Linkuri accesibilitate

Ministrul de externe Ciocoi își explică viziunea asupra conflictului de pe Nistru: suntem „într-o apreciere haotică” a istoriei recente


Aureliu Ciocoi susține că presa a denaturat declarațiile făcute pe tema rolului Rusiei în conflictul de pe Nistru
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:48:03 0:00

Aureliu Ciocoi susține că presa a denaturat declarațiile făcute pe tema rolului Rusiei în conflictul de pe Nistru.

Ministrul de externe Aureliu Ciocoi a declarat joi, 6 februarie, în cadrul unei conferințe de presă, că în timpul evenimentelor din 1992 „intervenția militară a Federației Ruse în conflictul de pe Nistru a avut drept scop doar oprirea vărsării de sânge”. ​ A provocat multe critici iar o zi mai tîrziu, într-un interviu cu Europa Liberă, a încercat să se explice:

Link direct

Aureliu Ciocoi: „Dacă ridicați înregistrarea video și o să urmăriți atent ce am spus, atâta doar am spus, nu ceea ce s-a distribuit ulterior pe alte resurse mediatice cu titluri de genul „declarații scandaloase” ș.a.m.d. Expresia mea a fost una foarte exactă.”

Europa Liberă: Cum suna expresia Dvs.?

Suntem – ca să mă exprim mai diplomatic – într-o apreciere haotică a trecutului nostru recent.

Aureliu Ciocoi: „Bine, nu mă apuc acum să repet exact cum am spus, dar ceea ce am spus în timpul conferinței de presă, asta este originalul. Din păcate, nu există o abordare generală, unică, națională, nu s-a făcut o analiză profundă a ceea ce s-a întâmplat din ‘90 până în iulie ‘92, când a fost semnat acordul de încetare a focului între Elțin și Snegur, președintele de atunci al Republicii Moldova. Deci, suntem – ca să mă exprim mai diplomatic – într-o apreciere haotică a trecutului nostru recent. Generația noastră, noi cunoaștem foarte bine ce s-a întâmplat și cum s-a întâmplat atunci. Deci, noi nu suntem generația copiilor noștri care au aflat din povești sau din cărți, din ziare, citind articole despre evenimentele de atunci. Noi, generația noastră, știm exact ce s-a întâmplat atunci. Și, credeți-mă, din informația pe care pe parcursul carierei mele diplomatice am avut ocazia s-o citesc și s-o studiez cunosc mult mai mult din implicațiile unora sau altora în conflictul armat din ’92. Las pe seama intelectualilor, pentru că m-am convins că Republica Moldova are nevoie de o abordare sistemică a istoricilor, să dea ei aprecierea a tot ceea ce s-a întâmplat în perioada respectivă.”

Europa Liberă: Semnarea acelui acord moldo-rus de către cei doi președinți – Mircea Snegur și Boris Elțin – și, ulterior, hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului arată că totuși conflictul a fost între două state – Republica Moldova și Federația Rusă.


Aureliu Ciocoi: „Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul „Ilie Ilașcu vs Republica Moldova și Federația Rusă” într-adevăr atestă acest lucru, dar mult ulterior evenimentelor desfășurate în ’91-’92, iar acordul la care faceți Dvs. referire de încetare a focului nici pe departe nu vine să confirme acest lucru, pentru că, dacă citiți atent textul acestui acord, o să vedeți că nu sunt nominalizate părțile implicate în conflict, se spune doar că...”

Valentina Ursu
Valentina Ursu

Europa Liberă: Dar semnătura lui Elțin se identifică cu statul Federația Rusă.

Aureliu Ciocoi: „Dar cine trebuia să pună? Era atunci dl Snegur de acord să semneze un acord de genul acesta cu Smirnov?”

Europa Liberă: Nu, pentru că era o entitate autoproclamată.

Aureliu Ciocoi: „Ei vedeți? Și atunci, cine trebuia să semneze? Un acord de încetare a focului trebuie semnat. Pe de o parte, este președintele Republicii Moldova, cine urma să fie pe partea cealaltă? Cu cine să fie semnat acordul de încetare a focului?”

Europa Liberă: Atunci se recunoștea că Armata a 14-a a fost implicată în acel conflict.


Aureliu Ciocoi: „Acordul vorbește despre încetarea focului între părțile implicate, nefiind nominalizate care sunt părțile implicate. Articolul 4 din acord specifică foarte clar că contingentul Armatei a 14-a dislocate pe teritoriul Republicii Moldova își va păstra neutralitatea în raport cu părțile implicate, iar părțile implicate se vor abține de la orice acțiuni de agresiune în raport cu Armata a 14-a. Acum iarăși nu vreau să apăr Armata a 14-a, să nu se interpreteze ceea ce spun eu acum iarăși ca o apărare a ceea ce a fost Armata a 14-a în perioada respectivă, aflându-se nelegal pe teritoriul Republicii Moldova, vorbesc pur juridic, ce prevede articolul 4 din acordul respectiv de încetare a focului. Acordul respectiv nu stipulează clar cine sunt părțile implicate, de aia spun...”

Europa Liberă: Dar semnăturile confirmă, practic, că cele două părți sunt Republica Moldova și Federația Rusă?

Aureliu Ciocoi: „Nu, este o interpretare. De aia spun că avem nevoie de un studiu serios la nivel național fiind dincolo de clișee și stereotipuri deja cristalizate în mentalitatea națională, pe unele eșichiere ale societății. Aș îndemna societatea să deschidă larg ochii și să înceapă a privi real lucrurile, inclusiv unele adevăruri care probabil sunt nu chiar plăcute nici pentru unii, nici pentru alții.”

Europa Liberă: Dl ministru, dacă fosta Armată a 14-a nu ar fi rămas pe teritoriul Republicii Moldova, astăzi se mai discuta în acești termeni?

Ministrul de externe Aureliu Ciocoi, noiembrie 2019
Ministrul de externe Aureliu Ciocoi, noiembrie 2019

Aureliu Ciocoi: „Dacă nu ar fi fost conflictul, credeți-mă că astăzi ceea ce a rămas din Armata a 14-a, inclusiv depozitele cu cantitatea aia enormă de muniții dislocate acolo nu ar fi fost astăzi pe teritoriul Republicii Moldova și dacă să începem să depănăm ghemul, atunci, eu, cel puțin, aș avea anumite întrebări la cei care au organizat Congresul al II-lea al Frontului Popular, pentru că eu eram student atunci la facultate și eu când am văzut rezoluția Congresului al II-lea, imediat am spus că, fraților, acesta e război, după care a urmat 2 martie ‘92 și tot ceea ce discutăm noi acum până la momentul semnării faimosului acord de încetare a focului. E o chestie…”

Europa Liberă: E o lecție de istorie, este adevărat că formațiuni paramilitare atunci au atacat sediile instituțiilor de drept ale Republicii Moldova din stânga Nistrului.

Aureliu Ciocoi: „Absolut. Apare întrebarea, și toată lumea cunoaște de unde au luat armamentul respectiv. Deci, nu trebuie să ne ascundem după deget și eu nu am nicio atribuție în a apăra sau a mă erija în avocatul cuiva sau altcuiva. Eu încerc să văd lucrurile așa cum sunt deprins să le judec la modul real și serios.”

Europa Liberă: Pentru că am fost și eu martor al acelor evenimente, eu cunosc foarte bine ziua când tancul rusesc a trecut pe podul dinspre Tiraspol spre Tighina.

Aureliu Ciocoi: „Așa... Deci, lăsăm la o parte acest subiect, pentru că chiar nu mai vreau să fiu acuzat pe nedrept, de altfel, de anumite simpatii sau antipatii față de o parte sau cealaltă. Sarcina noastră este să dezghiocăm evenimentele respective, să ne uităm real, cu ochii larg deschiși dincolo de clișee și alte forme de propagandă pentru moment și să analizăm ce a făcut greșit și Chișinăul, ce a făcut greșit Tiraspolul, cine s-a implicat, cum s-a implicat, foarte multe lucruri deja sunt publice , foarte multe lucruri sunt desecretizate, e un teritoriu enorm de cercetare pentru istoricii noștri.”

Europa Liberă: Dar astăzi putem spune că Federația Rusă recunoaște la modul practic neutralitatea Republicii Moldova, având staționată armata pe teritoriul Moldovei?

Aureliu Ciocoi: „Atâta timp cât avem pe teritoriul Republicii Moldova prezența ilegală a unor trupe străine, nu putem vorbi la modul serios despre recunoașterea statutului de neutralitate a țării. Neutralitatea presupune absența trupelor străine aflate pe teritoriul Republicii Moldova, în cazul nostru, fără acceptul autorităților de drept ale statului.”

Europa Liberă: Și Republica Moldova insistă cu fiecare ocazie că aceste muniții, armată trebuie să se retragă.

Aureliu Ciocoi: „Absolut, da. Munițiile și armata amplasată ilegal în estul Republicii Moldova nu au ce căuta pe teritoriul țării noastre.”


Europa Liberă: Să vorbim și despre insistența de a merge cu demersul de a fi recunoscută neutralitatea Republicii Moldova. L-am ascultat pe Nicu Popescu, fostul șef al diplomației moldovenești, spunând că, de fapt, această insistență ar fi egală cu îndepărtarea Republicii Moldova de Uniunea Europeană.

Aureliu Ciocoi: „Cum? Nu văd cum. Ce are eventuala recunoaștere internațională a statutului de neutralitate a Republicii Moldova cu îndepărtarea Republicii Moldova de parcursul european al său? Nu văd cum. Care este legătura?”

Europa Liberă: Deci, Nicu Popescu critică, apropo tot pentru Europa Liberă, insistența autorităților de la Chișinău pe recunoașterea internațională a neutralității Republicii Moldova, pentru că, așa cum spune el, este o inițiativă destul de periculoasă, poate fi inclusiv folosită pentru a limita dialogul Republicii Moldova cu Bruxelles-ul și dacă se merge pe implementarea unei astfel de recunoașteri internaționale a neutralității, acest lucru practic ar limita suveranitatea Republicii Moldova în tot ce ține de dreptul Republicii Moldova de a alege propria politică externă.

Aureliu Ciocoi: „Bunul meu prieten Nicu Popescu confundă două lucruri: există neutralitate politico-militară și există neutralitate militară. Dacă vorbim despre neutralitatea politico-militară, da, neutralitatea politico-militară presupune abținerea inclusiv de la aderarea țării cu astfel de neutralitate la anumite blocuri politico-economice. În cazul nostru, cum ar fi Uniunea Europeană. Neutralitatea militară presupune abținerea absolută de participare la blocuri militare. Și atunci, presupun că Nicu Popescu s-a referit la eventualitatea unei recunoașteri internaționale tocmai pe aspectul neutralității politico-militare, ceea ce nu este cazul.

Republica Moldova are nevoie exclusiv de neutralitate militară,


Noi dacă vorbim despre o formă de recunoaștere internațională a neutralității Republicii Moldova și, din păcate, în Constituție nu este specificat ce fel de neutralitate și-a asumat Republica Moldova. Îndrăznesc să insist pe faptul că Republica Moldova are nevoie exclusiv de neutralitate militară, astfel menținându-și statutul de neutralitate, țară neapartenentă la blocuri militare, dar care are ușa deschisă pentru a continua procesul integraționist în spațiul european.”

Europa Liberă: Dvs. ați fost ambasador în câteva capitale foarte importante, la Berlin, la Washington. Ați auzit din partea acestor două state cel puțin ca să încerce să dialogheze pe marginea acestui subiect de recunoaștere a neutralității?

Aureliu Ciocoi: „Dialogul nu-l împiedică nimeni. Nu există teme tabu pentru a fi abordate în cadrul dialogului.”

Europa Liberă: Dar se zice că niciun stat nu ar accepta să meargă la acest pas.

Aureliu Ciocoi: „Nu există așa ceva. Dialogurile sunt întotdeauna salutare. Modelul care ar fi cel mai prielnic pentru Republica Moldova tocmai că va fi identificat în procesul discuțiilor cu partenerii noștri de dezvoltare, dar avansarea pe acest proces poate fi posibilă doar în urma atingerii unui consens la nivel național aici, în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Discuțiile acestea pe exterior sunt inițiate?

Aureliu Ciocoi: „Bine, eu am discutat la acest subiect inclusiv în perioada în care am fost consilier pentru politica externă a președintelui. Atâta timp cât nu sunt luate decizii finale, nu văd nicio problemă de a purta discuții la acest subiect, oricare subiect poate fi abordat în discuții, nu există teme tabu în general. Altceva este dacă se ajunge la o decizie semnată oficial, consfințită prin parafa șefilor statului A sau B, sau C, sau pe plan multilateral, asta-i altă mâncare de pește, dar atâta timp cât este la etapa discuțiilor, nu văd în general care este riscul.”

Europa Liberă: Se zice că Rusia ar fi interesată să promoveze acest mesaj și ca Republica Moldova să-l preia cu această neutralitate garantată. Este adevărat? Este intenția Republicii Moldova sau vine totuși o sugestie din partea Kremlinului?

Aureliu Ciocoi: „Spuneți-mi, vă rog, noi milităm pentru soluționarea definitivă a conflictului transnistrean?”

Europa Liberă: De fapt, de 30 de ani și fără succese.

Aureliu Ciocoi: „Așa. Cum vedem noi atingerea acestui obiectiv?”

Europa Liberă: Prin oferirea unui statut regiunii transnistrene.

Sau repetăm opțiunea georgiană și a Ucrainei prin pierderea de teritoriu, sau căutăm soluții de compromis.


Aureliu Ciocoi: „Oferirea unui statut special regiunii transnistrene, fără prezența armatei străine pe teritoriul Moldovei reîntregite, fără muniții aparținând altui stat pe teritoriul Moldovei reîntregite. Cum putem noi obține acest deziderat strategic național?”

Europa Liberă: Trebuie să aveți răspuns Dvs.

Aureliu Ciocoi: „Avem două opțiuni. Sau repetăm opțiunea georgiană și a Ucrainei prin pierderea de teritoriu, sau căutăm soluții de compromis în încercarea de a ne menține teritoriul în limita frontierelor internațional recunoscute. Care din aceste două opțiuni Dvs. ați prefera s-o avem?”

Europa Liberă: Eu aștept ca autoritățile statului să ne spună foarte clar cum văd soluționarea problemei transnistrene.

Aureliu Ciocoi: „Noi reieșim din menținerea integrității teritoriale a Republicii Moldova în limita frontierelor internațional recunoscute, ceea ce presupune inclusivitatea regiunii transnistrene. Trebuie să găsim un compromis atât cu Federația Rusă, cât și cu partenerii noștri internaționali, inclusiv în formatul „5+2”, formatul acesta este acel format care, până la urmă, va gira soluția identificată, dar ca să găsim soluția identificată trebuie să avem anumite instrumente cu care să putem negocia cu partenerii noștri internaționali.


Și toți - și de la Vest, și de la Est - spun că nimeni nu o să vină cu o soluție pentru noi, noi suntem cei care trebuie să generăm soluția, viziunea noastră, cum vedem noi soluționarea conflictului, să punem această opțiune, viziunea noastră pe masă, s-o discutăm cu partenerii internaționali în speranța că în cadrul acestor discuții va fi găsit compromisul inclusiv al intereselor lor, în momentul în care se va găsi compromisul, atunci putem merge mai departe pe calea soluționării finale a conflictului și reintegrării țării.”

Europa Liberă: Bunii cunoscători ai dosarului transnistrean observă că Chișinăul ar face mai multe cedări în favoarea Tiraspolului și de aici că și-ar pierde din interesul național al țării.

Aureliu Ciocoi: „Cedări, în ce sens?”

Europa Liberă: Să luăm toate pachetele „Berlin plus”, în continuare evoluțiile care se înregistrează după acele înțelegeri, se consideră că Chișinăul face cedări în favoarea regimului secesionist.

Aureliu Ciocoi: „Nu se fac. Cedările se fac doar întotdeauna în schimbul altor acțiuni din partea cealaltă și acesta-i dansul diplomatic, tradițional, vrem, nu vrem – trebuie să negociem cu cei cu care vrem să ajungem la un consens. Vă referiți la Pachetul „Berlin plus”. Care guvern a negociat Pachetul „Berlin plus”?”


Europa Liberă: Guvernul Filip.

Aureliu Ciocoi: „Până la Guvernul Filip au mai fost multe alte guverne care au negociat anumite acte, protocoale cu autoritățile…”

Europa Liberă: Și acelea, multe din ele tot au fost înțelese ca un fel de cedare.

Aureliu Ciocoi: „Așa, deci avem un ditamai pachet de înțelegeri între Chișinău și Tiraspol care trebuie – ne place sau nu ne place, din moment ce sunt angajamente asumate – să fie reflectate în acțiuni concrete. Problema era, de ce s-a ajuns la semnarea unor astfel de angajamente, acum nu putem noi să fim cei care am rupe angajamentele anterioare. Prin asta se și deosebește o guvernare responsabilă, prin preluarea angajamentelor guvernărilor anterioare și încercarea de a ajunge la un compromis mult mai echitabil în procesul de negocieri. Credeți-mă, acest proces nu este unul foarte simplu.”

Europa Liberă: Dar în câți ani credeți că totuși ar putea fi identificată o soluție durabilă pentru această problemă transnistreană?

Aureliu Ciocoi: „Totul depinde de voința noastră internă. Dvs. vedeți foarte bine că sunt curente politice la noi pe interior care în general pun sub semnul întrebării necesitatea readucerii regiunii transnistrene în Moldova reîntregită.”

Europa Liberă: Dar vorba Dvs., dacă nu există un consens în societate, atunci ce se face?

Aureliu Ciocoi: „Așa e. Păi, asta e legea de aur a oricărei societăți.”

Europa Liberă: Ce urmează dacă nu există acest consens?

Aureliu Ciocoi: „Păi trebuie să încercăm să găsim acest consens, să ajungem la un compromis pe interior. Noi toți vorbim despre democrație, dar, din păcate, foarte mulți actori politici înțeleg democrația doar pentru propriul interes. Democrația întotdeauna presupune: cedează aici ca să câștigi dincolo, deci, întotdeauna trebuie să fie un proces de schimb de interese, mai cedez un pic din interesele mele aici ca să satisfac interesele partenerului, respectiv partenerul, la rândul lui, dacă vrea să atingă un compromis – cedează și el o parte din interesele sale. Asta se numește compromis național, dar nu să ne erijăm în ultraradicalismul acesta propagandistic în care să cerem doar asta, că e albă și gata, restul nu vedem. Nu! Viața, democrația are nu doar albă-neagră, are și o paletă foarte largă de culori intermediare.”

Europa Liberă: Chișinăul mai insistă acum pentru modificarea statutului forțelor de menținere a păcii?

Scopul nostru final e să vedem forțele de pacificare transformate în forțe civile


Aureliu Ciocoi: „Acesta este scopul nostru, deci, scopul nostru final e să vedem forțele de pacificare transformate în forțe civile, dar asta va fi posibil doar odată cu avansarea procesului de negocieri.”

Europa Liberă: Deci, doar când se rezolvă politic…

Aureliu Ciocoi: „Nu când se rezolvă, când se demarează procesul, pentru că până la rezolvare mai e ceva, dar în momentul în care se demarează negocierile politice pentru identificarea soluției politice finale, în momentul acesta putem deja aborda la modul serios și procedura de schimbare a statutului forțelor de pacificare din militare în civile.”

Vezi comentarii (5)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG