Oazu Nantoi: Moscova nu și-a schimbat atitudinea față de R. Moldova de când a provocat separatismul în stânga Nistrului

Afirmând că armata rusă staţionată până în prezent ilegal pe teritoriul Republicii Moldova în pofida Acordului de la Istanbul şi a altor documente internaţionale este forţa militară care în anul 1992 a oprit vărsările de sânge de la Nistri, șeful diplomaţiei moldave Aureliu Ciocoi sfidează adevărul, constată deputatul Oazu Nantoi. Politicianul are o altă părere despre intervenţia armatei ruse de acum 28 de ani.

Deputatul Oazu Nantoi si disputea despre rolul Rusiei în războiul de pe Nistru

Europa Liberă: Ce a fost în 1992 la Nistru?

Oazu Nantoi: „Să recitim decizia CEDO din 8 iulie 2004, cazul „Ilie Ilașcu și alții împotriva Republicii Moldova și Federației Ruse”. În ‘92, deci a fost o fază militară a unui conflict politic, care a fost provocat de centrul unional în 1990, imediat după ce Parlamentul Republicii Moldova, primul parlament ales într-o manieră democratică pe întreg teritoriul fostei RSS Moldovenești, la 23 iunie ’90, a votat declarația de suveranitate a Republicii Moldova. După aceea a urmat la 19 august proclamarea independenței de Republica Moldova a republicii găgăuze și cu solicitarea de a semna acordul unional, cu care umbla pe atunci Gorbaciov, iar la 2 septembrie ‘90 la Tiraspol a fost proclamată așa-zisa „republică moldovenească nistreană sovietică socialistă” în componența URSS. Și Anatoli Lukianov, fost președinte al Sovietului Suprem al URSS, le-a declarat franc deputaților aleși din partea Republicii Moldova că dacă Moldova semnează noul tratat unional, atunci aceste pseudo-republici vor dispărea, dacă nu – „atunci puteți să plecați în România”, a spus Anatoli Lukianov.

Deci, în România noi n-am plecat, URSS s-a destrămat, între timp în stânga Nistrului din unitățile fostei Armate a 14-a, premeditat, s-au demobilizat ofițerii și au trecut în așa-zisele detașamente teritoriale de autoapărare, între timp aceste detașamente teritoriale de autoapărare au fost înzestrate cu muniție și armament din depozitele Armatei a 14-a, între timp în stânga Nistrului au fost trimiși mercenari din restul teritoriilor URSS și în anul ‘92, când pe o parte au fost depuse eforturile diplomatice pentru soluționarea politică a conflictului, vreau să aduc aminte că la 6 și 17 aprilie ‘92 la Chișinău au avut loc întrunirile miniștrilor afacerilor externe: al Ucrainei, dl Anatol Zelenko; al Rusiei, dl Andrei Kozarev; al României, dl Adrian Năstase și dl Nicolae Țâu din partea Republicii Moldova, au fost pregătite documentele care creau un cadru juridic pentru soluționarea pașnică a conflictului, a fost instituit mecanismul quadrilateral de observatori militari și, nu în ultimul rând, Parlamentul Republicii Moldova a făcut un supraefort și cu participarea deputaților aleși din stânga Nistrului, la 16 iunie 1992, a fost adoptat un document care, iarăși, crea un cadru juridic pentru soluționarea pașnică a conflictului.

Dar la 19 iunie a fost pusă la cale de serviciile secrete rusești o provocare, fiind atacat punctul de poliție, iar această provocare a servit drept un element de detonare a agresiunii militare deschise a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova. Să nu uităm că decretul lui Boris Elțin, nr. 320, din 1 aprilie 1992, de trecere în subordonarea Rusiei a unităților militare din stânga Nistrului contravine decretului președintelui Republicii Moldova, dl Mircea Snegur, din 3 septembrie 1990, dar, în fond, a fost agresiune dominantă, a fost agresiune militară din partea Federației Ruse.”

Europa Liberă: Șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, insistă pe ideea că Federația Rusă a intervenit în războiul de pe Nistru pentru a opri vărsările de sânge.

Oazu Nantoi: „A intervenit, ucigând cetățenii Republicii Moldova, asta a uitat să precizeze dl Ciocoi. Și Federația Rusă a impus acel acord din 21 iulie ‘92 în limitele căruia Republica Moldova se bălăcește ca o muscă într-un păienjeniş cu așa-zisa operațiune de menținere a păcii și cu procesul de negocieri, unde Rusia dirijează cu marionetele de la Tiraspol.”

Europa Liberă: Dar în acel document pe care și-a pus semnătura președintele de atunci, Mircea Snegur, și președintele de atunci, Boris Elțin, se spune doar că se încetează focul între părți, dar nu se precizează care ar fi aceste părți?

Oazu Nantoi: „Este ușor să operezi cu noțiuni clare în matematică, în aritmetică, pe când în cazul acestor conflicte în spațiul ex-sovietic, când avea loc procedura dureroasă, să nu uităm de 13 ianuarie 1991, evenimentele de la Vilnius etc., atunci, mai ales că oamenii nu aveau niciun fel de pregătire din punctul de vedere al dreptului internațional, este acel acord, dar acel acord este unul confuz și Federația Rusă a profitat de acest lucru pentru a impune așa-zisul format de operațiune de menținere a păcii, care a legitimat trupele paramilitare ale regimului și, nemaivorbind de faptul că articolul 4 din acel acord unde este stipulat că chestiunea cu privire la statutul armatei, ordinea și termenii evacuării etapizate vor fi definite în cadrul negocierilor dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Iată unde ne aflăm noi.”

Europa Liberă: Veteranii războiului de pe Nistru cer demisia ministrului afacerilor externe, Aureliu Ciocoi. Ei spun că aceste declarații pe care le-a făcut șeful diplomației ar însemna un scuipat în memoria lor, a camarazilor care au decedat, a văduvelor și a mamelor care și-au pierdut fiii în acel conflict armat de la Nistru. E întemeiată această revendicare de a cere demisia ministrului de externe Ciocoi?

Oazu Nantoi: „Sigur, dl Aureliu Ciocoi a fost desemnat în calitate de ministru de către președintele Igor Dodon, care la 3 noiembrie anului trecut împreună cu Vadim Krasnoselski, criminal de stat, se plimba prin Cetatea Bender și comemorau împreună Ziua Unității Naționale a Federației Ruse. Deci, în teatrul absurdului moldovenesc dl Ciocoi este subalternul lui Igor Dodon, ca și întregul Guvern Ion Chicu. Prin urmare, problema este în faptul că dl Igor Dodon, dacă citim atent documentele publicate pe site-ul kremlin.ru în legătură cu prima vizită oficială a dlui Igor Dodon la Moscova, rezultă că dl Dodon și-a asumat niște angajamente obscure și acum procedează în conformitate cu aceste angajamente.”

Aureliu Ciocoi susține că presa a denaturat declarațiile făcute pe tema rolului Rusiei în conflictul de pe Nistru

Europa Liberă: Dar nu ar putea fi o tatonare a opinie publice această declarație pe care a făcut-o șeful diplomației, ca la scurt timp Igor Dodon să vină și să facă anumite precizări, că nu s-a înțeles corect ce a avut în vedere ministrul, că el s-ar fi referit la forțele de menținere a păcii?

Oazu Nantoi: „Dl Dodon bine ar fi să precizeze ce a avut el în vedere când a vorbit despre „parteneriatul strategic cu frații români”, după ce în anul 2016 a alergat strigând că „piciorul jandarmului român nu va păși pe pământul moldovenesc”. Dl Dodon poate să precizeze de ce este persona non grata în Ucraina vecină și în România vecină; dl Dodon este într-o criză de idei, deoarece minciunile s-au terminat și n-are ce prezenta în calitate de dare de seamă în fața cetățenilor Republicii Moldova amăgiți de el în tandem cu Plahotniuc în 2016.”

Europa Liberă: Și se va pune punct acestor dispute din societate? Admiteți că ar putea să existe și evoluții pe marginea a ceea ce s-a declarat până acum atât de șeful diplomației, cât și de șeful statului?

Oazu Nantoi: „Toate sondajele sociologice demonstrează că problema conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova a decăzut din focarul atenției opiniei publice și se află pe ultimul loc dintre preocupările cetățenilor noștri. Și Igor Dodon încearcă să profite de această stare de apatie, încercând să promoveze idei năstrușnice cu doi subiecți egali. Recomand să consultați site-ul oficial al Partidului Socialiștilor unde angajamentul federalizării Republicii Moldova în conformitate cu scenariul „Kozak-2” este reflectat amănunțit. Deci, eu nu știu ce scop a fost urmărit prin asemenea declarații, constatarea tristă este că dl Dodon sfidează Constituția, dat fiind faptul că articolul 66 punctul d) stabilește univoc că parlamentul determină direcțiile prioritare ale politicii interne și externe. În cazul de față, parlamentul nostru este paralizat de această lovitură care a avut loc în ziua de 12 noiembrie și situația este de așa natură că dacă societatea nu se va trezi și nu va conștientiza riscurile legate de asemenea planuri năstrușnice, formulate indirect sau voalat de Igor Dodon, atunci pagina statalității Republicii Moldova cu rușine va fi întoarsă în scurta istorie a acestui teritoriu în calitate de stat independent.”

Europa Liberă: Moscova, Kremlinul își va schimba atitudinea față de Republica Moldova după asemenea declarații?

Oazu Nantoi: „Moscova niciodată nu și-a schimbat atitudinea față de Republica Moldova din momentul în care a provocat separatismul în stânga Nistrului și prin intervenție militară a asigurat controlul asupra raioanelor de est ale Republicii Moldova. Moscova încearcă să utilizeze această fâșie de pământ pentru a menține sub control întreaga Republică Moldova, dacă ne aducem aminte de renumitul pe timpuri „memorandum Kozak” din 2003, iar acum s-a mai adăugat și scopul de a utiliza Moldova în calitate de precedent pentru impunerea unui așa-zis statut juridic special pentru Transnistria care, ulterior, ar putea fi impus Ucrainei, ceea ce ucrainenii numesc elegant „transnistrizarea conflictului din zona de est a Ucrainei”.

Prin urmare, Moscova este consecventă, spre deosebire de noi.”

Europa Liberă: Aceste declarații vor avea impact și asupra negocierilor din formatul „5+2”?

Oazu Nantoi: „Eu nu înțeleg ce trebuie să se întâmple ca noi, cetățenii Republicii Moldova, să conștientizăm că așa-zisele negocieri în formatul „5+2” sunt o batjocură asupra statalității Republicii Moldova, deoarece acest format, care se numește „consfătuire permanentă pentru chestiuni politice în cadrul procesului de reglementare a conflictului transnistrean”, există din februarie 2002 - 18 ani! - și 18 ani de regrese, cedări, trădări și degradare a proiectului de statalitate. Iar noi tot așteptăm. Probabil așteptăm moartea firească a proiectului de statalitate, dacă formulăm asemenea întrebări.”