Ciprian Apetrei a publicat pe maginaliaetc.ro un text dedicat aniversării discrete a unui eveniment nu tocmai plăcut pentru basarabeni. La 15 septembrie 1924 se declanșa „revolta” de la Tatarbunar, din Bugeac, atunci parte a României. Revolta era practic „o insurecție sovietică care încerca să provoace o instalare a unui guvern comunist în Basarabia”, iar teza era tocmai cea vehiculată azi de Igor Dodon : poporul din Republica Moldova este diferit de poporul român. Împotriva revoltei din Tatarbunar au luptat atunci etnici germani și români din zonă. „Intervenția rapidă a Armatei române a stins apoi revolta în câteva zile. Acțiunea a fost considerată teroristă și a dus la interzicerea Partidului Comunist Român. Socialiștii din România au condamnat și ei rebeliunea, considerând că agenții provocatori ai Internaționalei a III-a s-au folosit de viețile țăranilor pentru a fonda o «ridicola Republică sovietică moldovenească»”. Altceva își amintește însă cu acest prilej Ciprian Apetrei : faptul că atunci Franța nu s-a dovedit prietena românilor, iar asta ar demonstra-o poziția mai multor scriitori francezi renumiți la acea dată, și nici acum aruncați la coș : Romain Rolland, Louis Aragon și Henri Barbusse, între alții. „Să nu uităm”, scrie autorul articolului de pe marginaliaetc.ro.
Un articol revoltat este cel semnat de Cosmin Gabriel Păcuraru pe contributors.ro despre inexistenta strategie energetică a României, în condițiile în care, la acest capitol, Rusia „nu stă cu mâinile în sân”. Păcuraru susține că în România funcționează „un pattern al agresiunii Federației Ruse în zona Mării Negre care se manifestă după cum urmează” : dezvoltarea unui sistem corupt, cu cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare cu „fake news”, „apariția «omuleților verzi» pe teritorii încă «neexplorate» de ei”. Da, „omuleții verzi” ar exista și în România, dar spre deosebire de Ucraina unde erau vizibili dar neidentificabili, aici sunt invizibili și neidentificabili. De ce nu exploatează România gazele naturale din Marea Neagră și a ajuns aproape integral importator de gaze și chiar de energie electrică? România nu mai are nicio rafinărie de petrol, nicio rețea de distribuție de energie nu mai aparține statului român. Lacurile de acumulare nu au mai fost decolmatate de treizeci de ani, iar în mai puțin de cinci ani prețul la energie aproape s-a dublat.
Pe site-ul ziare.com, Sebastian Lăzăroiu semnează o analiză citabilă aproape în întregime, deoarece nu dă verdicte, ci semnalează comportamente politice referitoare la partidele care se speră că vor putea guverna împreună după alegeri : PNL și USR PLUS. Teoria lui este că apariția și succesul rapid al USR a ajutat foarte mult PNL. În alegerile din 2016, după concubinajul liberalilor cu pesediștii, PNL era aproape total compromis. Or cu ajutorul președintelui Klaus Iohannis și grație „energiei gălăgioase a micuțului partid parlamentar (totuși solid reprezentat în stradă), poate ca PNL s-ar fi complăcut într-o opoziție de fațadă”. „Probabil vă amintiți cum manifestările «scandaloase» ale parlamentarilor USR, pe vremea atotputernicului Dragnea, erau imitate de reprezentanții PNL, timid la început, și-apoi tot mai viguros”, scrie Lăzăroiu. El îi bănuiește pe liberali că ar guverna bucuroși fără USR dacă ar obține, ei și celelalte partide din opoziție, suficiente voturi pentru o majoritate relativă, completată apoi cu „transferuri”. Pe de altă parte, mai scrie analistul, poate că și USR-ului i-ar fi de această dată mai simplu în opoziție : ar putea să fie foarte vocali, foarte exigenți, asigurându-și astfel o victorie aproape certă pentru viitorul ciclu electoral, care va începe din 2024.
