Accesul persoanelor cu nevoi speciale la servicii medicale de calitate nu se limitează doar la instalarea unei rampe de acces la intrarea în policlinică sau spital. Deseori, centrele de sănătate nu sunt dotate cu utilaje prietenoase pacienţilor cu dizabilităţi.
Svetlana Codreanu, originară din nordul ţării, are puţin peste 25 de ani. Din copilărie suferă de o dizabilitate locomotorie, iar din această cauză nu poate sta foarte mult în picioare şi nici nu se poate deplasa la distanţe mari.
Boala nu i-a afectat însă capacitatea reproductivă, iar astăzi este mama unui băiat de şapte ani, Dănuţ. Deşi perioada gravidităţii urma să fie una frumoasă pentru Svetlana, umilinţa prin care a trecut, în special în ziua naşterii, îi lasă şi astăzi un gust amar. Când l-a născut pe Dănuţ, tânăra cântărea 47 de kilograme:
„Am născut noaptea, pe la jumătate la trei, când medicii sunt obosiţi şi epuizaţi. Era domn, nu era doamnă şi îmi era ruşine să-i cer ajutorul ca să urc pe scaun.”
Europa Liberă: Nu puteați urca singură?
Svetlana Codreanu: „Nu puteam. El se uita la geam şi striga la mine să mă mişc mai repede, că el nu are timp. Mi-am luat inima în dinţi şi am urcat, chiar dacă aveam un pântece prea mare pentru vârsta şi statura mea. Dumnealui striga în continuare şi îmi spunea să nu ţip că nu sunt la discotecă. Eu de durere nu puteam să-i spun nimic, aveam în gând că trebuie să nasc şi să fie totul bine cu copilul.”
Până nu demult cabinetele medicale din policlinici şi spitale nu erau adaptate pentru femeile cu nevoi speciale. În prezent, cu sprijinul Guvernului Elveţiei şi Fondului ONU pentru Populaţie, UNFPA, 30 de centre de sănătate pentru tineri au fost dotate cu scaune ginecologice special proiectate pentru persoanele cu dizabilităţi. Galina Leşco, şefa Centrului „Neovita”, spune că, deseori, din cauza condiţiilor neprietenoase din instituţiile medicale, tinerii cu probleme locomotorii renunţă să se adreseze la doctor:
„Noi vrem ca aici să se simtă bine toţi. Acum putem să spunem că avem condiţii încă pentru un grup de tineri care are nevoi speciale. În sectorul nostru sunt aproape 30 de tineri cu diferit grad de dizabilitate. Acum asistentul nostru social se află în procedura de cartografiere, când merge la ei acasă ca să vadă fiecare ce nevoie are şi cu ce putem să-i ajutăm în mod individual. De aceea, noi vrem serviciile să le ajustăm şi împreună cu partenerii din Estonia pregătim un training pentru specialiştii noştri, ca să avem şi noi mai multe cunoştinţe, fiindcă noi avem motivaţie foarte bună dar, deseori, şi noi nu avem cunoştinţe suficiente pentru a aborda anumite probleme. Patologiile sunt diverse.”
În această săptămână UNFPA a făcut public raportul despre „Starea populaţiei lumii”. Potrivit cercetării, Republica Moldova rămâne cu mult în urma statelor dezvoltate la capitolul mortalităţii materne, sarcinii în rândul adolescentelor sau accesului la metode moderne de contracepție. Reprezentanta UNFPA Moldova, Rita Columbia, spune că puţină empatie din partea semenilor ar putea îmbunătăţi situaţia persoanelor cu nevoi speciale:
„Dacă vă uitaţi la cei care rămân în afara statisticii, este vorba de femeile şi fetele din localităţile rurale, cu dizabilităţi, cele care şi aşa nu au acces la servicii de sănătate. Vă dau doar un exemplu: o femeie cu dizabilitate locomotorie nu şi-a dus copilul la medic deoarece clinica nu era accesibilă pentru ea şi nici doctorii foarte prietenoși. Deci, a renunţat să meargă la clinică chiar dacă fiica sa avea nevoie de îngrijire medicală. Asemenea exemple mă fac să mă întreb ce ar putea să facă fiecare ca să nu mai existe astfel de situații?”
Datele statistice arată că în Republica Moldova locuiesc peste 180.000 de persoane cu dizabilităţi. Studiul despre sănătatea reproductivă a femeilor și fetelor cu dizabilități ale aparatului locomotor, efectuat de Centrul de instruire în domeniul sănătăţii reproductive, arată că doar jumătate dintre acestea se adresează la medic, iar una din trei consideră că atitudinea lucrătorilor medicali este neprietenoasă.
