În plus, biblioteca n-avea niciun telefon public. Cine dorea să dea un telefon, trebuia să predea la ghișeu cărțile comandate și să caute un telefon în stradă.
Despre aceste inconveniente se scria într-o plângere a unui cititor, adusă la cunoștința administrației bibliotecii.
Drept urmare, locțiitorul directorului, „tov. Eriomenko”, constata că bufetul era aglomerat de la orele 12 până la orele 17, după care rămânea „aproape pustiu”. Totuși, mergând în întâmpinarea studenților, s-a decis ca în perioada sesiunilor bufetul să-și prelungească programul până la orele 18.00.
În ceia ce privește lipsa unui telefon public, administrația avea promisiunea Stației orășenești de telefoane de a instala un telefon-automat în incinta bibliotecii „imediat cum se eliberează linia”...