcat? Am început războiul cu un pistol „Makarov” și cu 16 cartușe, pe când ei erau înarmați până în dinți, aveau tancuri. Eu și până acum port în mine vreo câteva schije trimise în mine de așa-zișii „frați mai mari” din Federația Rusă. Dacă Federația Rusă dorea ca pe acest teritoriu să fie pace, aceasta se întâmpla demult, demult, însă noi vedem că interesele sunt cu totul altele. În pofida faptului că guvernări am avut și de stânga, și de dreapta, și comuniste, și pro-ruse, n-a fost ca Federația Rusă să accepte integrarea Republicii Moldova. Este un cap de pod pe întreaga Europă, în războiul de la Nistru au fost create primele laboratoare ale războiului hibrid, iar acum prin aceste metode este atacată și Europa, inclusiv Statele Unite ale Americii.”