Jurnalistul Teodor Tiță publică în Dilema Veche un dialog în exclusivitate cu un foarte tânăr protestatar de la Minsk. Miron Vitușka a putut fi contactat prin intermediul asociației Forum Apulum. Are 16 ani, a fost arestat pe 10 august, seara, când se afla în stradă împreună cu părinții și cu prietena sa de 17 ani. Bătut chiar acolo, urcat în dubă cu mâinile încătușate la spate, dus într-o sală de sport unde mai erau aproximativ o sută de arestați și unde a stat pe burtă, cu mâinile la spate, șase ore. „E nevoie doar de un ordin ca să vă omorâm pe toți”, li s-a spus. Tânărul a auzit dialogul la telefon al unui milițian cu soția lui. I-a spus să culce fetița, fiindcă el întârzie și i-a mai spus că le iubește. Deci „oamenii care ne loveau cu sălbăticie în sala aia de sport puteau fi în același timp soți și tați grijulii (…)Ascultându-le conversațiile, auzindu-i cum râd, mi-am dat seama (…) că s-ar putea să nu mai prind a doua zi. Erau niște oameni la muncă. O muncă ce le aducea satisfacții. Erau mulțumiți”. Mama lui Miron Vitușka a fost reținută două zile, tatăl trei. Amândoi au fost înghesuiți câte patruzeci în celule pentru patru. Au fost „dezbrăcați și fotografiați în diverse poziții, umiliți și bătuți, fără apă sau mâncare”. Tânărul de la Minsk și-a revenit acum și se întoarce la proteste, sperând că Europa nu va uita prea curând de Belarus.
„În ordine cronologică, importanță națională au următoarele două subiecte: deschiderea anului școlar și alegerile locale din această toamnă. Dacă ne uităm atent la situația generală a învățământului românesc, pare că de cele mai multe ori a fost pus în categoria «și altele»”, scrie pe site-ul contributors.ro Roxana Rusin. Articolul ei detaliază formulele dezinteresului autorităților din România față de educație. Scenariile vehiculate sunt proaste. Nu e posibil ca toți copiii să meargă la școală în condiții de siguranță. Dacă unii vor sta acasă iar profesorul/învățătorul va preda din clasă și pentru cei prezenți, și pentru cei conectați online, el nu se va putea mișca de la catedră. „Așadar, sacrifici pedagogia și ajungi doar un livrator de conținut științific care trebuie să respecte programa. Mai este aceasta școală eficientă sau doar ne autoiluzionăm cu faptul că prezența fizică garantează o educație mai bună decât cea online?” Dacă toți elevii ar învăța online, ar trebui ca toți să aibă ce le trebuie, ca programa să fie adaptată acestui model de învățământ, ceea ce în România nu e cazul. „Democrațiile solide, scrie Roxana Rusin, investesc în educația de bună calitate, pentru că între aceste două noțiuni există o cauzalitate circulară: îți educi cetățenii bine pentru a avea un sistem politic și social funcțional, iar un sistem politic și social funcțional există atunci când cetățenii sunt educați. Nu poți să lucrezi cu sapa și să ai pretenția eficienței muncii cu tractorul. În momentul de față ne dorim școală, dar nu suntem dispuși să suportăm costurile, fie că acestea sunt materiale sau de altă natură. Pe noi nu pandemia ne-a pus pe butuci, ci tot ceea ce s-a întâmplat înainte, pas cu pas și guvern cu guvern. Pandemia a catalizat colapsul sistemului de învățământ și de aceea ne găsim într-un ocean de incertitudine când stă să sune de intrare la oră”.
