Marți e sărbătoarea de 1 noiembrie, Toți Sfinții, într-o bună parte a Europei catolice, occidentale, iar chioșcurile de ziare, ca și majoritatea magazinelor, sunt închise.
Mai toată presa imprimată e azi pe pilot automat și a făcut numere duble, pentru luni-marți, 31 oct.-1 noiembrie. Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene (ziar fondat de Jean-Paul Sartre) oferă astfel un fascinant dosar (patru pagini pline care deschid numărul de luni-marți) despre mecanismele funcționării acelei rețele internet enciclopedice unice care este Wikipedia, «ultimul câmp de luptă al marilor înfruntări ideologice contemporane».
Putin aruncă în aer era energiilor fosile
Dar înainte de toate, site-urile ziarelor scriu în continuare și analizează evoluția războiului declanșat de Putin, relatând, așa cum o deapănă în dezolante detalii The Daily Telegraph, la Londra, sau The Washington Post, Rusia bombardează în continuare masiv principalele orașe ale Ucrainei, lăsându-le în întuneric și fără apă.
Le Monde, la Paris, la rândul său, are un interviu cu omul de știință american Amory Lovins, un înflăcărat apărător al eficienței energetice și al energiilor regenerabile, care consideră că războiul din Ucraina a declanșat o mișcare globală și foarte hotărâtă mai ales în Europa, în acest domeniu, dar susținută și de Statele Unite, constatarea principală fiind că Putin tocmai a aruncat în aer era energiilor fosile.
Ruperea de Occident a Ungariei lui Orbán
Săptămânalul francez Courrier Internațional se întreabă în acest timp, pornind de la un articol de pe platforma maghiară “24.hu", dacă venirea la putere în Italia a Georgiei Meloni ar putea stimula și dinamiza poziția, până acum relativ singuratică, a lui Viktor Orbán.
### Vezi și... ### Orban le-a spus conservatorilor americani că guvernul său este sub „asediul” liberalilor progresiștiÎn ultimii ani, Fidesz și guvernul Orbán s-au văzut izolați treptat în Europa și au astăzi din ce în ce mai puțini aliați. Cele mai spectaculoase rupturi au avut loc cu Partidul Popular European (PPE) și cu partenerii grupului de la Visegrad (despre care am mai scris aici, în: «Adevărul despre exclusivul, dar inutilul, „Grup de la Visegrád”»). PPE a întors spatele Ungariei atunci când guvernul de la Budapesta a închis Central European University (fondată de George Soros în 1991).
Grupul de la Visegrad (Polonia, Cehia și Slovacia) s-a îndepărtat din pricina politicii pro-ruse și putiniste a lui Orban.
Viktor Orbán spera că venirea la putere a lui Donald Trump va aduce schimbări majore în Europa. Desigur, Brexitul și întărirea extremei dreapta franceze — iar mai recent a celei italiene — au părut că ar întruchipa evoluții în favoarea sa, dar dreapta populistă pătrunde doar cu mare greu la nivel european. Mai rău, la alegerile din 2019, liberalii și ecologiștii și-au consolidat pozițiile în detrimentul partidelor tradiționale de dreapta și de centru-stânga.
Apoi, același Courrier International preia și un articol din spaniolul InfoLibre despre dilema conservatorilor din PPE în fața dreptei extreme. Sigur, PPE, ale cărui istorie, natură și identitate le-am mai analizat aici, se mândrește că a reușit în cele din urmă să se descotorosească de FIDESZ-ul lui Viktor Orbán, forțat să iasă singur din gruparea conservatoare din Parlamentul European, pentru a nu fi dat afară. Nu a fost vorba doar de atitudinea permanent și provocator anti-europeană a lui Orbán, dar și de atitudinea altora din FIDESZ, precum acel eurodeputat maghiar gay ascuns, dar pretins și fățarnic mare militant pro-life și pro-familie, prins în Bruxelles la o orgie gay ilegală în plină pandemie.
### Vezi și... ### Analiză | Riscul democrației iliberale în România. Umbra serviciilor, plagiat, presă plătită de partide și proiecte secreteWikipedia, «ultimul câmp de luptă al marilor bătălii ideologice contemporane»
József Szájer îl cheamă pe acel eurodeputat maghiar decăzut, care e de găsit pe Wiki. Și așa revenim la frumosul dosar din Libération despre Wikipedia. Cotidianul parizian analizează metamorfoza acestui site colectiv, creat în urmă cu două decenii de Jimmy Wales, un libertarian din Silicon Valley, și care a devenit o referință absolută, într-așa măsură încât orice căutare pe Google va scoate în vârf mai întâi rubrica din Wikipedia,
Șerifii de pe Wikipedia
În fiecare țară și în fiecare limbă, niște „gardieni” sau „panduri” (patrouilleurs) voluntari verifică în fiecare zi, pe Wikipedia, dacă nu cumva a intervenit vreo modificare externă rău intenționată pentru a schimba conținutul în timpul nopții. Wikipedia vrea să fie o enciclopedie colaborativă și liberă. Este o formă de activism pentru cunoaștere care e gratuită și accesibilă tuturor. Un extraordinar pas înainte, un instrument drăcesc de eficace, pe care trebuie să-l salutăm insistă Libération.
Dar am greși să nu rămânem vigilenți. Pentru că, având în vedere importanța pe care Wikipedia a căpătat-o în viața noastră de zi cu zi, platforma reprezintă o importantă țintă pentru fasciștii de toate culorile, tendințele și dimensiunile, pentru conspiratori sau toate acele dictaturi pe care democrația le deranjează. În mod insidios, toți aceștia lucrează pentru a strecura ici și colo știri false capabile să transforme spiritele. Până acum, însă, mai toate încercările de destabilizare au fost depistate și dezamorsate.
Ni se confirmă că Wikipedia a devenit, datorită vigilenței colective, reliable. Nimeni, de pildă, nu ar putea falsifica data bătăliei de la Waterloo a lui Napoleon cu mai mult de o fracțiune infinitezimală de secundă, înainte ca data să fie corectată de către cei care veghează constant. Sau nimeni n-ar putea scrie pe Wikipedia că arabii au cucerit Constantinopolul în 1453, iar nu turcii.
Administratorii dispun apoi de „ciomagul surselor” și intervin și corectează atunci când acestea nu sunt furnizate. Libération mai pune și întrebarea dacă Wikipedia e de „dreapta” sau de „stânga”, sau dacă e „conservatoare”. Răspunsul este că, da, Wikipedia e mai degrabă „conservatoare”, deoarece se bazează pe surse precise, verificabile, dar controversa face în același timp parte din modul de gândire enciclopedic.
### Vezi și... ### Dezinformare 2021: cele mai jenante momente«Deep work» și cum să fii «deep fake»
În sfârșit, Le Monde vine la rândul său cu analizarea unei noțiuni noi până acum, dar cu valențe relativ îngrijorătoare, aceea de «deep work». Cunoaștem cu toții acele trei tendințe inevitabile la locul de muncă: scăderea atenției, prezenteismul forțat și procrastinarea – amânarea până mâine a ceea ce ar trebui să faci cât mai curând posibil. În fața acestor flageluri, există, însă, ni se spune, un mod perfect de lucru: „munca profundă”.
Deep Work este în primul rând numele unei cărți de succes despre dezvoltarea personală scrisă de Cal Newport, profesor de informatică la Universitatea Georgetown (SUA). Acesta îți spune că: tu ești inutil, nu știi să te organizezi și, în plus, te plângi că ești mereu copleșit și obosit, nefăcând însă de fapt nimic. Dar dacă ai ști să te concentrezi cât mai mult timp pentru a îndeplini sarcini dificile, ai deveni bogat. Mulțumesc pentru sfat, Cal!
Acest guru al productivității are următoarea teorie: munca profundă este o „stare de concentrare absolută care împinge abilitățile tale cognitive până la limitele lor”. Asta se opune total așa-numitei „munci superficiale” (shallow work), care constă în a-i face pe alții (și pe tine) să creadă că ai fi eficient.
Metoda de ameliorare constă în a-ți maximiza abilitățile prin structurarea zilei. Este o disciplină cu ritualurile ei: închiderea telefonului, oprirea accesului la internet (Facebook, email-uri) și stabilirea limitelor – cu multă diplomație – cu colegii, înainte de a intra în modul numit „mașină de război”.
Unei asemenea metode de lucru robotice i se opune cea despre care mai scrisesem aici: «Cum să devenim „fake": catehismul supraviețuirii sociale». În realitate, „lumea aparține mincinoșilor în serie, experților in cacealmale, profesioniștilor dezinformării.”
Pentru a încheia: cine a lucrat vreodată într-un birou, sau în orice fel de structură administrativă ierarhică, știe că într-un asemenea univers trebuie să faci parte dintre prădătorii mincinoși pentru a supraviețui.