Republica Moldova este în acest moment dependentă aproape sută la sută de gazul rusesc. Federaţia Rusă foloseşte această pârghie nu atât în scopuri economice, cât mai curând de influență politică asupra Moldovei. La această concluzie au ajuns experţii de la Institutul „Viitorul” într-o dezbatere despre securitatea energetică. Ei amintesc că la finele lui 2019 Moldova ar urma să negocieze un nou contract cu Gazprom, tot atunci ar urma să devină funcțional gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău. Ar putea Moldova să-şi diminueze dependența energetică de Rusia după 2019?
Pe măsură ce se apropie termenul de semnare a unui nou contract cu gigantul rusesc Gazprom, R. Moldova se vede silită să se confrunte cu o dilemă pe care directorul executiv al IDIS Viitorul, Igor Munteanu, a formulat-o în felul următor:
„Va miza pe status-quo şi pe primirea gazului din Federaţia Rusă sau va încerca să accelereze conexiunea cu alte piețe şi furnizori de energie din regiune fără de care nu va putea supraviețui ca economie sau ca stat?”
Ministrul economiei, Chiril Gaburici, a fost întrebat în urmă cu o lună dacă R. Moldova va negocia un nou contract cu Gazprom la finele anului 2019, sau va conta pe prelungirea mutuală a actualului contract. Gaburici a spus atunci că este importantă finalizarea cât mai rapidă a construcţiei gazoductului Ungheni-Chişinău, ceea ce va oferi Moldovei acces la surse alternative, ne-rusești de gaze, și implicit o poziție mai bună la eventualele negocieri.
La începutul lunii septembrie ministrul economiei și infrastructurii, Chiril Gaburici, declara că tronsonul Ungheni-Chișinău ar urma să devină funcțional la sfârșitul anului viitor – 2019, deşi anterior se anunaţa că acesta va fi deplin funcțional la sfârșitul acestui an.
Expertul în energetică Victor Parlicov aminteşte că la finele anului viitor expiră nu doar contractul cu Gazprom, dar şi cel de tranzitare a gazelor dintre Ucraina cu gigantul rus, care de curând a cedat poziția dominantă pe piața energetică mondială. Dacă către această dată nu va deveni funcţională interconexiunea cu România, poziţia Moldovei la negocieri cu Gazprom va fi extrem de vulnerabilă:
„Exact asta se urmăreşte de partea rusă. Pentru Gazprom e foarte important ca în anul 2019 ei să vină pregătiţi, noi să fim nepregătiţi şi la negocieri acest mecanism, acea structură contractuală prin care Moldova-Gaz va continua să servească ca paravan juridic pentru finanţarea regiunii transnistrene să persiste. Dacă noi vom veni nepregătiţi din punct de vedere al infrastructurii către sfârşitul anului 2019, sunt sigur că Rusia ne va impune această agendă de menţinere a structurii contractuale existente prin care noi să continuăm să acoperim juridic finanţarea regimului separatist.”
Victor Parlicov spune că nu e limpede ce orientare strategică va avea viitoarea garnitură guvernamentală care va rezulta după parlamentarele din februarie şi care ar urma să negocieze un nou contract de livrare a gazelor naturale. Important e să se ţină cont de câteva aspecte ale noului contract, spune expertul.
Sistarea acumulării datoriilor legate de regiunea transnistreană...
„Sistarea acumulării datoriilor legate de regiunea transnistreană şi doi, schimbarea arbitrajului care judecă acest contract. Eu cred că este o situaţie unică în contractele internaţionale în care un contract internaţional se judecă la un arbitraj dintr-o ţară participantă la contract. Contractul dintre Gazprom şi Moldova-Gaz, care şi aşa este o fiică a Gazpromului, se judecă la Moscova.”
Îndatorarea faţă de concernul rus este comparabilă cu PIB-ul ţării şi constituie 7,5 miliarde de dolari, dintre care 7 miliarde sunt datoriile regiunii transnistrene căreia gazele îi sunt livrate aproape pe gratis începând din 1992.
Expertul Anatolie Sărăcuța e de părere şi el că prioritar este clarificarea problemei datoriilor, or tocmai acestea constituie pârghia de influenţă a Moscovei. Expertul se arată sceptic că până la finele anului viitor gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău va fi pe deplin funcţional, prin urmare Moldova va continua să depinde de gazul rusesc încă cel puţin doi ani. Sărăcuţă e de părere că Gazprom nu va dori semnarea unui nou contract cu Moldova, ci va insista pe prelungirea actualelor prevederi contractuale, aşa cum se procedează din 2006.
Expertul mai constată că dacă după 2019 Gazpromul decide să ocolească Ucraina prin sud sau prin nord, atunci există riscul ca Moldova să rămână în general fără gaze naturale sau să suporte cheltuieli suplimentare pentru a finanţa tranzitarea acestora.
Experții spun că în vremuri mai prielnice Chișinăul a putut conta pe sprijinul Uniunii Europene în eventualitatea unui dialog păgubos cu Moscova, nu şi acum, când a nesocotit recomandările Bruxelles-ului pentru a obține reformarea unor domenii la fel de vitale pentru viitorul R. Moldova.
