Nonagenară condamnată în Germania pentru complicitate la Holocaust

Memorialul Holocaustului de la Berlin.

Irmgard Furchner, în vârstă de 97 de ani, a fost condamnată la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la crime în lagărul de concentrare Stutthof. Sentinţa a fost pronunţată marţi de către tribunalul din Itzehoe.

Potrivit radiodifuziunii publice locale (NDR), procuratura a pledat pentru 2 ani de închisoare şi executarea pedepsei într-un penitenciar.

Procuratura germană a investigat acest caz timp de cinci ani. Procesul a început în 2021 în oraşul Itzehoe. Irmgard Furchner nu s-a prezentat la deschiderea procesului, încercînd să fugă. Atunci s-a emis un mandat de arestare.

Your browser doesn’t support HTML5

Nonogenară condamnată în Germania pentru complicitate la Holocaust

În cele din urmă, inculpata a fost descoperită de către autorităţi. A fost ţinută câteva zile în arest, iar apoi eliberată. La vremea respectivă locuia într-un cămin din Quickborn, în land-ul Schleswig-Holstein, situat în apropiere de Hamburg. Pentru că faptele de care a fost acuzată au fost comise când avea doar 18 ani, tribunalul a judecat-o în baza Codului Penal pentru tineri.

Este pentru prima dată în perioda postbelică germană că o persoană care nu a făcut parte din structurile militare naziste să fie pedepsită pentru complicitate la crimele comise într-un lagăr de concentrare. Într-un amplu rechizitoriu, procuratura a acuzat-o pe fosta secretară a comandantului din lagărul de concentrare din Stutthof, Paul Werner Hoppe, de faptul că a fost informată asupra metodelor de ucidere, practicate în lagăr. Localitatea Stutthof este situată în Polonia, în apropierea oraşului Gdańsk, până-n 1945: Danzig.

„Regret că ... am fost la Stutthof

Prin munca ce a prestat-o acolo, se mai spune în rechizitoriu, ea a contribuit la asigurarea desfăşurării activităţilor din lagăr. Din cauza aceasta, procuratura a acuzat-o de complicitate la uciderea a peste 11.000 de persoane internate. Prin intemediul apărătorului ei, ea a negat că ar fi vinovată de comiterea unor fapte penale. De-a lungul procesului, ea a refuzat să dea vreo declaraţie. Pe data de 6 decembrie s-a decis, în sfârşit, să spună câteva propoziţii scurte. „Îmi pare rău de ceea ce s-a-ntâmplat. Regret că în acea perioadă am fost la Stutthof. Mai mult nu pot să spun.”

Irmgard Furchner

Apărătorul a încercat să-i convingă pe judecători că inculpata nu a absolvit cursurile SS (adică a batalioanelor de elită, implicate activ în nenumărate crime de război şi responsabile pentru administrarea şi paza lagărelor de concentrare). Înainte de a deveni secretara comandantului de lagăr, a lucrat ca funcţionară la o bancă. Când a ocupat postul de secretară, pe data de 1 iunie 1943, la Stutthof ar fi fost un simplu lagăr de muncă, susţin apărătorii ei. Nu şi-a dat seama că cei internaţi sunt ucişi.

Irmgard Furchner a lucrat la Stutthof până pe data de 1 aprilie 1945. În perioada activităţii ei, l-a cunoscut pe sergentul major (Oberscharführerul SS) Heinz Fruchner, căsătorindu-se cu el în 1954.

(Fruchner s-a numit iniţial Furchtsam, ceea ce în germană înseamnă „fricos”. Şi-a schimbat numele pentru că nu suna bine pentru un membru SS.)

În acelaşi an, ea a fost chemată ca martoră în procesul intentat comandantului, Paul Werner Hoppe. În 1957, Hoppe a fost condamnat la 9 ani de închisoare, iar în 1960 a fost eliberat înaintea expirării pedepsei. După eliberare, fostul comandant de lagăr a trăit retras până-n 1974, anul morţii sale. Nu se ştie dacă a frecventat cercuri revizioniste sau negaţioniste.

Astfel de cercuri a frecventat, în schimb, Ursula Haverbeck, cunoscută ca o negaţionistă militantă, admirată şi stimată de extremişti de dreaptă.

Ursula Haverbeck a fost închisă

Săptămâna trecută mass-media germană a anunţat că Ursula Heverbeck, în vîrstă de 94 de ani, va trebui să-şi ispăşească pedeapsa la 1 an de închisoare într-un penitenciar din oraşul Bielefeld. Haverbeck a fost condamnată pentru negarea Holocaustului în 2017 şi 2020. Tribunalul din Berlin i-a respins cererile de recurs.

În repetate rânduri, ea a declarat că Holocaustul este o minciună, și că lagărele de exterminare nici măcar nu au existat. (Cf. „Complice la crimele din fabrica morţii”; „Extremişti de dreapta în faţa justiţiei germane”; „Închisoare pentru negarea Holocaustului”)

Ursula Haverbeck

Ursula Haverbeck este binecunoscută în cercurile extremiste de dreapta din Germania şi din străinătate. Mulţi o consideră o „martiră” şi susţin că este o victimă a justiţiei care suprimă opiniile neconforme cu „istoriografia oficială”, scrisă de „uneltele docile ale puterilor învingătoare” în ultimul război mondial.

Ursula a fost căsătorită cu Werner Georg Haverbeck. Acesta a înfiinţat, în 1963, fundaţia Collegium Humanum. Din cauza propagandei extremiste de dreapta, revizioniste şi negaţioniste, activitatea fundaţiei a fost interzisă în Germania, în 2008.

Werner Georg Haverbeck a activat şi în cadrul unei comunităţi religioase de orientare teozofică, bazată pe aşa numita teorie a „cristologiei”.

Teologia confesională consideră această teorie drept incompatibilă cu Noul Testament.

Nazist german din România coleg cu soţul lui Haverbeck

Din aceeaşi comunitate a făcut parte şi fostul nazist german din Transilvania, Friedrich (Fritz) Benesch (1907-1991).

În 1939, Benesch s-a înrolat în Waffen-SS. Şi-a continuat activitatea pro-nazistă după ocuparea Ardealului de Nord de către Ungaria horthystă, în 1940. În calitate de activist al Uniunii Populare a Germanilor din Ungaria (Volksbund – pandantul Grupului Etnic German din România, dirijat de către activişti ai Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German, NSDAP, cum s-a numit oficial partidul nazist), a fost numit în funcţia de şef al districtului Reghin. În această calitate a fost implicat în deportarea evreilor din Bistriţa.

În 1944 a fugit în Germania. Pentru a-şi ascunde trecutul politic, a întrerupt legăturile cu foştii săi conaţionali, apropiindu-se de secta religioasă numită Comunitatea Creştinilor.

Detalii despre biografia lui Benesch se găsesc în studiile publicate de istoricul Johann Böhm, cât şi în jurnalul episcopului evanghelic din Sibiu, Victor Glondys, îndepărtat din această funcţie, în 1941, de către nazişti. (Cf. „Evocarea unui nazist la un simpozion din Bistriţa”, News 2017 / Halbjahresschrift, 9. 10. 2017.)