Val Butnaru: „Noi am fost primii care am vorbit despre oligarhul Plahotniuc ca despre un scenarist, ca despre un păpușar din umbră...”

Scriitorul și jurnalistul Val Butnaru

Jurnal TV a împlinit zece ani de activitate pe piața media din Republica Moldova. Poate o televiziune să schimbe mentalitatea moldovenilor? Poate fi Jurnal TV un exemplu pentru alții? Care a fost motivația înființării acestei instituții? Am discutat cu fondatorul Jurnal Trust media Val Butnaru despre cum a fost începutul „Jurnalului” și încotro se îndreaptă.

Your browser doesn’t support HTML5

Val Butnaru: Noi am fost primii care am vorbit despre oligarhul Plahotniuc ca despre un scenarist





Europa Liberă: Dle Butnaru, Jurnal TV împlinește zece ani de activitate. Cum vedeți acum apariția acestei televiziuni în peisajul mediatic de atunci?

Trebuia să ne opunem unor nedreptăți, unor încălcări ale drepturilor omului


Val Butnaru: „Am mai spus-o și cu altă ocazie, mass-media de aici de la noi în acei ani, dar și în anii regimului comunist al lui Voronin a fost ceva mai mult decât niște mijloace de informare în masă. Trebuia să ne opunem unor nedreptăți, unor încălcări ale drepturilor omului, trebuia să ne opunem fărădelegilor și televiziunea a apărut exact într-un moment de cotitură, pe când credeam că în sfârșit s-a terminat cu fărădelegea. N-a fost să fie, au trecut aproape zece ani ca lucrurile cumva să se îndrepte, dar, iată, grimasa istoriei, ca de obicei, se arată din nou de după rândurile nescrise și vedem un nou regim care ne obligă, practic, din nou să luptăm cumva și să ne contrapunem fărădelegilor pe care le produce pe bandă rulantă.”

Europa Liberă: Jurnal TV, știți, a fost văzut ani de zile ca o mass-media care se opune influenței oligarhului Plahotniuc. Ce stă îndărătul acestei poziții?

Val Butnaru: „Noi am fost primii care am vorbit despre oligarhul Plahotniuc ca un scenarist, ca un păpușar din umbră. Din păcate, trebuie să spun acum, restul colegilor din presa de la Chișinău au ironizat, în cel mai bun caz, pe seama noastră văzând tot felul de interese oculte. Acum nu văd niciun mijloc de informare care să ignore acest subiect, ba chiar se întrec, cine este mai vocal pe marginea neregulilor făcute de Plahotniuc. Acum, zău, mai că aș sări în apărarea lui Plahotniuc.”

Europa Liberă: Dar cum Jurnal TV a influențat viața Dvs. personală, dar și viața de scriitor? Zi de zi cum v-a influențat asta tabieturile, ritualurile?

Val Butnaru: „În general, televiziunea este o moară care macină forțele intelectuale ale unui scriitor, cred eu. Treaba stă puțin altfel la ziar, totuși ai mai multe momente de respiro. Aici, la un moment dat, am înțeles că am să mă pierd definitiv ca om al scrisului dacă n-am să mă oblig pur și simplu serile, duminicile să stau și să scriu până la epuizare. De altfel, în timpul televiziunii am scris cred că patru romane sau trei, ceea ce…”

Europa Liberă: Nu-i puțin.

Val Butnaru: „Nu-i puțin deloc. Acum, după ce un an de zile, practic, m-am retras, nu mai am emisiuni, am numit tineri care să se ocupe de managementul postului, am, sigur că da, mult mai mult timp, pot scrie și chiar am și scris două romane.”

Europa Liberă: Felicitări pentru „Manuscrisul lui Zograf”, care a apărut acum, odată cu aniversarea!

Val Butnaru: „Da, mulțumesc!”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb dacă a schimbat ceva Jurnalul în mentalitatea moldovenilor. Ce anume?

Cred că presa poate să pună întrebări, presa poate să pună pe gânduri


Val Butnaru: „E riscant să spui asta. Raportând la literatură mereu credeam, poate mai cred încă, faptul că literatura, arta poate, mă gândesc mai larg, ar putea să schimbe omul. Nu cred că este așa, nu cred că presa poate să schimbe societatea și oamenii cu care trăim alături. Cred că presa poate să pună întrebări, presa poate să pună pe gânduri - de ce nu? - presa poate să enerveze. Eu mă tem că, în cazul societății noastre, lucrurile nu se vor schimba mult timp. Și când spun asta mă gândesc la ultimii 30 de ani din viața mea și ai celor din generația mea, care au fost consumați pe proteste continue. Din ‘89 am ieșit în fiecare week-end, mai întâi cu copiii în spate, să protestăm, pe urmă cu ei de mânuță, pe urmă cu ei alături, acum ei sunt mai mult decât noi la proteste. Mă gândesc că o viață de om consumată de proteste, totuși nu este o viață de om normal.”

Europa Liberă: E prea mult.

Val Butnaru: „Da, mult prea mult!”

Europa Liberă: Dar prin ce anume Jurnal TV poate fi exemplu pentru alte televiziuni?

Val Butnaru


Val Butnaru: „Nu vreau să răspund la întrebarea asta, așa cum aș fi vrut să răspund, fiindcă, cum să zic, orice televiziune ar spune ceva în detrimentul altei televiziuni, dacă ar încerca să răspundă tranșant la această întrebare. Noi avem diferite televiziuni și nu cred că Jurnalul e mai bun sau mai prost. Jurnalul e deosebit. Cel puțin eu, presa pe care am făcut-o pe parcursul vieții am ținut morțiș ca - fie ziarul, fie televiziunea, fie postul de radio - să fie o voce distinctă, o voce critică, dar și o voce teribilistă. Aceste componente dacă le are cineva, cred că poate spera la o recunoștință, cel puțin a consumatorilor de mass-media.”

Europa Liberă: De acord. Și totuși, dle Val Butnaru, ce urmează? Aveți proiecte noi care le pregătiți, scopuri?

Nu mă miră tot fluxul acesta de tineri care pleacă din această nenorocită republică


Val Butnaru: „Cred că ar fi normal să avem, și avem proiecte noi, dar urmează să constatăm ceea ce există, că dacă pe timpul lui Plahotniuc piața publicitară, de exemplu, care este călcâiul lui Ahile al presei noastre de aici, era împărțită foarte clar, deci 80 la sută se ducea la holdingul lui Plahotniuc, 20 - la Dodon, ei bine, acum lucrurile s-au inversat, holdingul lui Dodon ia toți banii din publicitate. Iată, GMG-ul lui Plahotniuc se descurcă destul de greu și iarăși spun, am să ajung să regret timpul lui Plahotniuc, fiindcă pe timpul lui cel puțin era totul clar, agenții economici erau presați cumva să nu plaseze publicitate, acum parcă nimeni nu-i presează, dar agenții economici au înțeles foarte bine regula jocului și au spus: aaa! Dar noi știm unde trebuie să plasăm publicitate. Ei, iată, în asemenea condiții cam ce proiecte ai putea avea? Este descurajată orice inițiativă. Nu mă miră tot fluxul acesta de tineri care pleacă din această nenorocită republică, mă tem că peste un zece ani, dacă vom ajunge să mai discutăm pe această temă, nu cred că vom mai avea cu cine discuta și despre ce discuta.”