Vinicius de Moraes. Tristeţea-dans/ Tristeza feita dança

Volumul bilingv apărut la Baroque Books & Arts

Dacă ar fi să ne luăm după numărul de soţii, 9, brazilianul Vinicius de Moraes (1913 – 1980) este coborâtor din Olimpul grecesc, cu cele 9 muze, fiice ale lui Zeus şi ale Mnemosynei – nu asta însă l-a făcut poet de renume mondial, acum tradus şi în română prin strădania lui Dinu Flămând, el însuşi un poet însemnat, ci acea „mare cotitură (…) în care a descoperit mitul lui Orfeu supravieţuind splendid într-o favelă”, şi care „a devenit sursa miraculoasă” a poeziei sale, cu ritmuri de bossa-nova, strânsă în antologia Tristeţea-dans, ediţie bilingvă, Baroque Books & Arts, 2018.

Să mai rămânem puţin în doctul studiu introductiv, Un Orfeu carioca, semnat de Dinu Flămând, pentru o punere în context: „Temele sale erau preponderent autobiografice, iar între ele tema iubirii şi adoraţia femeii ocupau deja locul central. Realitatea poeziei, în orgolioasa ei autonomie estetică, despre care prin răsăritul Europei am ştiut cu ce preţ se cucereşte şi cu ce sacrificii se plăteşte, îi era suficientă unui poet talentat pentru care iubirea, frumuseţea, relaţia corp-suflet, şi investigarea propriilor sale stări sufleteşti, teama de moarte, presimţirea destinului iremediabil tragic, desemnau o lume vastă, complexă şi suficientă. Iar el nu dorea să corecteze cu poezia lui mersul istoriei”.

Din atâtea şi atâtea poeme, unul mai splendid ca altul, am ales un sonet – să vi-l prind în ureche ca pe-un cercel cu diamant de 14 carate:

Sonetul iubirii totale

Draga mea, te iubesc enorm… nici nu cântă

O inimă de om cu mai multă sinceritate

Decât te iubesc eu, prietenă şi amantă, şi cu ceva încă

În plus, în aceeaşi mereu diferită realitate.

Până la urmă te iubesc, cumva liniştit, dar se-ntâmplă

Să fie de mai departe, să vină şi din saudade,

Te iubesc, în sfârşit, cu o mare libertate

Din lăuntrul eternităţii, în fiece clipă, încă şi încă.

Ca o bestie te iubesc, fără o explicaţie evidentă

Cu un amor lipsit de mister dar şi de virtute

Cu o dorinţă masivă şi permanentă.

Iubindu-te astfel, mult şi iar de la început

În corpul tău într-o zi, chiar pe neştiute

Voi muri de a fi iubit peste ce am putut.

.

15 iulie ’19