Rusia va avea foarte curând nevoie de o nouă geopolitică. Una care să o plaseze nu în postura de contrapondere a Statelor Unite, ci în postura unui stat mediu, la drept vorbind, strivit între Statele Unite și China. Este opinia lui Iulian Chifu exprimată în analiza apărută pe blogurile Adevărul. El scrie că „Uriaşul cu picioare de lut pe care l-a creat Vladimir Putin, reuşind să păcălească întreaga lume aproape 28 de ani, după destrămarea Uniunii Sovietice, îşi duce ultimele zile”. Câteva greșeli strategice se cumulează acum cu recesiunea, cu sfârșitul erei petrolului și al „verticalei puterii” dominate de Vladimir Putin. Or, sistemul a simțit deja că fără Putin se prăbușește. Rezervă de cadre nu există, sistemul autoritarist a înglobat deja tot ceea ce acum ar fi putut constitui o alternativă: armată, servicii, „celebrii siloviki”, opoziție. În concluzie, Rusia este în situația de a alege: fie de partea Statelor Unite, fie a Chinei. În a doua variantă, ar accepta însă să intre ca „membru de rând în Lumea Chineză”. Chiar dacă Rusia ar realiza detaliile noii sale situații, se pune întrebarea dacă trecerea la o nouă geopolitică se poate face cu aceiași oameni, inclusiv cu Vladimir Putin.
Cum arată România după două luni de stare de urgență. Pe marginalietc.ro, Ioan Stanomir pare dezamăgit. „Starea de urgenţă a probat, dacă mai era nevoie (...), că principalul inamic al libertăţilor economice şi politice ale românilor este acest stat nereformat, ineficace şi înclinat spre arbitrar. Statul român nu a fost capabil, în acest interval, să ofere speranţă şi să facă să se nască solidaritate, preferând să se sprijine pe înfricoşarea amplificată de televiziuni. Empatia a părut, de cele mai multe ori, absentă, ca şi apelul la liberul- arbitru. A prevalat, prin intermediul unor Adrian Streinu-Cercel sau Raed Arafat, recursul la frică şi la coerciţie”. „Starea de urgenţă, mai scrie Stanomir, este o fotografie de grup a României. În ea se găsesc, unite, trecutul, prezentul şi viitorul”. „Imobilismul şi stagnarea” sunt caracteristicile ei și la ele se va întoarce totul după pandemie.
Pornind de la cifre, Dan Tăpălagă susține pe G4Media că România a scăpat totuși ieftin în epidemia de coronavirus, că sistemul sanitar s-a descurcat totuși peste așteptări. „Din fericire, imaginile cu morgi neîncăpătoare și cu sicrie cărate noaptea pe străzi au lipsit. O mână de specialiști, un ministru al sănătății priceput, militarizarea deciziei, un șef de stat mai implicat decât de obicei, o bună colaborare cu Guvernul Orban, au făcut cumva ca lucrurile să meargă”. Populația s-a supus neașteptat de cuminte restricțiilor impuse, Biserica Ortodoxă Română a făcut corp comun cu autoritățile, în veche tradiție. Până și Curtea Constituțională are parte de o vorbă bună: „Oricât de hulită ar fi (…) pentru multe decizii pe bună dreptate criticabile, faptul că a oprit Guvernul să restrângă drepturi și libertăți prin ordonanțe militare și ordonanțe de urgență este un lucru bun pentru democrație”, scrie Dan Tăpălagă .
O analiză amplă este semnată de Borbála Kovacs pe site-ul contributors.ro. Autoarea se ocupă pe larg și de felul în care statul a ales să susțină diversele categorii de cetățeni. E nedrept, în opinia sa, că personalul din sistemul de învățământ își primește pe mai departe salariile, deși misiunea educației a fost integral transferată familiilor, cel puțin în cazul copiilor între 3 și 12 ani. Borbála Kovacs, cercetător al Universității Aarhus din Danemarca și expert la Universitatea Babeș-Bolyai, propune corecții care merită atenție din partea autorităților.