Măcar pe cruce i-a fost scris numele de fată: de ce s-a sinucis Felis

Activiștii Centrul de Informații GENDERDOC-M au reușit să o cunoască pe adolescentă în ultimele luni. Felis a fost adusă de mama sa la această organizație care apără drepturile persoanelor LGBT+ și are grupuri de sprijin pentru adolescenți și părinți. Angelica Frolov, coordonatoarea programului lobby și advocacy de la GENDERDOC-M, a povestit Europei Libere acest caz, atât cât îl cunoaște, discutând însă și despre homofobia și transfobia în rândul cadrelor didactice, discursul urii promovat de unii politicieni în scopuri electorale și lipsa de apetit pentru o lege care ar pedepsi acest discurs, despre lipsa legislației care ar elimina umilințele la care sunt supuse persoanele transgender. Iată câteva din principalele declarații:

• Potrivit mamei adolescentei, Felis a fost bătută de colegi și alungată din două școli pentru că insista asupra identității sale de gen. Chiar și pentru înmormântare, Felis a fost îmbrăcată în haine de băiat.
• Un studiu recent în rândul adolescenților din comunitatea LGBT+ arată că aceștia se ciocnesc frecvent cu manifestări ale transfobiei, bifobiei și homofiobiei din partea profesorilor din școli și universități.
• O inițiativă legislativă care ar pedepsi mai aspru discursul urii și crimele din ură își așteaptă de șase ani în parlament votul în lectura a doua. Discursul urii practicat de politicieni ca Igor Dodon nu se încadrează în libertatea de exprimare și incită la crime din ură.
• Problemele persoanelor transgender sunt total neglijate de legislație. Acești oameni nu-și pot schimba actele pentru a reflecta corect identitatea de gen fără a avea un diagnostic de la psihiatrie, ceea ce este o chestiune absolut umilitoare.

Interviu cu Angelica Frolov, Centrul GENDERDOC-M

Angelica Frolov: „Tragedia a început cu mult timp înainte de a afla noi. A început mai mult de doi ani în urmă, când fata și-a conștientizat identitatea de gen și a prins a-și schimba felul în care arăta. În clasă, profesorii erau foarte ostili față de ea, făceau misgendering. Misgendering înseamnă că refuzau să o numească așa cum spunea ea că se numește și refuzau să o numească la genul feminin, îi spuneau: „Tu la noi în catalog ești scrisă ca băiat, așa te vom numi”.

După ce fata, o chema Felis, i-a spus unui băiat că-i place de el, acesta a fost tare supărat. I s-a plâns tatălui său că, uite, ce i-a spus colegul (presupun că i-a spus că-i colegul lui de clasă, iarăși misgendering). Tatăl i-a spus mamei lui Felis la telefon cuvinte oribile, îngrozitoare. Cred că aș putea să citez, traducând din rusă, pentru că le-am inclus într-un raport: „Auzi, calmează-ți nenorocitul acela! Dacă fiul tău neîmplinit vine din nou, sau măcar se uită în direcția fiului meu, să știi că-i voi rupe picioarele și nu vei ști cine a făcut-o. Trebuie să-ți ții o astfel de creatură în cușcă, sau frecați-o din școala asta”. A folosit și câteva cuvinte indecente pe care nu le-am inclus în raport, dar cred că lumea își poate imagina care pot fi.

Presupunem că, ulterior, acest băiat împreună cu colegii săi de clasă și suntem siguri că ei au fost deși Felis nu i-a spus asta mamei, au bătut-o crunt în spatele școlii, au călcat-o în picioare și au urinat pe ea. Fata și-a pierdut cunoștința, a venit acasă murdară, cu hainele murdare și mirosind oribil. Din cauza șocului, nu ținea minte ce i s-a întâmplat.

Mama a luat aceste haine și a mers la școală cu ele să le arate profesorilor, a mers chiar și la adunarea de părinți să încerce să vorbească, dar nu a fost înțeleasă nici de către profesoară, nici de către părinți. Toți îi spuneau că copilul ei este un copil anormal și că el nu are ce căuta în acea școală. Văzând mama că nu poate face nimic, a mutat copilul în alt liceu. Felis a fost admisă cu mare greu, iar directoarea i-a spus mamei că refuză prenumele de fată al lui Felis și o iau la școală doar cu condiția că va purta părul scurt și se va purta haine „ca lumea”, „cum trebuie”.

Evident că Felis nu a făcut-o, pentru că nu putea să se îmbrace ca băiat, genul cu care nu se identifica. Atunci, directoarea a chemat-o pe mamă și i-a spus: „Luați-vă copilul de la școală. Ne-am înțeles cu totul altfel”. I-a spus, strigând: „El nu poate veni într-un asemenea hal la școală și, dacă vreți să nu fie violat, el trebuie să-și schimbe comportamentul. În caz contrar, luați-vă documentele și plecați din acest liceu”. Astfel, mama a decis să-și ia copilul și de la acest liceu.

Felis trecea printr-o depresie cumplită, a avut și câteva tentative de suicid. Din această cauză, a fost pusă și la evidența psihiatrului. Presupun că a primit tratament cu anti-depresante.

Pe 12 februarie, anul curent, mama ne-a contactat pentru prima dată. A aflat despre noi întâmplător, mi-a scris chiar mie personal pe pagina mea de Instagram. Cred că a văzut undeva în presă vreo publicație de a mea sau vreun interviu de-al meu și mi-a scris. Am pus-o în legătură cu grupul de sprijin pentru părinți, pe care îl avem noi în organizație. A mers la ședințele acestui grup, a povestit celorlalți părinți toată istoria, acolo a primit sprijin și înțelegere. După aceea, a început și Felis să vină la evenimentele noastre.”

Sinuciderea lui Felis a generat un șoc în cadrul comunității comunității LGBT+ din R. Moldova, iar vineri 15 aprilie în fața ministerului Educației de la Chișinău a avut loc un protest împotriva discriminării persoanelor transgender în școli.

Europa Liberă: În ce activități a fost implicată?

Angelica Frolov: „Venea la cluburile de cinema, venea la întâlniri, pentru că avem și grupuri de sprijin pentru adolescenți. Felis a devenit foarte implicată. I-a spus coordonatorului de program al persoanelor trans, lui Leo Zbanke, i-a spus: „Vreau să mă implic în toate, vreau să mă implic peste tot, sunt foarte interesată”. A început să zâmbească, a început să-și facă prieteni. Cu aproximativ două săptămâni în urmă s-a întâmplat ceva, noi nu știm ce s-a întâmplat, posibil că a făcut o criză de depresie. Apoi, săptămâna aceasta mama ei ne-a sunat și ne-a spus că Felis s-a sinucis.

Nu știm concret care a fost cauza, dar Felis îi spunea deseori mamei că nu vrea să trăiască, pentru că nu va fi niciodată iubită, nu va fi fericită, toată lumea o urăște. Ea resimțea foarte acut faptul că nu este acceptată de societate. Oricât de mult și-ar susține mama copilul, oricât de mult și l-ar iubi, un adolescent are nevoie de acceptare din partea celor din jur. Felis a suferit și o mare traumă, deci cred că a fost și un sindrom posttraumatic în urma celor întâmplate.”

Europa Liberă: Când vorbim de neacceptare, vorbim, în primul rând, de neacceptare din partea societății, fiindcă mama ei a acceptat-o.

Angelica Frolov: „Și mama a acceptat-o, și în organizația noastră a început să vină, spunând că „uite, mi-am făcut prieteni, sunt atâția oameni pe care i-a cunoscut și care mă acceptă, și care îmi spun că sunt frumoasă”. Dar trauma acționează diferit și nu este întotdeauna suficient să ai doar câțiva oameni care te acceptă. Nu știu, este foarte greu să spui ce s-a întâmplat și care a fost acea ultimă picătură, iar noi nu știm clar ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat acest lucru.”

Europa Liberă: Cum a fost afectată comunitatea LGBT+ din Republica Moldova de această tragedie?

Angelica Frolov: „Există foarte multe adresări la psiholog cu gânduri suicidale și aceasta este acum problema numărul 1 cu care ne confruntăm. Tot mai mulți oameni scriu că eu voi fi următorul sau eu voi fi următoarea.

Mai este o problemă foarte mare. La înmormântare, Felis a fost îmbrăcată și era în sicriu în haine de băiat. Nu era în haine de fată și, din ceea ce spun persoanele din comunitate, părul i-a fost scurtat. Înțelegem că asta a fost dorința unor rude, care au insistat asupra acestui fapt, iar mama nu s-a putut opune, pentru că era într-o stare foarte grea. Și acest lucru, la fel, i-a făcut pe membrii comunității să se simtă foarte prost.

Eu sunt în relație cu o persoană non-binară spre trans masculin și chiar am avut o discuție cu el și mi-a spus că vrea să mergem la notar și să facem un document, el să fie sigur că, dacă se întâmplă ceva cu el și va deceda înaintea mea, eu să fiu cea care voi avea grijă de corpul lui și eu nu-l voi îngropa în haină de femeie și nu-i voi pune numele din pașaport pe cruce. Bine măcar că pe cruce a fost numele ei, Felis, deci nu a fost scris numele de băiat. Cred că mama sa a avut putere să insiste, cel puțin aici, dar persoanele din comunitate sunt acum într-o stare de spirit foarte proastă în urma acestui caz.”

Europa Liberă: Cum vă explicați rolul lacunelor din sistemul de educație în această tragedie?

Angelica Frolov: „Aceasta nu este o problemă cu o singură cauză sau o singură soluție. În primul rând, majoritatea sau o mare parte din profesorii din școli și din universități sunt transfobi, bifobi și homofobi. Recent, împreună cu organizația internațională pentru drepturile minorilor «Terre des hommes» am făcut o cercetare în rândul adolescenților, iar majoritatea spun că profesorii lor sunt transfobi și homofobi, iar aceasta este o problemă foarte gravă. În relația cu familia, principalele probleme indicate de către adolescenții care au participat la studiu sunt reticența în a le dezvălui părinților orientarea sexuală, identitatea de gen. Nu a existat și în cazul lui Felis, dar pentru mulți aceasta este principala problemă. Și eu când am învățat

la universitate, am avut profesori homofobi. Deci, eu am avut profesori care fac postări homofobe pe paginile lor și eu intru în discuție cu ei. Aceștia sunt profesori de la universitate, profesori care predau la catedra de psihologie. Bine că majoritatea profesorilor de la universitatea în care am învățat eu erau foarte ok. Dar una din profesoare, care venea de la altă universitate pentru a preda și la noi, recent a avut niște declarații homofobe pe Facebook. Este ceva absolut inacceptabil. Profesorii nu au dreptul să-și etaleze prejudecățile, pentru că prejudecățile profesorilor duc la bullying, de aici pornește totul. Profesorii, direcția școlii în primul rând și apoi părinții trebuie să prevină bullying-ul în școală. Iar când profesorii sunt homofobi și transfobi, evident că și copiii vor acționa la fel, vor folosi violența împotriva copiilor LGBT+. Aceasta este problema numărul unu! Când se va rezolva problema cu homofobia și transfobia în rândul profesorilor, se vor putea aplica și legi anti-bullying, este bine să se acționeze în paralel.”

Europa Liberă: La sfârșitul lunii februarie, Legea anti-bullying menită să protejeze copiii împotriva violenței în școli era în lectură finală. Se poate spune că persoanele LGBT+ sunt incluse în această discuție, că opinia acestui grup este luată în considerare atunci când se elaborează propuneri de prevenire și combatere a bullying-ului?

Angelica Frolov: „După ce am publicat o postare despre faptul că Felis a fost bătută și a suferit din cauza bullying-ului din școală, am fost contactată de autoarea acestei legi. Am discutat puțin, nu am reușit să văd această lege, dar sper foarte mult că acolo va fi introdusă orientarea sexuală și identitatea de gen ca și criteriu de protecție. Mai avem nevoie de o lege care ar proteja de crimele din ură și de discursul urii. Inițiativa există în parlament, dar n-a fost încă votată în a doua lectură. Așteaptă de 6 ani în parlament și nicidecum nu putem convinge parlamentarii să o voteze, pentru că în lege sunt unele

articole asupra cărora nu există o opinie comună a tuturor. Este o inițiativă necesară pentru că discursul urii al unor politicieni, care încă mai sunt în parlament deși în minoritate, tot duce la crime din ură, spre creșterea urii. Aceste declarații sunt auzite de adolescenți LGBT+, care le percep în sensul că această societate nu îi înțelege, că nu vor fi fericiți vreodată în această societate. Ar putea fi una dintre cauzele suicidului în rândul adolescenților, nu doar al adolescenților LGBT+. Igor Dodon și alți politicieni care au folosit discursuri homofobe și transfobe trebuie pedepsiți nu doar printr-o amendă care pentru ei nu înseamnă nimic, o plătesc chiar cu mare plăcere pentru a-și putea face publicitate electorală ca să fie votați de alți homfobi și transfobi. Nu, pedeapsa trebuie să fie mult mai dură, pentru că este o faptă gravă. Discursul urii nu se încadrează în libertatea de exprimare, acesta este o incitare și poate duce mai târziu la crime din ură. Deci, deocamdată, există o problemă și cu această lege.”

Protest în fața ministerului Educației din Chișinău împotriva discriminării elevilor transgender în școli, 15 aprilie 2022.

Europa Liberă: În R. Moldova, a fost lansată o petiție online adresată conducerii țării cu scopul de a proteja drepturile persoanelor transgender. Ce ar avea de făcut autoritățile?

Angelica Frolov: „La noi, în R. Moldova, persoanele trans nu sunt menționate deloc în legislație. Identitatea de gen nu apare nici în Legea pentru asigurarea egalității, apare doar orientarea sexuală și numai în ceea ce ține de discriminare în câmpul muncii. Dacă orientarea sexuală mai este menționată pe undeva, identitatea de gen este absolut ignorată și se face o confuzie foarte

mare între homosexualitate, identitatea de gen și persoanele trans. Problemele persoanelor trans sunt total neglijate de legislație. Nu-și pot schimba actele (pentru a reflecta corect identitatea de gen) fără a avea un diagnostic de la psihiatrie, ceea ce este o chestiune absolut umilitoare. Un om sănătos psihic trebuie să meargă să ia un certificat de la psihiatrie pentru a-și putea schimba documentele. Și nici măcar după aceasta nu și le poate schimba decât trecând printr-o procedură de judecată, care înainte dura jumătate de an și acum a ajuns să dureze până la 3 ani, pentru că acum deja nu se mai ocupă de asta secțiile de pașapoarte, ci Agenția Servicii Publice. Iar la Agenția Servicii Publice se merge până în pânzele albe, până la capăt, până la Curtea Supremă de Justiție, nu vor să se oprească, nu vor să dea voie persoanelor trans să-și schimbe documentele după prima decizie judecătorească. Da, merg până la Curtea Supremă de Justiție, insistând că persoanele trans nu trebuie să-și schimbe actele și nu trebuie să-și schimbe sexul și numele în documente. Persoana care deja a început o tranziție și care arată conform sexului cu care se identifică, mai are trecut în documentul de identitate numele dat în naștere, nume mort (dead name) și sexul diferit. Atunci când mergi să votezi sau să te angajezi cu un document în care nici numele, nici sexul, nici fotografia nu mai coincid cu ceea ce ești tu, închipuiți-vă ce se întâmplă. Acești oameni sunt umiliți, respinși, discriminați ș.a.m.d., pentru că statul nostru consideră că trebuie să se bage acolo unde nu este treaba lui. Omul trebuie să-și poată schimba documentele când dorește el, și nu când dorește statul. Dreptul la autoidentificare este dreptul nostru, al tuturor și doar noi putem decide asupra sexului pe care trebuie să-l avem în pașaport și numelui pe care-l purtăm. Statul nu trebuie să aibă nicio treabă cu asta. Sunt mai multe întrebări pe care le-aș avea la statul nostru și eu sper foarte mult că noi, ca organizație, vom avea ocazia să i le adresăm.”

Europa Liberă: Unele date arată că la nivel mondial rata suicidului în comunitatea LGBT+ este mai mare decât în rândul populației generale din cauza discriminării. Este valabil și pentru persoanele LGBT+ din R. Moldova, duce cineva o astfel de evidență?

Angelica Frolov: „Nu, nu se duce niciun fel de evidență. Mai mult decât atât, nici nu putem ști câte persoane LGBT+ sunt în R. Moldova.”

Europa Liberă: Pentru că, deseori, acești oameni se tem să se identifice ca atare în public din cauza homofobiei și a transfobiei...

Angelica Frolov: „Corect. Dacă statul va face vreo cercetare, evident că majoritatea persoanelor LGBT+ vor minți și nu vor spune că sunt parte din comunitate din cauza fricii de a fi discriminați. Iată de ce, cunoaștem doar cazurile beneficiarilor noștri, dar ei sunt doar o mică parte din totalul persoanelor LGBT+ din R. Moldova. Deci, noi nu avem aceste date, dar sunt sigură că situația din R. Moldova arată la fel ca tabloul la nivel internațional pentru că neacceptarea din partea societății este încă un motiv care poate împinge o persoană să facă acest ultim pas.”

Europa Liberă: Când vorbim despre suicid, inevitabil ajungem la subiectul sănătății mintale. În R. Moldova, există Centrele Comunitare de Sănătate Mintală. În ce măsură acestea sunt incluzive pentru persoanele LGBT+? Există nevoi specifice acestei comunități?

Angelica Frolov: „Centrele de sănătate mintală din R. Moldova sunt prietenoase cu persoanelor LGBT+ și nu, nu e nevoie de o abordare specială. Este nevoie doar de acceptare și de înțelegerea faptului că a fi homosexual, bisexual sau persoană transgender nu înseamnă a fi bolnav, că nu are nicio legătură orientarea sexuală și identitatea de gen cu unele probleme pe care le poate avea o persoană. Desigur, dacă nu vorbim despre depresie, care ar putea

fi influențată nu de orientarea sexuală și identitatea de gen, ci de homofobia și transfobia din societate. Noi avem o altă problemă. Deși în R. Moldova există psihiatri buni, psihiatri sunt puțini. Uneori este foarte greu să te programezi la un psihiatru de urgență. Dar există tot mai multe persoane care își conștientizează problemele, mai ales cele legate de depresie și anxietate și care au nevoie de o consultare la psihiatru. Tocmai am fost la înmormântarea lui Felis și, îmi cer scuze, mă simt foarte prost. Sunt copleșită de acest sentiment al nedreptății, că niște copii care au toată viața înainte își pun capăt zilelor din cauză că societatea noastră este atât de selectivă în privința acceptării și ne împarte în cei care trebuie iubiți și pe cei care nu trebuie, din cauză că în societatea noastră, care și-a deschis acum atât de larg brațele pentru refugiați din Ucraina, există în același timp oameni atât de răi cu alții, pentru că sunt de orientare homosexuală, bisexuală sau au o identitate transgender.”

Europa Liberă: Vorbind de prevenție, în R. Moldova există o linie verde anti-suicid menținută de un grup de voluntari. E important de subliniat că autoritățile moldovene nu stau în spatele acestei inițiative, este vorba de eforturile unui ONG. Știți dacă apelează membri comunității LGBT+ la această linie sau aveți alte posibilități de a le acorda ajutor atunci când se gândesc la suicid?

Angelica Frolov: „Îmi este foarte greu să vorbesc despre asta. Am să spun doar atât: eu nu sunt sigură că această linie verde este LGBT+ incluzivă. Nu sunt sigură dacă persoanele de la această linie verde sunt capabile și sunt gata să ofere ajutor persoanelor LGBT+ care sună la această line cu gânduri suicidale.

Am avut câteva plângeri, dar pentru că acești oamenii nu au vrut să vorbească public, nu avem nici dovezi. Tot ce pot spune este că nu sunt sigură în legătură cu această. Le-aș putea recomanda însă tinerilor să se adreseze unor centre care le sunt prietenoase. De exemplu, la Chișinău există centrul „Neovita”. Acolo, tinerii LGBT+ pot primi într-adevăr sprijin. Știu că specialiștii lor lucrează foarte mult și cu prevenirea suicidului.

Le mai pot sugera să vină la noi, la GENDERDOC-M, pentru că avem o listă de psihologi și psihiatri cu care am lucrat, care au avut cursuri la noi.”

Protest în fața ministerului Educației din Chișinău împotriva discriminării elevilor transgender în școli, 15 aprilie 2022.

Europa Liberă: După tragedia morții lui Felis, în spațiul public s-a relansat discuția despre educația sexuală. Credeți că asemenea lecții în școală puteau duce la formarea unei societăți mai incluzive, la prevenirea acestei tragedii?

Angelica Frolov: „Educația sexuală este puțin despre altceva, este despre prevenirea violului în cazul copiilor, a cazurilor de pedofilie și a celor de graviditate printre minore. Educația sexuală este un obiect foarte important, dar este altceva.

Putem discuta despre faptul dacă informarea privind orientarea sexuală și identitățile de gen ar trebui să facă parte din educația sexuală, sau să se discute despre ele la alte lecții, cum ar fi poate biologia, pentru că există multe lucruri legate de anatomie. Nu contează la care curs și în ce manual se va pune această informație, dar cel puțin câteva lecții despre ce înseamnă orientarea sexuală și ce înseamnă identitatea de gen sunt necesare pentru că în fiecare clasă este cel puțin o persoană LGBT+. Statisticile arată că de la 5 la 10% din numărul total al locuitorilor unui stat sunt persoane LGBT+. Deci este foarte important ca adolescenții să înțeleagă ce li se întâmplă.

Acum există internetul, dar nu toată lumea are acces la internet și nu toată lumea vrea să meargă pe internet și să se informeze. Și există foarte multe prejudecăți și stereotipuri care țin de comunitatea LGBT+ și cu care trebuie neapărat să se lucreze. După cum am mai spus, în primul rând trebuie să începem să lucrăm cu profesorii, pentru că cea mai mare problemă este acolo.”