Ecosistemul pro-Kremlin și-a stabilit stabilit discursul despre acțiunea lui Lukașenka de „piraterie susținută de stat”, cum a numit-o CEO-ului de la Ryanair. Toate instituțiile controlate de Kremlin repetă aceleși două mantre: „Toți fac asta!” și „Pratasevici e un tip rău”.
Prima nu e numai total irelevantă, dar și greșită factual. Lukașenka este singurul șef de stat, deși în cazul lui nelegitim, care a ordonat unor avioane de luptă să forțeze aterizarea unui avion civil pentru arestarea unui oponent politic. A doua - că dizidentul Raman Pratasevici e un „extremist” - e și nefondată și fără relevanță, în cazul dat. Ea nu justifică decizia lui Lukațenka de a utiliza forța militară împotriva unui avion civil.
În timp ce încearcă să-l apere pe Lukașenka, Fundația pentru cultură strategică de la Moscova, de fapt sprijină idea că președintele nelegitim a acționat ilegal:
| Evident, ceea ce s-a întâmplat în spațiul aerian bielorus a fost neregulamentar și posibil ilegal.
### Vezi și... ### Eternul 1 Aprilie al dezinformării de la KremlinCu toate acestea, Fundația respectivă încearcă să dea vina pe liderii europeni pentru că au „refuzat să-l predea pe Pratasevici, forțându-l astfeș pe Lukașenka să face controversata manevră. Și în general, toată lumea face asta!
### Vezi și... ### Atacând Occidentul punîndu-i în pericol pe rușiAlte instituții încearcă să-l defăimeze pe dl Pratasevici însuși. Asta e, din nou, irelevant în cazul amenințărilor militare ale lui Lukașenka împotriva unui aparat civil. Defăimarea urmează liniei potrivit căreia orice formă de dizidență e descrisă drept fascism sau nazism.
Și avem desigur apărarea tradițională de tipul „neagă tot”.
A amenința un aparat civil cu avioane de luptă „e strict în linie cu regulamentele internaționale”. Nu, nu este. Emiterea unei amenințări cu bomba nu e o procedură standard pentru prinderea unui criminal fugar. Asta e o minciună sfruntată.
### Vezi și... ### Cum să (nu) devii o țintă a dezinformării (VIDEO)Trebuie spuse cîteva cuvinte despre afirmația autorităților belaruse că amenințarea cu bomba a venit de la organizația teroristă Hamas. E de fapt un amatorism de tip Mike și Nick din partea regimului Lukașenka. Autoritățile ruse din domeniul transportului au pretins că Hamas le-a înaintat solicitarea ca Uniunea Europeană să facă presiuni asupra Israelului pentru încetarea focului. De ce ar contacta Hamas Minsk-ul pentru asta, și de ce ar cere o încetare a focului la câteva zile după parăzile lor victorioase în Gaza rămâne un mister, punând Minsk-ul în ciudata situație de a fi mai puțin de încredere decât o organizație teroristă condamnată pe plan internațional.
Se pare că e o regulă generală în rândul colaboratorilor presei pro-Kremlin: „când te îndoiești, dă vina pe Ucraina”. Krelinul însuși nu s-a grăbit să comenteze asupra incidentului Ryanair FR4879, lăsîndu-i pe colaboratori fără ghidaj cu privire la linia pe care s-o adopte. O instituție [de presă pro-Kremlin] n-a mai așteptat instrucțiuni de la Moscova, și pur și simplu a făcut ce trebuie făcut: a dat vina pe Ucraina. Arestarea a fost pusă la cale de serviciile de securitate ucrainene!
### Vezi și... ### Cum să faci din țânțar armăsar, fără țânțarCând vine vorba de numere, dezinformarea legată de Ucraina a dominat săptămâna asta: puțin sub 20 de cazuri sînt dedicate încercărilor de a ataca Ucraina; câteva urmează clișee foarte vechi, „Ucraina e unstat nazist”, „Ucraina e nedemocratică”, Ucraina e agresivă și sub control american”, „Ucraina nu e un stat suveran”… Toate bine folosite și confortabile cazuri de dezinformare. Există la ora actuală 4.400 de cazuri legate de Ucraina în baza de date, aproape o treime din totalul de cazuri adunate începând din 2015.
### Vezi și... ### 30 de ani de „Revoluții colorate”Vedem o abordare conștientă din partea Kremlinului: ocupă spațiul informațional. Metoda a fost prezentată cu grijă în jurnalele rusești de studii de securitate:
### Vezi și... ### Revista dezinformării: alegeri peste totUn scenariu modelat preventiv, răspunzând intereselor naționale ale statului, poate diminua semnificativ impactul activităților forțelor străine în sfera informațională, pentru că de regulă ele încearcă să ocupe locurile goale [în fluxul informațional]
Whataboutism* și păcăleli – media pro-Kremlin modelează scenariile și evită chestiunile de bază and avoiding the core issues.
*
Metoda whataboutism-ului („what about – dar despre?”) a fost pusă la punct de propaganda sovietică, care în timpul Războiului Rece răspundea criticilor americane privind nerespectarea drepturilor omului în URSS cu întrebări de genul: „Dar voi de ce nu vorbiți despre rasismul din Statele Unite?” (N.Trad)
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo în traducerea lui Lucian Ștefănescu