Grupul pentru Dialog Social vrea să facă presiuni pentru schimbarea legii de funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru ca acesta să desecretizeze mai multe dosare de informatori și colaboratori ai Securității și să-i încurajeze pe istorici să iasă din zona de confort a anilor securismului stalinist, să cerceteze Securitatea din ultimele decenii comuniste, sistem care ne influențează încă viața de toate zilele de la politică, la cultură, jurnalism și economie. Andrei Oișteanu a inițiat o listă de semnături de susținere pentru Mădălin Hodor, cercetat disciplinar de Colegiul CNSAS, pentru că este convins că miza este mai mare decât aceea a ruperii unui contract de muncă. Am stat de vorbă cu el pentru a vedea de ce este convins de aceasta.
Your browser doesn’t support HTML5
Sorin Șerb în dialog cu Andrei Oișteanu
Radio Europa Liberă: Domnule Andrei Oișteanu:, de ce este important cazul Mădălin Hodor?
Andrei Oișteanu: „Cazul Mădălin Hodor este important în general, prin implicațiile sale, și în particular pentru că se întâmplă la 28 de ani după Revoluția din decembrie 1989. Nu ne-am putut imagina că un cercetător al CNSAS, un consiliu menit să deschidă arhivele Securității, îl va pedepsi pe cel care o face.”
Radio Europa Liberă: Este un simptom pentru epoca prin care trece faptul că 28 de ani de la așa-zisa cădere a comunismului discutăm de ca și cum ar fi prezent, și securitatea ar fi printre noi?
Andrei Oișteanu: „Da, e un simptom, dar nu numai al zilelor noastre, ci și al anilor trecuți. Într-un articol în care ceream solidaritatea cu Mădălin Hodor, descopeream exact același pattern, același modus operandi cu cazul unui alt cercetător tânăr, Gabriel Catalan. El a publicat acum cincisprezece ani un articol despre rădăcinile legionare ale patriarhului Teoctist care, în ianuarie 1941, în timpul Rebeliunii legionare, a participat la incendierea unei sinagogi. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic, patriarhul a murit de moarte bună, doar că cercetătorul a fost dat afară din CNSAS.”
Radio Europa Liberă: Nu întâmplător se repetă și în cazul Catalan, și în cazul Hodor, numele unor personaje din CNSAS. Constantin Buchet de pildă.
Andrei Oișteanu: „Da, așa e, domnul Buchet era de la Partidul România mare atunci, acum e de la Partidul Social Democrat.”
Radio Europa Liberă: Vorbeați de tipare comportamentale. Există la nivelul societății, dincolo de CNSAS, la nivelul întregii societăți, există simptome care ar arăta că prezența unor structuri subterane care au legătură cu Securitatea e mai mult decât o problemă instituțională, că este una vitală pentru societate?
Andrei Oișteanu: „Sunt mai multe tiparuri. Putem încerca să le tipologizăm, să le enumeră. În primul rând, mulți dintre ofițerii sau colaboratorii Securității mai sunt în viață. Ei nu vor să fie devoalați nici informatorii, nici agenții de influență. Pe lângă asta, dacă cercetăm mai atent arhivele vom vedea că s-au întâmplat lucruri mult mai grave în cadrul Securității și am putea ajunge la chestiuni penale.”
Radio Europa Liberă: Pe lista lui Mădălin Hodor sunt persoane care sunt active și importante acum.
Andrei Oișteanu: „Exact, unii dintre ei formatori de opinie.”
Radio Europa Liberă: Dar și pe lista de membri ai Academiei sunt mulți academicieni care au fost sau sunt susceptibili de a fi descoperiți că au colaborat cu Securitatea.
Andrei Oișteanu: „Ar fi necesară o exorcizare a acestora, dar așa cum lustrația conform Proclamației de la Timișoara a fost înăbușită în fașă, este înăbușită și lustrația Securității.”
Radio Europa Liberă: Ce face societatea civilă să blocheze parcursul social, politic sau economic al acestor personaje?
Andrei Oișteanu: „Societatea civilă face ceea ce poate să facă: să semneze petiții, să organizeze dezbateri așa cum face Grupul pentru Dialog Social în aceste momente și să se solidarizeze, mai ales intelectualii cu nume, cu această situație.”
Radio Europa Liberă: Pe de altă parte, vedem clivaje chiar în rândul societății civile sau între clasa politică și societate. Sunt foarte multe straturi care nu mai comunică unul cu celălalt.
Andrei Oișteanu: „Da, aceste falii se produc și n-ai cum să le umpli, ele sunt cumva firești. Ceea ce mă surprinde este că ele continuă să se adâncească: ieri sau azi a fost votată o lege care mărește numărul membrilor Colegiului CNSAS de la 11 la 13 pentru că doi domni, unul de la ALDE și altul de la PMP, ar fi rămas „pe dinafară, fără coledzi”, Caragiale e foarte potrivit pentru asemenea situații. Se continuă, așadar, discutarea și adoptarea unor legi pentru oameni anume, nu pe baza principiilor sau pentru binele societății.”