În Republica Moldova locuiesc peste 180 de mii de persoane cu nevoi speciale, dintre acestea peste cinci mii au probleme auditive, deci, singura lor cale de comunicare este limbajul mimico-gestual. Pentru că puţini sunt cei care înţeleg limbajul semnelor cercul persoanelor cu care comunică oamenii cu deficienţe de vedere şi de auz este foarte restrâns.
Your browser doesn’t support HTML5
Persoane cu nevoi speciale, în capcana escrocilor imobiliari
În ultimii ani, apărătorii drepturilor omului bat alarma: aceste persoane deseori cad în capcana escrocilor imobiliari. Din cauza problemei pe care o au nu înţeleg bine ce li se spune şi, deseori, nu sunt conştienţi de actele pe care le semnează, iar într-un final se pomenesc deposedaţi de apartamente. Chiar dacă legea obligă judecătorii, funcţionarii publici sau notarii să cheme un interpret al limbajului mimico-gestual atunci când comunică cu o persoană ce suferă de probleme auditive, puţini sunt cei care ţint cont de această prevedere, spune Ala Bargan, specialista Asociaţiei surzilor din Republica Moldova:
La momentul de faţă noi avem foarte multe cazuri când persoanele ajung în judecată fără să conștientizeze pentru ce. Sunt ca un fel de copiii care cred în justiţie
„Ei nu se consideră persoane analfabete, dar pentru că ei au societatea lor, folosesc limbajul lor de semne, cu timpul uită sensul cuvântului. Ca să citim un document juridic, ca să-i înțelegem sensul documentului, trebuie să fie neapărat o persoană care să interpreteze sensul acestui document ca persoana să-l semneze. La momentul de faţă noi avem foarte multe cazuri când persoanele ajung în judecată fără să conștientizeze pentru ce. Sunt ca un fel de copiii care cred în justiţie. Chiar recent am avut un caz când o persoană cu dizabilitate auditivă a semnat un proces-verbal întocmit de un poliţist şi s-a ajuns la dosar penal fără ca să înțeleagă ce a făcut. A găsit o geantă şi până la urmă a fost învinuit că a furat-o.”
Your browser doesn’t support HTML5
Capcane nevăzute
Deseori, persoanele cu dizabilităţi nici nu ştiu că au dreptul să ceară un interpret atunci când ajung în instanţa de judecată sau în faţa unui notar. Este şi cazul Verei Cebotari, o femeie între două vârste din capitală, care riscă să-şi piardă locuinţa pentru că persoana cu care împărțea apartamentul a decis să-l gajeze la bancă pentru un împrumut de 20 de mii de dolari. La etapa avizării notariale femeia a semnat mai multe acte însă nu în prezenţa unui transaltor ci doar în prezenţa unui intermediar care o cunoştea pe aceasta, însă nu ştia limbajul mimico-gestual. În acest an Vera Cebotari s-a pomenit la uşă cu executorul judecătoresc care i-a prezentat o decizie prin care o obligă să elibereze apartamentul. Avocatul femeii Alexandru Cebanaş spune că la moment s-a depus o cerere de revizuire a hotărârii, iar cauza a ajuns la Curtea de Apel:
„Atâta timp cât Constituţia prevede acest drept, atâta timp cât există translatori de semne autorizați pe teritoriul Republicii Moldova eu personal ca avocat nu văd care ar fi impedimentul de orice natură ca să fie asigurat în orice etapă şi în orice procedură specialistul în cauză. Or, toate procedurile petrecută fără interpret de semne ar fi lovite de nulitate atâta timp cât persoana nu vorbește şi nu aude. În aceste cazuri nu putem vorbi nici de respectarea altor drepturi în privința persoanei cu astfel de dizabilitate. La moment suntem în proces de judecată prin care solicităm anularea unor acte. De asemenea, solicităm verificarea legalităţii acţiunilor unor actori implicaţi în instrumentarea cazului respectiv.”
În Republica Moldova sunt 17 translatori mimico-gestuali autorizaţi, gata să asigure comunicarea cu o persoane afectată de probleme auditive. Cererea unui translator ce cunoaşte limbajul mimico-gestual nu este un moft, ci un drept, spune Vitalie Meşter care reprezintă Centrul de asistenţă juridică pentru persoane cu dizabilităţi:
„O persoană care nu cunoaşte limba în care se desfă;oară şedinţa de judecată, instanţa de judecată din oficiu trebuie să asigure interpret care să asigure comunicarea cu persoana participantă în proces şi care nu cunoaşte limba în care se petrece şedinţa de judecată. La fel, la acelaşi nivel, legea obligă instanţa de judecată ca să asigure prezenţa interpretului în limbajul semnelor mimico-gestuale. În realitate nu-i chiar aşa.”
De fapt, conchide Vitalie Meşter, deseori prevederile legale care protejează drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt încălcate nu din rea-credinţă, ci mai degrabă din ignoranţă. Această atitudine, spune Vitalie Meşter, ar afecta mai mult persoanele cu nevoi speciale şi asta pentru că ar demonstra încă o dată că sunt „oameni ai nimănui”.