Un nou partid apărut pe firmamentul politic din Germania ar putea deveni groparul stângii postcomuniste

Votanții s-au îndreptat spre formaţiuni calificate, deseori, drept populiste.

Populismul conservator de stânga

Populiștii sunt de toate felurile, nu doar de dreapta

Aplicarea exclusivă a etichetei de „populist” grupărilor radicale de dreapta are de-a face cu o oarecare inerţie unilaterală care ignoră mişcările tectonice recente şi prezente pe scena politică germană şi internaţională.

Anunţul făcut la Berlin, în cadrul unei conferinţe de presă, de către Sahra Wagenknecht de a înfiinţa un nou partid politic a confirmat zvonurile legate de această intenţie şi a vizualizat într-un mod strident fenomenul fragmentării peisajului politic.

Sahra Wagenknecht, în 1989 membră a Partidului Socialist Unit din Germania (PSUG), precum s-a numit formaţiunea conducătoare din fosta Republică Democrată Germană (RDG/DDR), apoi membră a partidului succesor, post-comunist, care astăzi se numeşte Partidul Stângii (Die Linke), s-a transformat din „icoana stalinismului”, din anii 1990, într-o propagatoare a unui conservatorism cu tentă stângistă, neoliberală, eco-critică şi xenofobă.

Partidul ca persoană

Luni s-a produs ruptura aşteptată. Wagenknecht, împreună cu mai mulţi susţinători din Partidul Stângii, au părăsit formaţiunea. Ei au anunţat că vor activa de acum încolo în aşa numita „Uniune Sahra Wagenknecht” (Bündnis Sahra Wagenknecht) care va pregăti înfiinţarea unui nou partid, în ianuarie, iar noua formaţiune va participa, anul viitor, şi la alegerile euro-parlamentare.

Susţinătorii lui Wagenknecht care deţin mandate parlamentare au anunţat că nu vor părăsi grupul parlamentar al Partidului Stângii. Liderii formaţiunii au precizat, însă, că cei care aderă la un alt partid vor fi excluşi. Asta va duce inevitabil şi la pierderea statului de fracţiune parlamentară care, potrivit reglementărilor, trebuie să cuprindă 5 la sută din totalul numărului de membri ai Bundestagului. (În prezent, fracţiunea Stângii are 38 de membri, dacă pleacă doar doi, partidul îşi pierde statutul de fracţiune parlamentară, devenind un simplu grup de deputaţi.)

Parlamentari ai Partidului Stângii i-au reproşat lui Wagenknecht „furt amoral” şi distrugerea intenţionată a formaţiunii cu scopul de a-şi satisface orgoliile politice. Analiştii vorbesc şi despre noul fenomen al „personalizării”, înţelegând prin asta concentrarea atenţiei electoratului asupra unei personalităţi harismatice şi ignorarea conţinutului doctrinar al formaţiunii în fruntea căreia se propulsează.

Obiective populiste

La conferinţa de presă, Wagenknecht a prezentat obiectivele principale ale viitorului partid. A vorbit despre „o politică economică a raţiunii” combinată cu „echitate socială”, renunţarea la „migraţia necontrolată” şi la „eco-activism dezorganizat” şi „orb”.

Traduse într-un limbaj inteligibil, aceste patru obiective ale Sahrei Wagenknecht pot fi descrise ca un amestec de idei economice neoliberale mixate cu reziduuri neo-socialiste, cu xenofobie şi cu o relativizare evidentă a crizei climatice.

În documentul programatic prezentat în faţa presei de Wagenknecht, mai este vorba şi despre „pace” şi „libertate”.

Ea a evitat să facă vreo referire directă la Rusia şi China, dar a avertizat faţă de formarea unor „blocuri noi” şi faţă de aplicarea unor „sancţiuni nelimitate”. Pentru a contracara criticile legate de „putinofilie”, formulate în repetate rânduri de presa germană, ea a ţinut să precizeze că nu este nici apropiată de Putin şi nici rusofilă.

Wagenknecht a justificat necesitatea înfiinţării un nou partid prin actualele crize politice internaţionale şi prin faptul că Germania ar avea cel mai prost guvern din istoria sa.

Cât de atrăgător este acest discurs populist arată sondajele. 27 la sută dintre cetăţenii germani ar vota partidul pe care intenţionează să-l înfiinţeze Wagenknecht. Mulţi dintre aceştia au votat în trecut candidaţi ai partidului naţionalist-autoritar Alternativa pentru Germania (AfD). În ce măsură va reuşi Wagenknecht să mobilizeze o parte a votanţilor AfD, deocamdată nu se poate anticipa. Cert este că a reuşit să fracţioneze stânga şi să dea populismului o nouă dimensiune, garnisită cu elemente doctrinare reciclate, adaptate şi transformate în baloane de iluzie.