Festivalul „One World” de filme documentare pe teme legate de drepturile omului de la Praga are loc anual din 1999 și a devenit, poate, unul din cele mai importante festivaluri internaționale pe această temă. Anul acesta, festivalul a avut loc între 6-17 martie, la Praga și în alte 35 de orașe, iar realizatoarea Małgorzata Imielska a prezentat primul documentar polonez despre Alzheimer, „Iubire și cuvinte goale”.
Your browser doesn’t support HTML5
Iubire și cuvinte goale: un film despre Alzheimer
Wanda este o femeie trecută de 60 de ani, cu părul blond, tuns scurt și ochii mari, sticloși. Îl ține de mână pe soțul ei Adam, pe holul unui spital din Varșovia. Este aici pentru următoarea investigație prin rezonanță magnetică. Urmează să afle dacă afecțiunea de care suferă, demența de tip Alzheimer, a avansat. După ce un asistent o ajută să se culce, Wanda este introdusă în tunelul aparatului. Un doctor chel, cu ochelari, atestă numeroase leziuni pe creierul femeii.
Wanda a fost diagnosticată cu cinci ani în urmă. Alzheimer este o formă gravă a demenței, ce determină tulburări de memorie, gândire și comportament. Pentru soți, sindromul Alzheimer a devenit un adevărat test al relației. Întrucât starea Wandei degradează continuu, Adam are grijă de ea fără întrerupere.
Povestea lor adevărată a fost surprinsă într-un film documentar al regizoarei poloneze Małgorzata Imielska. Producția a rulat în cadrul Festivalului One World în această lună, la Praga. „Iubire și cuvinte goale” este primul film polonez despre Alzheimer.
La sfârșitul uneia dintre proiecții, regizoarea a povestit: „Face parte din experiența mea personală. Tatăl meu a avut o tumoare pe creier. Eu, mama și sora mea am avut grijă de el timp de zece ani. Eu știu ce înseamnă asta. Nu contează dacă vorbim despre Alzheimer sau cancer. Sunt la fel, deoarece nu ai speranță, nu va fi mai bine.”
Regizoarea poloneză Małgorzata Imielska
„Sunt un om norocos, fiindcă l-am întâlnit pe Adam”, a spus regizoarea. „Am vizitat centrul pentru persoanele cu Alzheimer din Varșovia. Doctorul de-acolo mi-a recomandat să merg la grupul de sprijin pentru familiile celor cu Alzheimer. Acolo l-am întâlnit pe Adam. În 10 minute, știam că mi-am găsit protagonistul.”
Filmările au durat circa trei ani, timp în care starea Wandei s-a înrăutățit. Adam a continuat să-și îngrijească soția – să o îmbrace, să o hrănească, să-i dea regulat medicamentele. Personalitatea Wandei se dizolva lent, ca într-o ceață lăptoasă.
Regizoarea Małgorzata Imielska a fost întrebată dacă Wanda înțelegea că este filmată: „Uneori, Wanda era prezentă. Alteori, nu. Pentru mine, era crucial să-i păstrez demnitatea. Am așteptat momentul potrivit să vorbesc cu ea, să îi explic de ce vreau să fac acest film, care este scopul meu. Și ea a acceptat. Eram foarte fericită, deoarece m-a recunoscut. Desigur, uneori îmi era frică, fiindcă ea încerca să fie prezentă atunci când filmam și asta era dificil pentru ea. Simțeam că o împing să facă acest efort. Știi, când ești bolnav, vrei ca boala ta să aibă un sens, ca cineva să învețe ceva. Cred că asta era dorința Wandei. Ea a vrut să facă un bine altor oameni.”
Pentru a-i reîmprospăta memoria, Adam îi arăta Wandei secvențe video cu ei doi, tineri, într-o vacanță la plajă. O puteți auzi pe Wanda râzând. „Îți amintești care era lucrul cel mai bun de-acolo? Era o cafenea, unde ne duceam seara ca să bem vin bun, din ulcior”, îi povestea Adam.
La Festivalul One World
Regizoarea Małgorzata Imielska spune că sindromul Alzheimer este încă un subiect tabu în Polonia: „Dacă oamenii din jurul tău sunt deschiși și vor să te înțeleagă, viața ta ar putea fi destul de bună. Dacă nu sunt deschiși, această maladie poate fi un iad. Sper că acest film va schimba ceva, că oamenii vor începe să înțeleagă. Pentru mine, asta e cel mai important: chiar dacă creierul tău e distrus, tu ai sentimente. Poți fi îngrozit sau poți fi fericit. Dacă vrei să ai grijă de cineva cu Alzheimer, trebuie să ții minte asta. De multe ori, oamenii pur și simplu uită.”
Festivalul „One World” se desfășoară anual din 1999 și rulează peste o sută de filme documentare din întreaga lume. Fiecare proiecție se încheie cu o discuție la care participă regizori, activiști și protagoniști.