Natalia Carafizi: „În domeniul medical, nu putem să tragem linia pe Nistru și să separăm pacienții în ai noștri și ai lor”

Pacienții cu stomă din regiunea transnistreană ar putea crea o organizație proprie în stânga Nistrului prin care să-și soluționeze problemele, datorită unui proiect susținut financiar de Uniunea Europeană și Suedia și realizat prin intermediul Fundației Est-Europene. În prezent, acești pacienți sunt nevoiți să vină la Chişinău cel puțin o dată pe lună, de fiecare dată când au nevoie de pungi pentru îngrijirea cotidiană sau de consiliere psihologică sau medicală. Proiectul face parte din seria inițiativelor de consolidare a încrederii dintre cele două maluri ale Nistrului și a fost coordonat de Fundația Hospice Angelus de la Chişinău. Pacienții stomizați sunt persoane care în urma unor intervenții chirurgicale pe intestin sau canale urinare au nevoie pe parcursul întregii vieți de pungi speciale pentru colectarea produselor activității fiziologice. Însă sistemul medical național de cele mai multe ori nu este capabil să le asigure această necesitate cotidiană, motiv pentru care calitatea vieții acestor pacienți scade dramatic. Coordonatoarea proiectului, Natalia Carafizi, povestește de ce s-a considerat că era nevoie de un asemenea proiect pentru regiunea transnistreană.

Natalia Carafizi: „În domeniul medical, nu putem să tragem linia pe Nistru și să separăm pacienții în ai noștri și ai lor”

Natalia Carafizi: „Noi suntem o organizație neguvernamentală care lucrează în sectorul medical și, evident, și în medicină sunt niște puncte pe care medicina, din păcate, nu poate să le acopere, fiindcă nu este o noțiune, să zicem așa, pur medicală. Pacienții stomizați existau întotdeauna.”

Europa Liberă: Dacă se poate o paranteză, ce înseamnă pacienți stomizați?

Natalia Carafizi: „Pacientul stomizat este o persoană care are o găurică pe abdomen care a fost făcută de către un medic chirurg. Prin această gaură se elimină niște eliminări fiziologice. Pacienții stomizați pe care noi îi avem în program sunt de două tipuri – așa-numiții pacienți intestino-stomizați, adică unde din intestine se elimină masele fecale, și uretero-stomizați, din care se elimină urina.

Punga salvatoare

Medicina, cum se spune, și-a făcut treaba sa, dar mai departe se începe altă întrebare nu numai medicală, dar și socială. Adică, în primul rând, persoanele, din păcate, în ziua de azi nu pot găsi aceste pungi-colectori în care eliminările fiziologice trebuie să fie colectate și, în al doilea rând, având o grămadă de complicații – din lipsă de informații, cum corect trebuie să fie îngrijită această stomă – ei, evident, nimeresc din nou în mâinile medicilor.

În Transnistria noi avem foarte mulți oameni – conform datelor noastre, sunt circa 100 de oameni stomizați care se adresează la noi direct, în Chișinău. Fiindcă noi la momentul de față suntem singura organizație calificată care prestează servicii pentru pacienții stomizați.

Nu pot să vă spun care este statistica oficială, din păcate, fiindcă statistica noastră este formată din adresări. Dacă persoana s-a adresat, atunci noi colectăm aceste date și putem să spunem că aproximativ 100 de oameni sunt din Transnistria. Care este realitatea, din păcate, nimeni nu știe.

Și din această idee evident s-a pornit și gândul de a aplica la Fundația Est-Europeană. Scopul proiectului nostru a fost inițierea serviciilor de stomoterapie în Transnistria, adică cu pași mici măcar de inițiat acest sistem de îngrijire a oamenilor stomizați. Și ne propunem nu numai aprovizionarea cu pungi, dar și transmiterea acestor cunoștințe și practici nu numai pacienților stomizați și rudelor acestora, dar și personalului medical. Fiindcă anume la medicii de familie și la asistentele medicale care lucrează împreună cu medicul de familie se adresează acești pacienți și persoanele acolo pe loc trebuie să aibă acest acces la informație și la consultații calificate.”

Europa Liberă: Dacă spuneți că există în jur de 100 de persoane, cel puțin cei care s-au adresat la Dvs. și în regiunea transnistreană nu există servicii pentru ei, cum se descurcă oamenii aceștia, care este viața lor? În regiunea transnistreană nu știu dacă e foarte diferită situația față de malul drept al Nistrului…

Natalia Carafizi: „Situația a fost egală. Noi ca organizație suntem din anul 2001. Din păcate, la Universitatea de Medicină sau în colegiile medicale nu a fost acest subiect, nu pot să vă spun că e important, pur și simplu nu a fost discutat. La noi, în Chișinău și în regiuni, situația un pic s-a schimbat. Asta noi am vrut să facem și în Transnistria, adică să introducem atitudinea față de oamenii stomizați fix la acest nivel pe care noi îl avem aici, pe malul drept al Nistrului.”

Europa Liberă: Dvs. spuneți că sunteți singura organizație neguvernamentală care se ocupă cu acest subiect. Dar statul ce face în situația asta?

Natalia Carafizi: „Situația se îmbunătățește, să zicem așa, fiindcă începând cu anul trecut a fost făcut un program național în domeniul stomoterapiei unde au fost procurate și repartizate aceste pungi pentru pacienți în funcție de raion. Evident, asta nu exclude faptul că dacă este necesară o consultație mai îngustă sau este un caz neobișnuit, sau cu unele complicații, atunci sigur că persoana poate să se adreseze și aici, la Chișinău, pentru o consultație medicală, dar nu pentru a obține aceste pungi.”

Europa Liberă: Cum a fost primită inițiativa Dvs. la Tiraspol, în regiunea transnistreană?

Natalia Carafizi: „Cu mare drag, fiindcă eu cred că oamenii nu contează unde trăiesc – pe malul drept sau pe malul stâng al Nistrului –, dacă este informația modernă utilă și într-adevăr oamenii au nevoie de așa ceva, întotdeauna ei sunt destul de doritori de a primi și nu numai de a primi, dar și de a ajuta la răspândirea acestei informații, fiindcă în cadrul acestui proiect deja au fost făcute concluzii și pași concreți. La sfârșitul acestui proiect s-a ajuns la concluzia că fără crearea asociației pacienților stomizați în regiunea transnistreană, din păcate, mai departe nu putem să mergem.”

Europa Liberă: Ați găsit parteneri care să vrea să lucreze, să creeze această organizație în regiunea transnistreană?

Natalia Carafizi: „De fapt, aceștia sunt oamenii – sau persoane stomizate, sau rudele acestora. De fapt, aici trebuie numai dorință, energie și viziuni clare.”

Europa Liberă: La nivelul administrației de acolo, ce reacții ați avut? Pentru că știu că la un moment dat existau chiar anumite piedici puse de administrația de la Tiraspol sau o anumită reticență. În cazul Dvs., cum a fost?

Natalia Carafizi: „Rezistență probabil că este la toți, dar eu din viață și din practică m-am convins că dacă tu explici scopul și dacă această informație este prelucrată și într-adevăr se vede că este necesitate, atunci se deschid absolut toate ușile. Și pentru dânșii a fost important și faptul că ei singuri au realizat că aceasta este într-adevăr o problemă. Ne întoarcem un pic înapoi, la baza de date – ei singuri nu prea știu care este sau care a fost situația reală. Totuși, lucrurile s-au pornit un pic înainte, ei singuri văd că da, într-adevăr, situația poate fi schimbată. Dar asta se poate face numai dacă explici, aduci la cunoștință – nu cu pumnul pe masă, dar și cu argumente.”

Europa Liberă: Eu îi întreb pe toți cei care lucrează cu regiunea transnistreană: cum vedeți Dvs. – există mai multe diferențe sau mai multe similitudini între oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului? Poate inclusiv la nivelul acesta de încredere față de o organizație neguvernamentală, de anumite servicii medicale sau de un anumit sistem medical?

Natalia Carafizi: „Probabil că de la bun început întotdeauna, nu pot să spun că toți, dar totuși oamenii sunt suspicioși, fiindcă nu toți știu ce înseamnă o organizație neguvernamentală. Poate așa o exprimare nu prea corectă, dar înainte de a începe noi să lucrăm, cineva spunea: «o gașcă privată».”

Europa Liberă: Și probabil cu anumite interese că veniți de acolo?

Natalia Carafizi: „Sigur că, anume cu interese de business, ceva de genul acesta. Pe urmă, iar mă repet, dar m-am convins nu o dată, abilitatea ta de a explica gândurile și de a explica problemele lor și nu numai din punct de vedere că eu vin și eu fac pentru tine, dar hai să facem împreună, și tu ești capabil ca persoană. Deci, atunci oamenii devin mult mai deschiși și cred că ceva aici, în creier, se fixează și se schimbă și ei gândesc deja pozitiv și caută singuri diferite oportunități și posibilități de a rezolva problema.”

Europa Liberă: Proiectul Dvs. este parte a acestui concept de consolidare a încrederii dintre cele două maluri ale Nistrului. Care este această componentă de consolidare a încrederii pe care ați pus-o Dvs. în proiect și, mai ales, rezultatul, că oricum proiectul are deja un an de zile?

Natalia Carafizi: „Noi totuși nu dorim să fim separați. În ce sens? Pacienții stomizați din partea dreaptă și pacienții stomizați din partea stângă a Nistrului. Această atitudine și practicile pe care noi le folosim sunt uniforme sau universale și anume probabil că prin aceasta noi considerăm că este o problemă globală, este o problemă majoră pe care noi o putem rezolva și o rezolvăm, confirmând acest fapt indiferent de în ce limbă persoana vorbește sau cum gândește.”

Sistemul medical pe malul stâng al Nistrului este un pic conservat, adică ei încă folosesc aceste idei de școală sovietică…

Europa Liberă: În regiunea transnistreană a fost subfinanțat domeniul ani de zile și exodul de medici, de asistenți medicali ș.a.m.d. este foarte mare. Sistemul medical nu este la nivelul la care este chiar și în Republica Moldova și atunci, oamenii vin foarte des, trec malul pentru o anumită consultație medicală. Aceste elemente de soft power, să zicem așa, sunt ele mai eficiente decât convingerea cu pumnul pe masă, cum spuneați mai devreme?

Natalia Carafizi: „Mi se pare că da. Fiindcă clar lucru că, în viziunea mea, sistemul medical pe malul stâng al Nistrului este un pic conservat, adică ei încă folosesc aceste idei de școală sovietică. Nu pot să spun că asta este rău, pur și simplu, oamenii trebuie să înțeleagă că trebuie să meargă înainte.

Ultimii cred că 5-7 ani noi avem foarte mulți concetățeni de-ai noștri care trăiesc în alte țări, vin cu alte medicamente și nu numai cu medicamente, dar și cu altă atitudine medicală, atitudine socială. Și tu nu poți să tragi linia și să spui că acolo îi așa, dar la noi e așa. Ce este bine, noi oricum trebuie să acumulăm și să cultivăm și o să mergem într-un pas cu toți, împreună.

Eu cred că și colaborarea aceasta fructuoasă cu colegii de pe malul stâng al Nistrului tot ne-a arătat că în unele momente noi suntem bravo, noi totuși am atins un nivel, fiindcă atunci când tu ești în sucul tău, cum se spune, este foarte greu de analizat și de făcut o autoevaluare corectă. Pe de altă parte, mi se pare că este bine că noi un pic îi tragem pe dânșii după noi până la nivelul nostru.”

Europa Liberă: Dacă ne-am imagina că ați ajunge Dvs. sau ați fi Dvs. factorul de decizie în Republica Moldova, care ar fi – din experiența pe care ați avut-o și din contactele cu oamenii pe care le-ați avut –, care ar fi sugestiile Dvs. pentru politicienii, pentru clasa politică de la Chișinău în raport cu regiunea transnistreană – cu oamenii de acolo, cu soluționarea problemei respective?

Natalia Carafizi: „Să ne auzim unul pe altul, fiindcă acesta este lucrul cel mai greu. Numai discutând eu cred că noi putem să găsim o ieșire din situație comună. Fiindcă dacă noi avem diferite opinii care, din păcate, nu găsesc niciun punct comun, atunci într-adevăr este foarte greu de găsit o soluție de ieșire din situație.”

Europa Liberă: Dar Dvs. vedeți soluții pentru rezolvare? Sunteți cetățean al Republicii Moldova, locuiți aici. Problema este de 30 de ani. Dvs. vedeți soluții pentru rezolvarea ei?

Natalia Carafizi: „Iarăși, mie mi se pare că numai cu răbdare, fiindcă da, natura omului este așa, noi toți de natură suntem conservatiști și „repede” pentru o persoană, repede asta e o zi, pentru o altă persoană „repede” este un an de zile, pentru a treia persoană, din păcate, 30 de ani de zile asta este tot „repede”.

Deci, până când persoana singură nu ia această decizie, din păcate, eu cred că cu de-a sila nu poți să faci nimic, fiindcă noi când venim la pacienți și le dăm sfaturi care, în viziunea mea, sunt bune, dar dacă persoana nu este gata să le primească sau, invers, are absolut altă viziune, binele meu, din punctul de vedere al meu, el pur și simplu îl tratează ca agresivitate. Și atunci, eu înțeleg că trebuie să opresc pur și simplu și să aștept.”

Europa Liberă: Deci, Dvs. credeți că e mai bun un status-quo acum decât o mișcare accelerată?

Natalia Carafizi: „Totuși, mișcarea, cum acolo era spus? – grăbește-te lent sau încet! Mișcarea înainte, dar totuși nu ignorarea și nu indiferența față de situație.”

Europa Liberă: Spuneți-mi, vă rog, cum vedeți Dvs. pașii următori în proiectul Dvs? Ați

pus baza, acum ce urmează?

Natalia Carafizi: „Noi totuși dorim ca această asociație de pacienți stomizați să fie creată cât mai repede. Așa va fi bine, fiindcă, iarăși, asta este doleanța lor și mai departe ei pot să facă un draft de document pentru Ministerul Sănătății unde pot să fie clar scrise cerințele persoanelor și, poate, opțiunile de rezolvare a acestor probleme.

Alt aspect este ca noi mai departe să continuăm să colaborăm cu personalul medical, întrucât ca și în oricare domeniu medical există educația continuă. Ceva se schimbă, apar produse noi, personalul trebuie să știe cum să lucreze cu acestea sau, invers, cu așa ceva deja nu se lucrează și îl învățăm metode noi. Și totuși aș recomanda de calculat câte persoane sunt. Fiindcă într-adevăr trebuie să cheltui trebuie să știi câți oameni, într-adevăr poți să cheltui un milion, dar poate nu este necesitate de acest milion, poate doar jumătate.”

Europa Liberă: Deci, acum în continuare pacienții din regiunea transnistreană vin la Dvs., cei 100 despre care spuneați că îi aveți la evidență?

Natalia Carafizi: „Scopul care este? Ca acești 100 de pacienți totuși să nu vină aici, dar să beneficieze acolo pe loc, dar aici deocamdată situație este așa: beneficiază și pe loc, până când colegii din Transnistria pot să obțină această experiență sau expertiză și, respectiv, vin și la noi.”