Serghei Melnicenko: Tiraspolul merge pe ideea că Rusia și Ucraina, cu susținerea UE, vor ajunge la un numitor comun

Incertitudinile legate de perspectiva tranzitului de gaze rusești prin Ucraina, chiar dacă par să fie o sursă de îngrijorări pentru administrația de la Tiraspol, totuși nu se discută aproape deloc în presa și în societatea din stânga Nistrului. Subiectul a apărut doar de câteva ori, menționat în treacăt, ca temă de discuție a liderilor de la Tiraspol în cadrul multiplelor lor vizite la Moscova din ultimul timp.

În cazul sistării tranzitului, regiunea transnistreană, cu o industrie și un sistem de încălzire pentru populație puternic dependente de gaze, ar deveni prima victimă a războiului energetic purtat de Rusia contra Ucrainei. Următorul impact direct ar fi cel asupra fondului de pensii și salarii al regiunii separatiste – Tiraspolul nu plătește Gazpromului pentru gazele consumate. Banii colectați ca plată pentru consum ajung într-un fond special gestionat de administrația transnistreană și de unde se acoperă sumele lipsă pentru pensii și salarii, iar datoria acumulată de regiune este trecută pe conturile companiei moldovene Moldova Gaz. Astfel, în lipsa gazelor, și acest fond va rămâne fără bani.

Chişinăul a menționat de mai multe ori că ar putea apela la „soluții alternative” în cazul unei crize a gazelor rusești, importând din Ucraina sau din România. Dar chiar dacă ar exista posibilitatea ca aceste livrări să ajungă și în regiunea transnistreană, evident că Tiraspolul nu va mai primi gaz pe gratis, a declarat recent președintele Igor Dodon.

Expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, spune că din cauza incertitudinilor cu livrările de gaze rusești prin Ucraina și a eventualei situații de criză care ar putea urma după 1 ianuarie, administrația de la Tiraspol ezită să includă în proiectul bugetului pentru anul viitor majorarea pensiilor și salariilor pentru bugetari. Majorările depind de asemenea de prelungirea, la 1 aprilie 2020, a contractului de livrare de curent electric dintre Chişinău și centrala de la Cuciurgan din regiunea transnistreană.

Serghei Melnicenko: „Locuitorii regiunii țin minte foarte bine luna ianuarie a anului 2009, când timp de 10 zile în rețelele de gaze era menținută presiunea minimă din cauza divergențelor dintre Ucraina și Rusia legate de semnarea unui nou contract de livrare a gazelor. Situația riscă să se repete.

Dar la Tiraspol lucrurile nu au fost lăsate fără atenție și în luna septembrie, când abia au început discuțiile despre o posibilă criză a gazelor, a avut loc o ședință a Consiliului de securitate. Atunci au fost examinate două variante – deconectarea completă sau reducerea presiunii în gazoductul de tranzit. A fost elaborat și un plan de măsuri pentru minimizarea consecințelor. La baza acestui plan stă faptul că fiecare trebuie să știe ce acțiuni trebuie să întreprindă într-o situație de forță majoră.

Acum se încearcă crearea unei rezerve de combustibil alternativ pentru a putea asigura locuitorii regiunii cu căldură în cazul în care gazele vor fi oprite. În particular, se examinează posibilitatea trecerii sistemului de încălzire pe combustibil lichid. Specialiștii au calculat că acest lucru va costa 76 milioane de ruble transnistrene, asta fără costul combustibilului. Dar aici trebuie să se țină cont de faptul că ar putea fi îngreunată logistica livrărilor, pentru că se știe că calea ferată nordică în regiunea stației Slobodca este închisă de Republica Moldova pentru importul transnistrean de mărfuri și combustibil, în particular pentru importurile Sheriff-ului. Tiraspolul la negocierile în formatul 5+2 ridică în permanență această problemă și dacă va fi o criză a gazelor subiectul poate reveni în actualitate cu o forță și mai mare.”

Europa Liberă: Care este situația în acest context cu sectorul de producere a energiei electrice în regiunea transnistreană? E clar că presiunea asupra acestui sector va crește în cazul în care vor fi sistate livrările de gaze.

Serghei Melnicenko: „Da, există și această problemă – în lipsa gazelor va crește considerabil consumul de energie electrică. Este necesară o rezervă materială pentru menținerea funcționării rețelelor electrice de tensiune înaltă și joasă, ceea ce presupune cumpărarea de bare din fier armat și echipamente de siguranță. Dar nu trebuie să uităm că sursa principală de producție a curentului electric este totuși gazul natural. Și dacă acesta va lipsi mult timp, atunci nici electro-energetica nu va salva situația.

În această situație cel mai probabil că va fi utilizată la capacitate maximă hidrocentrala de la Dubăsari, mai ales că în vară aceasta a fost renovată. Este evident că o atenție deosebită în aceste circumstanțe de forță majoră va fi acordată felului în care va funcționa centrala electrică de la Cuciurgan. Se consideră că unul dintre blocurile acestei centrale trebuie să rămână funcțional în orice circumstanțe, chiar dacă întreaga centrală se va opri. Iar cantitatea de curent produsă de acest bloc va fi suficientă pentru a asigura cu curent electric populația.

În argumentarea deciziei sale, Consiliul de securitate a decis să oblige executivul de la Tiraspol să asigure o rezervă de bani pentru o situație de forță majoră. În mediul de experți se mai discută și varianta livrărilor în regim de revers din România către Republica Moldova și mai departe în Transnistria. În acest caz regiunea nu va mai fi una de tranzit.

În principiu, un acord dintre Gazprom și Republica Moldova privind procurarea de gaze naturale există, dar altceva este modul în care ar putea fi asigurate livrările, având în vedere factorul geografic legat de Ucraina.

Mai există un aspect – incertitudinile legate de livrările de gaze sunt cele care împiedică executivul regiunii să includă în proiectul bugetului pentru anul viitor bani pentru creșterea salariilor bugetarilor și a pensiilor. Creșterea salariilor și pensiilor mai este pusă în legătură cu semnarea la 1 aprilie 2020 a unui nou contract de livrare de curent electric dintre centrala de la Cuciurgan și Republica Moldova. Dar, având în vedere noua configurație a puterii de la Chişinău, se poate presupune că aceasta va da undă verde curentului produs în Transnistria la centrala deținută de compania rusească RAO ES.”

Europa Liberă: Vorbeați de rezerve materiale – 76 de milioane de ruble, fără costul combustibilului, e o sumă mare. De unde vor fi luați acești bani, în condițiile crizei bugetare din regiunea transnistreană?

Serghei Melnicenko: „76 de milioane de ruble sunt doar pentru reechiparea tehnică, pentru ajustarea echipamentelor de încălzire. La noi sistemul este în mare parte centralizat, sunt puține cazangerii autonome pe gaze. Dar nici măcar aceste cazangerii nu vor putea funcționa dacă nu vor fi gaze. Adică se are în vedere re-utilarea acestor echipamente, a acestui lanț tehnologic pentru ca acesta să poată lucra pe combustibil solid.

Da, 76 de milioane e o sumă mare, la cursul de 16 ruble pentru un dolar. Dar nu există informații în surse deschise despre felul în care sunt gestionați acești bani – au fost sau nu ei puși de-o parte pentru aceste lucrări, se fac sau nu aceste ajustări. Da, există Fondul de rezervă, dar el nu are atât de multe resurse disponibile. Și în caz de necesitate și de forță majoră va trebui să se renunțe la mai multe programe, inclusiv la Fondul investițiilor capitale, doar pentru a reutila sistemul, iar apoi va fi nevoie de sume mult mai mari pentru procurarea combustibilului. În timpul crizei din 2010 s-a calculat că pentru combustibil lichid pentru o iarnă ar fi nevoie de 500 milioane de ruble. Doar pentru combustibil. Evident că sunt niște sume colosale pentru buget. Dar există situații excepționale când nimeni nu se mai gândește la bani.”

Europa Liberă: Mai există un aspect în această problemă, suntem deja în a doua jumătate a lunii noiembrie, adică practic nu mai este timp pentru a face această reutilare, înseamnă că este o discuție mai degrabă pur teoretică…

Serghei Melnicenko: „Da, informații că s-ar fi făcut ceva în această direcție nu există. Toate aceste măsuri se anunțau în calitate de plan de acțiuni și au fost puse pe hârtie în cazul în care se va ajunge la o situație de criză.

Dar psihologic administrația de la Tiraspol merge pe ideea că Rusia și Ucraina, cu susținerea Comisiei Europene, vor ajunge totuși la un numitor comun. Speranță desigur că există, dar știți cum e uneori – e ca în ruleta rusească – ori e negru, ori e roșu… Am vrea evident să fie roșu, dar nu se știe niciodată. Mai ales că o experiență de acest fel a existat deja și experiența a fost una tristă.

Dar atunci era menținută totuși o presiune minimă în gazoduct. Eu totuși sper că, chiar dacă părțile nu vor ajunge la o înțelegere, un anumit regim de menținere a sistemului de transportare a gazelor a Ucrainei se va păstra, pentru ca acesta să nu iasă din funcțiune definitiv, pentru că ar fi vorba despre niște pierderi colosale. Interes în acest sens are și Ucraina, și Transnistria, și Republica Moldova, pe unde are loc tranzitul.”

Europa Liberă: Ce se va întâmpla cu centrala de la Cuciurgan? Spuneați că există opțiunea de a o trece pe motorină sau cărbune. Și, în această situație, va putea malul drept al Republicii Moldova miza pe livrările de curent de la această centrală, sau ar putea fi surprize, în condițiile în care și regiunea transnistreană va avea nevoie de electricitate?

Serghei Melnicenko: „Aici, din nou, nu putem decât să ne dăm cu părerea. Da, din 12 blocuri ale centralei în prezent lucrează doar patru. Echipamentul poate funcționa și pe motorină, și pe cărbune. Și apropo în 2010 au fost făcute anumite livrări de cărbune la centrală. Dar cum vor evolua lucrurile, nu se știe. Da, centrala de la Cuciurgan este legată de obligații contractuale cu Republica Moldova, dar speranța aici este că aceasta aparține de fapt unei companii rusești și RAO ES va face în așa fel încât să aibă asigurate anumite cantități de gaze. Cum e posibil acest lucru din punct de vedere tehnic e foarte greu de spus, dar în mod sigur specialiștii au gândit aceste scenarii. Dar, din nou, totul depinde de decidenți de un nivel mult mai înalt, și nu de funcționarii de la Chişinău și Tiraspol.”

Europa Liberă: Există și problema importurilor de cărbune sau de motorină în regiunea transnistreană prin Ucraina…

Serghei Melnicenko: „Da, regiunea este foarte interdependentă și situația arată de parcă salvarea celui care se îneacă ar fi în propriile lui mâini. Dar Ucraina a închis tranzitul pentru livrările de fier vechi pentru uzina metalurgică de la Râbnița și ar putea proceda la fel și cu cărbunele sau motorina, de oriunde le-ar comanda Transnistria sau de oriunde le-ar aduce Rusia pentru centrala sa electrică. Nodul de contradicții este unul foarte strâns. Și dacă acesta nu va fi dezlegat de voința politică a celor trei părți – Ucraina, Rusia și Comisia Europeană – atunci consecințele pot fi imprevizibile și mult mai proaste decât în ianuarie 2009.”

Europa Liberă: Adică Chişinăul și Tiraspolul în această situație au prea puține de spus…

Serghei Melnicenko: „Evident. Actorii locali pică din această schemă. Altceva este că dacă nu se ajunge la o înțelegere, poate fi pusă în aplicare varianta livrărilor în revers din România prin Republica Moldova către Transnistria, ca o primă variantă, sau livrările, tot în revers, a gazelor slovace în Ucraina, iar prin Ucraina deja în Republica Moldova și Transnistria. Dar vă imaginați că în această situație se schimbă schema de achitare pentru consumul acestui gaz, acesta va mai fi mult mai scump și Transnistria deja nu-l va mai putea primi fără să plătească.”

Europa Liberă: Da, dar va vrea oare Chişinăul să livreze gaze regiunii transnistrene în situația în care pe malul drept va fi o situație critică?

Serghei Melnicenko: „Gazoductul de tranzit merge din Ucraina prin Transnistria către Republica Moldova, dacă avem în vedere livrările prin gazoductul ucrainean. Dar dacă vorbim despre Iași-Ungheni-Chişinău, cea de a doua variantă, aici da, e altceva.”

Europa Liberă: În această situație se pare că problema datoriei istorice a Transnistria pentru gaze, care se apropie de opt milioane de dolari, nici măcar nu este amintită...

Serghei Melnicenko: „Da, în această situație datoria nu are o valoare decisivă, vorbim de livrările curente. Dar cred că se va ajunge și la problema datoriei. Pentru că există informația că în Sovietul suprem de la Tiraspol există patru proiecte de lege care revizuiesc legea cu privire la contul special de gaze, unde se adună plățile colectate de la populație și de la agenții economici, plăți care nu sunt transferate la Gazprom și sunt folosite pentru necesitățile regiunii. Se pare că va fi creată o agenție pentru a gestiona acești bani, adică se încearcă imitarea unor principii de constituirea a hârtiilor energetice. Dar nu știu prea multe detalii cu privire la aceste documente, acestea nu au fost făcute publice. Subiectul este discutat doar pe rețelele de socializare, dar știți cum e cu rețelele – acolo sunt informații neverificate… ”

Europa Liberă: Asta pe de o parte. Dar pe de altă parte asta e o consecință a lipsei de informații din surse oficiale…

Serghei Melnicenko: „Da, informații deschise nu sunt. Dar aceste proiecte de legi există. Dar la ce etapă sunt ele și ce conțin nimeni nu știe.”

Europa Liberă: Și în același context, de ce atât de puțin se discută în societate despre aceste probleme? Poate că oamenii ar trebui informați ce se întâmplă, ce riscuri există? Poate că în felul acesta ar avea timp să se pregătească, să cumpere lemne, de exemplu, sau să găsească alte soluții alternative?

Serghei Melnicenko: „Da, să cumpere lemne – asta unde? La sate? Doar că la noi satele sunt gazificate în proporție de 95 la sută. Eu mă îndoiesc că în sate au mai rămas sobe. Iar sobe cu lemne în apartamente, în blocuri de 16 etaje, vă imaginați ce înseamnă asta? Revenire la Evul Mediu! Mie, ca unui om obișnuit cu un confort minim, mi-e și groază să-mi imaginez cum ar arăta asta.”

Europa Liberă: Dar într-adevăr se discută foarte puțin subiectul – în presă, în ziare?

Serghei Melnicenko: „Puțin, pentru că autoritățile spun: „De noi nu depinde nimic, nu avem cum să influențăm asta”.”

Europa Liberă: Dar e în regulă faptul că oamenii nu știu nimic despre marea surpriză care li se poate întâmpla de pe 1 ianuarie?

Serghei Melnicenko: „Asta e deja o chestiune care ține de formarea opiniei publice și de politica internă, asta nu are legătură cu conflictul gazelor.”

Europa Liberă: Dar omul de rând trebuie să știe ce îl așteaptă peste o lună!

Serghei Melnicenko: „Omul își poate da seama singur, dacă nu e chiar prost de tot. El privește televizorul, iar acolo se vorbește mult despre conflictul dintre Rusia și Ucraina pe tema gazelor, și atunci el își poate da seama: „Hopa! Asta ne poate afecta și ne noi!”. Dar știți cum e, rusul merge mereu pe principiul da poate am noroc și scap. Cam aceasta este mentalitatea la noi.”