Muntenegru ar putea încheia negocierile sub auspiciile Irlandei, ceea ce i-ar deschide calea pentru a deveni cel de-al 28-lea stat membru al UE până în 2028. Ucraina, Moldova și Albania sunt, de asemenea, pe calea către aderare, iar Islanda și Serbia ar putea înregistra chiar și ele unele progrese în aceeași direcție.
Se vorbește destul de mult și despre faptul că tocmai irlandezii sunt cei care vor prelua ștafeta.
Dublinul deținea președinția atunci când UE a realizat marea extindere din 2004 — primind în rândurile sale opt țări din Europa Centrală și de Est, precum și Ciprul și Malta.
În discuțiile cu diplomații irlandezi, aceștia subliniază că acest moment este încă o frumoasă amintire în insulă, iar numeroase sondaje de opinie arată că irlandezii susțin în mare măsură extinderea Uniunii.
Prim-ministrul irlandez Micheal Martin marchează lansarea oficială a președinției irlandeze a UE la Dublin, Irlanda, pe 10 iunie 2026.
La Bruxelles, Irlanda este considerată un adevărat mediator imparțial în această chestiune – unul dintre puținele state membre care nu au blocat niciodată vreo etapă a procesului de extindere și care nu au probleme bilaterale cu niciuna dintre țările candidate.
Această chestiune se numără printre prioritățile principale ale Dublinului pentru lunile următoare, motiv pentru care se așteaptă progrese semnificative.
Muntenegru — al 28-lea în 2028?
Muntenegru este, evident, țara de urmărit în acest moment.
Acest mic stat din Balcanii de Vest a încheiat până în prezent 16 din cele 33 de capitole de aderare, fiecare capitol corespunzând unui domeniu de politică în care o țară candidată trebuie să adopte normele și reglementările UE în domeniul respectiv.
Podgorica dorește să finalizeze cele 17 capitole rămase pe durata președinției irlandeze. Prim-ministrul irlandez, Micheal Martin, s-a aflat în Muntenegru la începutul lunii iunie, cu ocazia summitului UE-Balcanii de Vest, și a menționat că va fi „o provocare” să se finalizeze totul în următoarele șase luni, dar că acesta este obiectivul Dublinului.
Avion Air Montenegro și campania guvernamentală „Al 28-lea membru UE în 2028”.
Cipru, care deține în prezent președinția rotativă, ar putea încă să închidă până la încă trei capitole chiar la sfârșitul lunii iunie, înainte de a preda ștafeta irlandezilor, care speră apoi să organizeze conferințe interguvernamentale periodice (cunoscute la Bruxelles sub denumirea de „IGC”) în toamnă, în cadrul cărora vor fi închise și alte capitole.
Un diplomat al UE, bine informat în această privință, a subliniat că Muntenegru trebuie să finalizeze toate negocierile în 2026 sau la începutul anului următor pentru a-și putea îndeplini obiectivul de a deveni cel de-al 28-lea stat membru al UE în 2028. Acest calendar ține cont de necesitatea ca tratatul de aderare să fie ratificat de toate cele 27 de state membre ale UE, un proces care ar putea dura un an — dacă nu chiar mai mult.
Albania vine din urmă
Este posibil ca președinția cipriotă să reușească, de asemenea, să închidă primele capitole cu Albania la sfârșitul lunii iunie, dar, dacă nu va reuși, se preconizează că Irlanda va face acest lucru în iulie.
După ce a avansat rapid spre deschiderea tuturor capitolelor în perioada 2024-2025, Tirana s-a blocat până acum în încercarea de a îndeplini așa-numitele obiective intermediare din capitolele 23 și 24, care vizează statul de drept. În cele din urmă, a reușit să îndeplinească aceste obiective la sfârșitul lunii mai.
După ce a îndeplinit criteriile intermediare privind statul de drept, Albania ar putea închide în curând trei capitole de aderare: știință și cercetare, educație și cultură, precum și relații externe.
Cât de rapide vor fi Ucraina și Moldova?
În contextul în care Ucraina și Moldova continuă să avanseze împreună în procesul de extindere, s-a înregistrat un progres decisiv săptămâna trecută, odată cu deschiderea primului grup de cinci capitole, după ce Ungaria blocase acest demers timp de peste doi ani sub guvernul anterior, condus de Fidesz.
La Comisia Europeană există speranța că cele două țări vor putea deschide cele cinci grupuri de capitole rămase (care cuprind cele 28 de capitole restante) la sfârșitul lunii iunie sau, mai probabil, atunci când Irlanda va prelua președinția în iulie. Potrivit Comisiei și majorității statelor membre ale UE, Kievul și Chișinăul sunt pregătite să facă acest lucru.
Noul premier ungar Peter Magyar (aici cu președinta CE Ursula von der Leyen) este o gură de oxigen pentru UE, față de predecesorul său Viktor Orban, dar tot nu este un suporter al extinderii accelerate.
Există însă îndoieli că lucrurile vor evolua atât de repede.
Budapesta și-a moderat poate recent abordarea într-o oarecare măsură, dar în cadrul summitului UE de săptămâna trecută, noul prim-ministru al Ungariei, Peter Magyar, a eliminat sintagma „cât mai curând posibil” din comunicatul final al summitului, atunci când s-a făcut referire la deschiderea celorlalte clustere.
Mai devreme, Magyar vorbise de un interval de timp de 10-15 ani pentru ca Ucraina să devină membră.
O problemă cu Polonia?
Diplomații europeni care au vorbit cu Europa Liberă (RFE/RL) sub condiția anonimatului au afirmat că Cehia și, în special, Polonia par să nu aibă nicio problemă cu faptul că Budapesta încetinește procesul, întrucât cam asta doresc și ele.
Un diplomat polonez a declarat că Varșovia nu a adoptat încă o poziție în această privință, dar consideră că deschiderea simultană a tuturor capitolelor și grupurilor rămase ar echivala cu un proces de aderare „accelerat”, ceva căruia i se opune.
În schimb, Varșovia ar prefera „o abordare treptată” — deschiderea câtorva capitole pe rând. Mai concret, Polonia ar fi de acord să se deschidă grupului 6 privind politica externă chiar acum - dar numai acesta.
O idee care circulă în prezent la Bruxelles este aceea de a deschide două grupuri în iulie și restul de trei în toamnă. Aceeași abordare s-ar aplica și în cazul Moldovei, deși nu există indicii că vreo capitală a UE ar avea probleme politice majore cu Chișinăul. Deocamdată, însă, nu există semne că cele două țări vor fi separate în cadrul procesului de aderare.
Președintele Poloniei, Karol Nawrocki (dreapta), și președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, la finalul unei conferințe de presă comune, la Varșovia, pe 19 decembrie 2025.
Cu toate acestea, problema scoate în evidență un aspect pe care diplomații europeni îl subliniază de ani de zile: este puțin probabil ca Ungaria să fie singurul obstacol în calea aderării Ucrainei la UE. Și ceilalți vecini imediați ai țării din UE ar putea, la rândul lor, să încetinească procesul de integrare europeană a Kievului.
În cazul Poloniei, istoria sa complicată cu Ucraina riscă să se extindă și pe scena UE. Acest lucru a ieșit în evidență pe deplin atunci când președintele naționalist polonez Karol Nawrocki a decis, în weekend, să-l priveze pe Zelenski de Ordinul Vulturului Alb, cea mai înaltă distincție de stat a țării, deoarece Ucraina a numit o unitate militară după Armata Insurgentă Ucraineană (UPA), un grup acuzat de masacrele din Volinia, în care au pierit zeci de mii de persoane de etnie poloneză în perioada 1943-1945.
Serbia și Islanda își intensifică eforturile?
Merită, de asemenea, să aruncăm o privire asupra altor două țări care ar putea începe să înregistreze evoluții în următoarele șase luni.
Una dintre ele este Serbia.
În timp ce Muntenegru și Albania avansează cu pași mari, Belgradul este dornic să pornească și el la drum, după ce a rămas pe loc în procesul său de aderare la UE încă de la sfârșitul anului 2021.
Pe culoarele UE se speculează că țara ar putea deschide încă din iulie un întreg grup de capitole, referitoare în principal la economie și competitivitate, mai ales pentru că Franța insistă ca acest lucru să se întâmple.
Alții, însă, sunt încă reticenți.
Statele baltice sunt îngrijorate de nealinierea Serbiei la politica blocului privind sancțiunile împotriva Rusiei, chiar dacă atitudinea lor fermă în această privință nu mai este la fel de principială ca înainte.
Există apoi țări, în special Olanda, care nu vor dori ca Belgradul să avanseze în procesul de aderare la UE în viitorul apropiat, din cauza unor probleme grave legate de statul de drept.
Steag anti-UE și anti-NATO la un protest provocat de planul ginerelui lui Donald Trump de a construi un mare hotel în centrul Belgradului. Ostilitatea față de Occident, mărită de bombardamentele din 1999, continuă să fie parte a culturii politice sârbe.
Apoi mai este și Islanda.
Această țară insulară și-a depus cererea de aderare la UE încă din 2009, după ce a fost zguduită de o criză financiară.
A demarat negocierile de aderare la scurt timp după aceea și a reușit să încheie 11 din cele 33 de capitole, până când un nou guvern a notificat Bruxelles-ul în 2013 că — în contextul în care Uniunea Europeană se afla în plină criză a zonei euro — suspenda negocierile.
De fapt, și acest lucru s-a întâmplat și în timpul unei președinții irlandeze a UE.
Printr-o întorsătură istorică, Islanda va organiza la sfârșitul lunii august un referendum privind reluarea negocierilor de aderare — iar Irlanda va avea din nou de lucru dacă islandezii vor vota în favoarea acestei decizii, așa cum sugerează sondajele, deși diferența este strânsă.
Dacă va adera, Islanda va fi printre primele din UE ca PIB pe cap de locuitor și ca număr de ghețari. În imagine: Vatnajökull, situat în sud-estul insulei, unul dintre cei mai mari ghețari din Europa.
Un cvartet de rămași în urmă
Deși se înregistrează o dinamică intensă în ceea ce privește extinderea, există patru țări care se preconizează că vor rămâne pe loc: Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo și Macedonia de Nord.
Din cauza unor complicații interne, Sarajevo nu a reușit încă nici măcar să desemneze un negociator-șef pentru discuțiile cu UE. În plus, două legi pe care Bruxelles-ul dorea ca țara să le adopte — una privind funcționarea sistemului judiciar și alta menită să limiteze interferențele politice în sistemul judiciar — nu au fost încă adoptate.
În Macedonia de Nord, modificările constituționale necesare pentru a reflecta statutul bulgarilor din țară nu au fost încă adoptate și nu există indicii că acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat.
Potrivit Comisiei Europene, Georgia este o țară candidată doar cu numele. După numeroase dispute cu Bruxelles, guvernul de la Tbilisi a suspendat, de fapt, orice efort de a demara negocierile de aderare până în 2028. Se consideră puțin probabil ca statutul său de țară candidată să fie retras, iar oficialii UE subliniază că următoarea mișcare trebuie să vină din partea Georgiei.
În Georgia, candidată la aderare, steagul UE a devenit mai nou un simbol de disidență.
Kosovo se confruntă cu o altă problemă.
Deși și-a depus cererea de aderare la UE la sfârșitul anului 2022, aceasta nu a fost încă transmisă Comisiei Europene în vederea evaluării. Motivul este că sunt cinci state membre ale UE care nu recunosc statutul Kosovo — Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania.
Este probabil ca Irlanda să testeze terenul cu aceste cinci țări pe durata președinției sale. Ultimul stat membru care a încercat acest lucru a fost Suedia, la începutul anului 2023, dar a fost respins, în special de Madrid. Puțini sunt cei care cred la Bruxelles că se va produce vreo schimbare în această privință în lunile următoare.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te