Tuberculoza, boală a sărăciei, stârnește îngrijorare în regiunea transnistreană

La microfon, Lina Grâu. Din sumarul ediţiei:

Directorul Fundației Est-Europene de la Chişinău, Sorin Mereacre, vorbește atât despre evoluțiile pozitive pe care le-a observat pe parcursul anilor în care fundația a derulat proiecte comune pe ambele maluri ale Nistrului, perioadă în care au fost stabilite zeci de parteneriate cu implicarea a mii de oameni, cât și despre riscurile și controversele pe care acest gen de proiecte le poate genera. Creștere îngrijorătoare a cazurilor de tuberculoză în regiunea transnistreană.

Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.

Dialoguri transnistrene 8 martie 2020

***

Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Ministerul Sănătății a confirmat primul caz de infectare cu Coronavirus de tip nou în Republica Moldova. O femeie de 48 de ani a revenit sâmbătă, 7 martie, din Italia, cu cursa Milano-Chişinău și a leșinat în avion. Persoana a fost preluată de la aeroport de către Serviciul 112, pe un coridor separat, fiind în stare de sănătate gravă: bronhopneumonie bilaterală, insuficiență respiratorie acută, febră, tuse, slăbiciune generală, se spune în comunicat. În același timp, toți pasagerii cursei au fost lăsați să meargă acasă. Într-un comunicat emis în după amiaza zilei Ministerul Sănătății a solicitat tuturor pasagerilor cursei Wizzair Milano-Chișinău cu care a zburat femeia să rămână izolați la domiciliu și să informeze imediat medicul de familie pentru a fi examinați și monitorizați. O ședință la Guvern a fost anunțată abia a doua zi, duminică. Comisia de sănătate publică a decis instituirea gradului de alertă Cod portocaliu la nivel național pentru a limita răspândirea virusului. Autoritățile au anunțat că au reușit să ia legătura cu 45 din cele 145 de persoane care se aflau în avion și că cel puțin un pasager al acelei curse, un ucrainean, a mers în direcția regiunii transnistrene.

Mii de moldoveni reveniți din Italia, din zone afectate de coronavirus, indică date false în fișele epidemiologice pentru a nu fi găsiți – procentul acestora se ridică la 20 la sută dintre cei veniți din zonele afectate. Aproximativ 2 mii de persoane care au intrat în Moldova în ultimele 9 zile au indicat adrese greșite și astfel nu pot fi monitorizați de către medicii de familie, anunță portalul Sanatateinfo.md, cu referire la Agenția națională pentru sănătate publică.

În regiunea transnistreană nu au fost raportate îmbolnăviri, dar nici nu este clar dacă la Tiraspol există teste pentru diagnosticarea virusului. Administrația a anunțat doar că săptămâna trecută au fost internați cu viroze peste 200 de persoane, iar o persoană din raionul Grigoriopol a decedat. Cu o săptămână mai devreme au fost peste 1000 de cazuri de internări cu infecții respiratorii acute.

Comisia electorală de la Tiraspol a început pregătirile pentru alegerile legislative și locale care vor avea loc, ambele într-o singură zi, în toamnă, pe 29 noiembrie. Comisia a schimbat configurația circumscripțiilor, având în vedere că legislativul de la Tiraspol a votat reducerea numărului de deputați de la 43 la 33 de persoane. Oficialii de la Tiraspol susțin că în regiune ar exista peste 412 mii de alegători. Asta, în timp ce Chişinăul spune că în stânga Nistrului ar locui puțin peste 300 de mii de locuitori, iar o parte dintre aceștia fie sunt la muncă în străinătate, fie au plecat definitiv din regiune.

Instituțiile medicale din stânga Nistrului vor implementa sistemul medicinii de familie, cu suportul Uniunii Europene, preluând experiența de pe malul drept, anunță un comunicat al Delegației UE. O delegație de medici din stânga Nistrului a vizitat oficiul medicilor de familie din Varnița pe 28 februarie. Platforma Sănătate, formată în cadrul Programului Uniunii Europene „Măsuri de Promovare a Încrederii”, realizat de PNUD, va participa la proiectul de implementare a sistemului de medicină de familie în regiunea transnistreană, iar spitalul din satul Tîrnăuca va fi printre primele instituții care va prelua experiența Oficiului medicilor de familie din Varnița.

Liderul regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselski, a cerut șefilor administrațiilor locale să pregătească liste cu festivalurile care sunt planificate să aibă loc pe parcursul anului. În fiecare oraș și raion trebuie să fie amenajate standuri și distribuite afișe cu această informație, pentru ca oamenii să-și planifice timpul liber, a spus Vadim Krasnoselski.

Duminică, 8 martie, în Chișinău a avut loc Marșul Solidarității, organizat de mai multe ONG-uri din Republica Moldova care luptă pentru drepturile femeilor. Marșul din acest an este dedicat necesității ratificării Convenției de la Istanbul, privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. „Este crucial pentru femeile din Moldova să aibă acest document ratificat, or guvernul nostru trage de timp, iar orice tergiversare poate fi fatală pentru femeile care trec prin violență”, menționează organizatorii marșului.

Un tribunal de la Moscova a amendat Fundația anti-corupție (FBK) a politicianului de opoziție rus Alexei Navalnîi pentru că nu s-a înregistrat ca agent străin. Purtătoarea de cuvânt a lui Navalnîi, Kira Iarmish, a anunțat joi că tribunalul i-a ordonat Fundației FBK să plătească o amendă de 500.000 de ruble (mai mult de 7.500 de dolari). Alexei Navalnîi, de 45 de ani, a fost unul din cei mai fermi critici ai președintelui Vladimir Putin, în cea mai mare parte a ultimilor zece ani, a avut de suferit încarcerări multiple, și nu i s-a permis din rațiuni administrative - se pare motivate politic - să candideze la alegerile prezidențiale și cele pentru primăria Moscovei. Ministerul rus al justiției a etichetat oficial fundația lui Navalnîi drept agent străin în octombrie 2019. Fundația a refuzat să se înregistreze ca agent străin, spunând că nu a primi niciodată sprijin financiar din afara Rusiei.

***

Anul trecut în regiunea transnistreană au fost depistate 380 de noi cazuri de tuberculoză. Conform statisticii, în stânga Nistrului incidența tuberculozei este de 81 de îmbolnăviri la 100 de mii de persoane. Este un nivel mai mult decât îngrijorător, având în vedere că deja la o incidență de 50 de cazuri la 100 de mii de oameni se poate vorbi despre epidemie.

Fondul global pentru combaterea tuberculozei a finanțat elaborarea unui program de prevenire și combatere a tuberculozei în regiunea transnistreană pentru anii 2021 și 2025. Programul va fi finanțat în proporție de 60 la sută de Fondul global, iar 40 la sută din bani trebuie să fie alocați de administrația de la Tiraspol.

Corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, transmite că în stânga Nistrului cele mai multe persoane bolnave de tuberculoză sunt în închisori și în centrele de detenție – aici incidența bolii este de trei ori mai mare decât media generală – de peste 200 de persoane la 100 de mii de oameni. Cei mai mulți bolnavi de tuberculoză sunt în raioanele Slobozia, Râbnița și Grigoriopol.

Primul lucru pe care promite să-l facă administrația transnistreană este majorarea salariilor pentru lucrătorii medicali. Șeful adjunct al departamentului de sănătate de la Tiraspol a anunțat că salariul medicilor din spitalul TBC va crește 3500 de ruble transnistrene (puțin peste 200 de dolari) la 9700 de ruble (aproximativ 550 de dolari).
Administrația de la Tiraspol consideră că și presa are un rol important în prevenirea și profilaxia bolii și că ar trebuit să informeze populația despre necesitatea de a face controale medicale periodice. Autoritățile vor de asemenea să producă spoturi sociale informative și să plaseze publicitate stradală legată de profilaxia bolilor. Fondul global va aloca de asemenea și o parte din banii necesari procurării tratamentului pentru tuberculoză, dar și a echipamentelor folosite în diagnosticarea și tratarea bolilor, iar spitalele specializate vor fi conectate la internet.

În regiunea transnistreană tratamentul formei inactive de tuberculoză nu este unul obligatoriu, adică este benevol, iar această prevedere este considerată ca fiind periculoasă de unii locuitori. Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba oamenii de rând dacă știu cum se pot proteja de tuberculoză și ce știu despre această boală.

Vox:

- Desigur că trebuie să luptăm mai activ cu această boală, mai ales că acum mulți fumează, atât femei, cât și bărbați. Iar fumatul este un factor de risc în plus.

- Este mare nevoie de o campanie de prevenire. Pe exemplul unor cunoștințe de-ala mele pot spune că există foarte mulți oameni care au ieșit recent din închisori. Eu am fost recent la terapeut și ea a văzut că nu am fluorografia și mi-a spus să o fac neapărat, pentru că în casa mea locuiesc mai multe persoane bolnave de tuberculoză. Aceștia nu sunt tratați forțat, eu consider că ar trebui. În ceea ce privește profilaxia, la noi lucrurile sunt foarte complicate. Te poți îmbolnăvi și în transport, și oriunde. Ține și de igienă, de spălatul pe mâini, de tușitul în transport – acolo chiar nu știi la ce te poți aștepta.

- Sigur că trebuie luate măsuri pentru a trata această boală, e înfricoșător.

- Cel mai tare mă tem de coronavirus, să am probleme cu plămânii.

- Ca metode de protecție pot fi folosite măștile, dar acum măști nu există în farmacii.

- Trebuie majorate salariile medicilor. Tuberculoza este o boală care creează probleme în toate timpurile – e nevoie de tratamente, de profilaxie. Ca profilaxie cred că poate fi doar alimentația sănătoasă, lumina soarelui, aerisirea încăperilor… În general tot ce fortifică imunitatea.

- Tema e de mare actualitate, pentru că sunt mulți care s-au îmbolnăvit. Sănătatea oamenilor ar trebui să fie o prioritate. Iar tuberculoza e o problemă tare mare la noi. Eu locuiesc la Rîbnița – acolo sunt uzina de ciment și uzina metalurgică. Și eu am impresia că Rîbnița ocupă primul loc la îmbolnăvirile cu tuberculoză.

- Tuberculoza desigur că e o boală urâtă. Dar dacă e să alocăm bani, deja trebuie combătute și alte boli, precum bolile oncologice, HIV/SIDA și altele.

***

Fundația Est-Europeană (FEE) a derulat anii trecuți proiectul „Construim punți, depășim bariere”, în încercarea de a apropia cele două maluri ale Nistrului, perioadă în care au fost stabilite zeci de parteneriate și implicați mii de oameni. Proiectele comune au vizat întreprinzători privați care au deschis afaceri sociale în stânga Nistrului cu susținerea fondurilor europene, tineri și persoane din grupuri defavorizate. Proiectele au fost susținute financiar de Uniunea Europeană și Suedia. Este al doilea proiect mare al Fundației desfășurat în regiunea transnistreană.

Directorul FEE, Sorin Mereacre, vorbește atât despre evoluțiile pozitive pe care le-a observat pe parcursul acestor ani, dar și despre riscurile și controversele pe care acest gen de proiecte le poate genera.

Sorin Mereacre: „Sigur că noi ne-am dori, pe termen lung, să avem un pluralism politic mai mare acolo, o democrație mai consolidată.

Însă este al doilea proiect pe care îl implementează Fundația Est-Europeană în regiunea transnistreană, primul fiind prin anii 2014-2016. Ne-am dat seama de un lucru important. Și în primul proiect am încercat să promovăm anumite idei de participare a societății civile la luarea deciziilor la nivel local și nu prea a mers. Pentru că ne-am ciocnit de rezistența structurilor de acolo de a aproba și de a ne da undă verde pentru astfel de proiecte de democratizare, de facilitare a dialogului între societatea civilă și autoritățile de facto din regiunea transnistreană.

Sorin Mereacre, Fundația Est-Europeană

De asta, când ne-am apucat să scriem al doilea proiect, am avut două idei de bază. Una: să vedem care sunt necesitățile societății civile de acolo, să vedem ce capacități au ei de a implementa proiectele pe care doresc să le implementeze și dacă aceste capacități sunt suficiente pentru a absorbi finanțele pe care noi o să le transferăm în partea transnistreană. Și doi: pe cât ei sunt de pregătiți ca să realizeze proiecte pe care noi de obicei le finanțăm în partea dreaptă a râului Nistru. De exemplu: dezvoltare și susținerea întreprinderilor sociale, dezvoltarea fondurilor pentru tineri, alegeri libere și corecte, programe ce țin de abilitarea romilor, tinerilor, femeilor, bărbaților, persoanelor cu handicap. Avem proiecte ce țin de educație, ce țin de mass-media. Și atunci noi am scanat prioritățile noastre, care sunt aici, pe partea dreaptă, și ne-am întrebat care din ele am putea să le replicăm, inclusiv în partea stângă.

Ne-am dat seama că nu toate putem, cele ce țin de alegeri libere și corecte sau de anticorupție, sau de drepturile omului, ne-ar fi imposibil, pentru că am avut piedici și dificultăți înainte de asta, în Transnistria, pe aceste tematici. Respectiv, după ce am făcut analiza capacităților organizațiilor de acolo și am analizat ce practici bune am putea transfera din partea dreaptă în partea stângă. Atunci cam asta a fost ideea inițială a abordării noastre, având deja anumite relații de cooperare cu ONG-urile de acolo și am văzut cam în ce domenii lucrează, semnând cu ei niște acorduri de cooperare, am trasat niște priorități: cu unii – protecția consumatorilor, cu alții am lucrat pentru promovarea drepturile tinerilor; și cu alții în special pe promovarea antreprenoriatului social. Cam astea au fost cele trei direcții de bază, plus susținerea grupurilor vulnerabile.

Acuma, tot ce facem noi în Transnistria, noi facem pentru oamenii de acolo, nu o facem pentru guvernarea nici de facto de acolo, nici pentru guvernarea de la noi. Pentru noi cel mai important este ca în conflictul ăsta care există la nivel politic să nu sufere cetățenii. Eu mă bucur că există organizații, de exemplu Promo-LEX sau alte organizații, care promovează direct drepturile omului și cer insistent instituțiilor statului să protejeze drepturile fie deținuților, ale celor arestați, reținuți etc. Este un lucru extrem de important, cred că trebuie făcut în continuare. Dar noi mergem pe chestiuni apolitice, care, în paralel, încearcă să creeze aceste punți de legătură între cetățenii de acolo și cetățenii din partea dreaptă a Nistrului, pentru ca, în viitor, sperăm noi, să existe posibilitatea de conviețuire într-un stat unitar.”

Europa Liberă: Un aspect care, atunci când am discuții informale cu colegi din presă sau din societatea civilă de pe malul stâng, uneori apare întrebarea aceasta: dar de ce ar avea UE interesul să vină cu proiecte, sau să promoveze anumite lucruri? De ce UE dă bani pentru regiunea transnistreană?

Sorin Mereacre: „Răspunsul este cumva la suprafață, după mine. Ei nu au nevoie de conflicte active, să zicem, ei nu au nevoie de războaie la granițele lor, pentru că, vă dați seama, orice conflict activ generează inclusiv și refugiați, generează și anumite probleme unde trebuie să pompeze bani, dar deja n-o să mai fie 10 sau 20 de milioane, ci mai mult. Pentru ei este important să fie păstrată pacea.

Al doilea aspect este, iarăși, cred că la suprafață: o relație bună inclusiv cu Rusia sau menajarea cumva a acestei relații cu Rusia. Uniunea Europeană, fiind și observator în formatul „5+2”, susține mai mult proiecte de infrastructură, încercând să apropie cetățenii care locuiesc acolo de valorile Uniunii Europene, să le dea de înțeles că atât UE, cât și țările membre le doresc doar binele și nu vor o contrapunere, după mine, cu Federația Rusă, pe acest segment. Asta se observă și din ce se întâmplă la nivel politic, în acest dialog „5+2” inclusiv.

Deci, pacea; încercarea menajării acestor relații cu Rusia, de asta nu se implică pe domeniul politic în finanțări; și ar mai fi probabil, pentru că avem semnat, până la urmă, și un Acord de Asociere cu UE, ca stat, Republica Moldova, Zona de comerț liber. Dacă vă aduceți aminte, cu câțiva ani în urmă, lucrul ăsta era foarte evidențiat. Companiile din regiunea transnistreană, pentru a avea acces la piața europeană, trebuie în continuare să respecte nișe norme și standarde, dar totodată produsele și serviciile lor să fie certificate de instituțiile constituționale ale Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Lucrând cu societatea civilă și de pe malul drept, ani de zile, acum ați avut și această experiență cu regiunea transnistreană, v-aș ruga să faceți o radiografie a societății civile de acolo, dincolo de faptul că acum ceva ani organizațiile de promovare a drepturilor omului de la Chișinău spuneau că societatea civilă de la Tiraspol este, de fapt, total afiliată puterii de acolo. Între timp s-au diversificat foarte mult, există mult mai multe ONG-uri. Există vreo încercare de democratizare și din punctul acesta de vedere? Există un control mai mic al administrației de acolo asupra societății civile din regiune?

Sorin Mereacre: „Controlul eu cred că există. El există atât la nivel legislativ, așa-numit legislativ, pentru că au și ei o așa-numită lege cu privire la organizațiile neguvernamentale din Transnistria, care a fost modificată chiar doi ani în urmă, dacă nu mă înșel. S-a încercat inițial inclusiv introducerea unor definiții preluate din legislația rusă, cu privire la agentul străin. Dar un lucru interesant care s-a întâmplat a fost că anumite organizații neguvernamentale din Transnistria au făcut o pledoarie destul de activă la acel moment și au putut să convingă autoritățile de facto ca legea să nu fie atât de restrictivă ca în Rusia. Mi s-a părut o chestie foarte ciudată chiar. Dar e important, inclusiv pentru noi și pentru alte organizații ale societății civile, că s-au lăsat anumite portițe pentru activități, inclusiv în domeniul drepturilor omului în Transnistria...

Acolo e foarte clar în legea lor, nu ai voie să te ocupi cu politica și tot ce ține de procesul decizional, nu ai voie să te bagi pe domeniul acesta. Deci, sunt organizații, cu siguranță, în Transnistria, care sunt mai aproape de puterea de acolo, ele sunt controlate de așa-numitele autorități, și promovează chiar și un discurs pro-independența Transnistriei, secesionist, de apropiere de Rusia, unire cu Rusia – tot ce ține de discursul ăsta oficial, care este, din punctul de vedere al legislației și Constituției Republicii Moldova, anticonstituțional. Dar noi nu avem treabă cu ele și nu ne interesează. Din perspectiva a ceea ce facem noi acolo, nu am avut interacțiuni cu asemenea organizații care formal promovează acest lucru. Acum, ăștia sunt, să zicem, o anumită extremă.

O altă extremă sunt organizațiile la nivel local, cu care noi cooperăm foarte bine, în special organizații ale societății civile care lucrează pe domenii în special sociale, sau de tineret, sau persoane cu dezabilități, antreprenoriat social, ceea ce ține de domeniul sănătății, persoanele de etnie romă, promovarea drepturilor diferitelor etnii etc. Aceste organizații care în special lucrează fie la nivel de comunități mici, fie de orășele, fie de regiuni sau raioane. Și de obicei au foarte puține tangențe cu autoritățile lor de nivel central, așa-numitul parlament sau așa-numitele ministere sau guverne, și nu au treabă în general, și nu-i interesează ce se întâmplă la nivel politic.

Și există a treia parte, o serie de organizații din zona gri, să zicem, care nici nu poți spune că susțin deschis regimul, dar nici nu poți să spui că sunt total independente. Noi încercăm să cooperăm cu astfel de organizații, pentru că uneori ai nevoie de ele. Ai nevoie pentru că, am mai zis-o, ca să lucrezi în Transnistria, trebuie să îndeplinești o serie de cerințe pe care le-au impus aceste autorități nerecunoscute.

Una din aceste cerințe este ca proiectele pe care le finanțează oricare donator în Transnistria, trebuie să fie înregistrate sau se recomandă să fie înregistrate. Nu se zice exact că „este obligatoriu” să înregistrezi orice proiect, pentru a fi desfășurat pe teritoriul transnistrean, dar „se recomandă” să fie înregistrat. Dar această recomandare este, practic, obligație. Pentru că noi am avut situații în care noi proiectul nu l-am înregistrat, după care când încerci să faci o activitate, îți vine KGB-ul lor și-ți zice: „Dle, nu e înregistrat, vă rog să părăsiți sala și la revedere.”

De aceea, după un singur caz de genul acesta, noi am înțeles că e mai bine să găsim o portiță sau un punct de legătură cu acest Comitet de înregistrare a asistenței externe, așa-numit comitet, și să activăm într-un fel având undă verde din partea lor. Pentru că direct ei n-o să vrea să coopereze cu noi, a trebuit să apelăm inclusiv la anumite organizații pe care colegii din societatea civilă din partea dreaptă a Nistrului le tratează ca pe susținători ai guvernului de acolo – pentru că câteodată poți să îi auzi cu un discurs în care folosesc anumiți termeni, denumirea oficială a acestei regiuni, așa-numită oficială, sau președintele nostru sau guvernul nostru și așa mai departe.

„Și eu sunt de acord cu anumiți colegi din societatea civilă, care spun că, dând bani la organizații din Transnistria, am putea indirect susține regimul…

Deci, sunt aceste trei tipuri de societate civilă de acolo. Și v-am explicat cu cine și cum putem coopera și cu cine ne permitem să cooperăm.

Și eu sunt de acord cu anumiți colegi din societatea civilă, care spun că, dând bani la organizații din Transnistria, am putea indirect susține regimul. Cu siguranță. De aceea noi trebuie să fim foarte atenți cu cine lucrăm, pe ce domenii, pentru ce anume le dăm finanțare și să avem posibilitatea, în cazul când depistăm că banii donatorilor sunt folosiți pentru a promova imaginea sau a susține autoritățile din regiunea transnistreană, să putem opri această finanțare.

Cam asta ar fi. Iarăși, nu există negru și alb, există o zonă în care este mai dificil câteodată să lucrezi. Dar cu aceste provocări și lucrul este mai interesant. Încurajez lumea care nu cunoaște anumite aspecte că meargă acolo și să se întâlnească inclusiv cu colegii din societatea civilă, să discute, să vadă care-i discursul promovat de ei, pentru că nu este nimic complicat și vezi diferențele. Într-adevăr, diferențele sunt mari.

„Nu există negru și alb, există o zonă în care este mai dificil câteodată să lucrezi… Sincer, cumva înțelegi mai bine și viața oamenilor de acolo, când faci proiecte, când lucrezi cu oamenii din sate, din orașe din regiunea transnistreană. Ceea ce ține deja de partea politică, e o altă discuție. Și cât este de necesar ceea ce facem noi pe acest domeniu – ar putea să creeze controverse sau ar putea fi tratate de cineva ca chestiuni controversate, sunt de acord. Aici este deja un loc pentru discuții și dezbateri, dar puțin din alt domeniu.”

Europa Liberă: Acești „pași mici” - pentru că și aceste fonduri, inclusiv, susțin acest domeniu, pașii mici pentru apropierea celor două maluri – este aceasta soluția pentru reglementarea conflictului transnistrean? Pentru că de multe ori se spune că la nivelul oamenilor probleme nu sunt, oamenii comunică, chiar dacă, să zicem, a mai crescut o generație într-un mediu informațional diferit pe celălalt mal al Nistrului. Dar, dincolo de asta, oamenii comunică, oamenii nu au reticențe unii față de ceilalți, din punctul ăsta de vedere chiar n-ar fi o problemă apropierea celor două maluri. Problema este pe altă dimensiune totuși. acolo cum se poate rezolva? Există un pas care să unească acest pas al interacțiunii dintre oameni și soluția politică care este de fapt la câțiva decidenți-cheie pe plan politic internațional?

Sorin Mereacre: „Despre politica „pașilor mici” – acum noi nu vom vorbi despre proiect, o să fie o opinie personală. Ați menționat că oamenii au crescut cu diferite valori. Am observat lucrul ăsta și este important să punctăm, cred, în această discuție acest lucru. Noi suntem în anul 2019, sfârșitul anului, conflictul din ‘91-’92, câți ani au trecut? Aproape 30 de ani. Cei care s-au născut în acea regiune în acea perioadă astăzi au 30 de ani. Eu am vorbit cu mulți dintre ei. Ei se consideră cetățeni ai Transnistriei. Ei privesc Republica Moldova ca pe un stat străin, de frontieră. Trebuie să ținem cont de acest lucru, noi nu putem neglija acest lucru. „Dacă începi să-l discuți, poți să ajungi la concluzia că, practic, este imposibil să ai un stat unitar în granițele normale ale Republicii Moldova… Pentru că mie mi se pare o piesă în tot jocul ăsta de șah foarte importantă această identitate transnistreană care s-a creat. Și ponderea celor care au crescut cu această identitate transnistreană este deja destul de mare în regiune. Plus oamenii care sunt mai în vârstă și mai au reminiscențele identității sovietice. Deci, din punctul de vedere al populației, este o provocare destul de mare și o dificultate, pe viitor, de integrare normală între cele două maluri.

Puțini vorbesc despre acest lucru. Experții nu am auzit să abordeze anume această chestiune de identitate, pentru că este foarte dificil să tratezi acest subiect și nu este comod. Este destul de incomod, nu este confortabil să discuți despre lucrul ăsta. Pentru că dacă începi să-l dezghioci, să discuți, poți să ajungi la concluzia că, practic, este imposibil să ai un stat unitar în granițele normale ale Republicii Moldova. Dar eu cred că trebuie să facem ceva cu lucrul acesta. Și de asta ne interesează mai mult aceste proiecte de consorții, să încercăm să facem un schimb de valori, să vedem ce valori au ei, ce valori avem noi, să vedem unde sunt anumite puncte de legătură. Acesta ar fi un punct pe care eu l-aș menționa în acest aspect.

„Eu nu cred că politica „pașilor mici” este soluția care de una singură va duce la soluționarea acestui așa-numit conflict…

Doi: eu personal nu cred că politica „pașilor mici” este o soluție care de una singură va duce la soluționarea acestui așa-numit conflict. După mine, faptul că în regiunea transnistreană este staționată armata rusă oficială a Federației Ruse, unu la mână, și, doi, faptul că așa-numită armată a Transnistriei și forțele de ordine de acolo participă la exerciții de instruire împreună cu armata rusă și primește susținere și armament, și tot ce vrei din partea ofițerilor și Guvernului Federației Ruse – este foarte clar că Federația Rusă susține, într-un fel chiar necondiționat, existența Transnistriei ca o regiune separatistă în Republica Moldova.

Și fără o decizie politică a celor de la Moscova, părerea mea este că nu poate fi soluționată în niciun caz și în nicio circumstanță acest conflict. Mai ales după ce am văzut ce se întâmplă în partea de est a Ucrainei, unde nici măcar nu există oficial armată rusă dislocată. Iar aici o avem prezentă. Deci, dacă ai prezența unei forțe străine, mai ales a Rusiei, tu nu ai niciun instrument să poți cumva soluționa acest conflict. Pe cale armată este imposibil, vă dați seama, nu putem să ținem piept Rusiei. Și de aceea am zis că este nevoie de o decizie politică a Federației Ruse de a permite reunificarea țării. Și restul deja sunt discuții de gen „plan Kozak-2” sau alte chestiuni.

„Este foarte clar că Federația Rusă susține, chiar necondiționat, existența Transnistriei ca o regiune separatistă în Republica Moldova…

În niciun caz politica „pașilor mici”, după mine, nu poate soluționa conflictul transnistrean. Ce poate face politica „pașilor mici”, este apropierea cetățenilor, valorilor, poate proiecte de infrastructură, să arătăm că nu avem coarne în cap, suntem oameni ca și ei. Da, într-adevăr, circulăm și noi în partea stângă, și ei vin încoace, învață la facultăți ș.a.m.d, este foarte OK. D ar învățăm noi și la Londra, dar asta nu înseamnă că o să ne unim mâine cu Londra. Adică, haideți să fim realiști.”

Europa Liberă: Practic e un fel de pregătire în așteptarea momentului potrivit cumva?

Sorin Mereacre: „Categoric! Este o pregătire în așteptarea momentului potrivit. Momentul potrivit poate exista oricând pe plan internațional. Foarte mult depinde de ce o să se întâmple în Ucraina, ce o să se întâmple la nivelul Uniunii Europene, în Statele Unite. Vedeți că turbulențe astea sunt peste tot acum.

„Din moment ce avem o guvernare pro-rusă la Chișinău, nu putem să ne așteptăm de la Ucraina la o susținere plenară… Dar Ucraina, iarăși, este un factor determinant. Și, din păcate, la momentul actual fie că nu este exploatat deloc, fie că e invers: din moment ce avem o guvernare pro-rusă la Chișinău și avem un președinte – sau cei care l-au ales au un președinte – care promovează anumite chestiuni care nu sunt în interesul național al Ucrainei, nu prea putem să ne așteptăm de la Ucraina la o susținere plenară a rezolvării conflictului transnistrean. Ucraina ar putea să fie un partener solid al Republicii Moldova în cazul în care noi vom trata cu seriozitate această relație cu vecinul nostru din Est. Ceea ce la moment mi se pare că nu se întâmplă. Politica pe care a dus-o inclusiv președintele Voronin că să fim prieteni și cu rușii, și cu Occidentul, și cu toți cine vrei iarăși demonstrează, deja a câta oară, că nu aduce nicăieri. Deci, nu poți să nu fii consecvent și să aștepți că cineva o să fie consecvent și o să-ți rezolve problemele.”

Aici e Radio Europa Liberă