Cu siguranta cel mai important eveniment politic de dupa alegeri este anuntul facut de Ion Iliescu ca se retrage din orice functie detinuta in Partidul Social Democrat. Pe Cristian Tudor Popescu, editorialist la ziarul Gandul, il incearca melancolia. Prin retragerea lui Iliescu, in varsta acum de 80 de ani, se incheie o epoca. Despre impactul asupra PSD, Popescu ezita: ar putea avea consecinte benefice, in sensul reformarii partidului, dar mai degraba pare sa asigure o pierdere neta. In mod paradoxal, arata comentatorul, in ultima vreme Iliescu a fost pesedistul cu cele mai cumpanite reactii: a sustinut neintrarea PSD la guvernare alaturi de Partidul Democrat Liberal; a primit sobru si rezervat rezultatul exit poll-urilor din decembrie, spre deosebire de Mircea Geoana care s-a crezut castigator. Dupa Iliescu, PSD pare ca se privatizeaza. In locul multironizatei lui formule “sarac si cinstit”, social democratii vor spune “decat sarac si cinstit, mai bine smecher si bogat” (l-am citat pe Cristian Tudor Popescu).
In Adevarul, Ovidiu Nahoi se intreaba daca Iliescu a fost sau nu bun pentru Romania. Sub eventualul raspuns “da, a fost bun”, ni se aminteste ca, pe vremea comunismului, Iliescu a fost tipul de “activist luminat”. Dupa ‘90, s-a tinut la distanta de excesele nationaliste, “foarte tentante” la inceput; a semnat declaratia de reconciliere istorica romano-ungara, un punct esential al integrarii euroatlantice a Romaniei; sub mandatul sau de presedinte, Romania a semnat Parteneriatul pentru Pace cu NATO, iar in 1995, tratatul de asociere cu Uniunea Europeana; in sfarsit, Iliescu a realizat, mai spune Nahoi, o alta reconciliere istorica, cu regele Mihai.
Daca ar fi sa raspundem “nu, Iliescu nu a fost bun pentru Romania”, ar trebui sa tinem cont ca a tinut pe loc reformele economice si politice, a tolerat regruparea fostilor securisti si nomenclaturisti, a chemat minerii impotriva poporului, a sustinut interesele celor asistati si dependenti de stat, incurajand astfel nemunca si stagnarea, se mai arata grupajul din Adevarul.
Pentru Rodica Palade, de la saptamanalul 22, Ion Iliescu este un caz usor de rezumat: “mai bolsevic decat Nicolae Ceausescu”. Jurnalista alatura declaratii ale liderului de onoare al PSD, din 1955 pana in 2010. Prima ii demasca de la tribuna unui congres comunist pe universitarii adepti ai ideilor “liberaliste”, cum spunea el, in timp ce ultima se refera la amplasarea scutului american antiracheta: “Eu as cam fi impotriva”, a fost opinia celui care se retrage acum din politica.
In Adevarul, Ovidiu Nahoi se intreaba daca Iliescu a fost sau nu bun pentru Romania. Sub eventualul raspuns “da, a fost bun”, ni se aminteste ca, pe vremea comunismului, Iliescu a fost tipul de “activist luminat”. Dupa ‘90, s-a tinut la distanta de excesele nationaliste, “foarte tentante” la inceput; a semnat declaratia de reconciliere istorica romano-ungara, un punct esential al integrarii euroatlantice a Romaniei; sub mandatul sau de presedinte, Romania a semnat Parteneriatul pentru Pace cu NATO, iar in 1995, tratatul de asociere cu Uniunea Europeana; in sfarsit, Iliescu a realizat, mai spune Nahoi, o alta reconciliere istorica, cu regele Mihai.
Daca ar fi sa raspundem “nu, Iliescu nu a fost bun pentru Romania”, ar trebui sa tinem cont ca a tinut pe loc reformele economice si politice, a tolerat regruparea fostilor securisti si nomenclaturisti, a chemat minerii impotriva poporului, a sustinut interesele celor asistati si dependenti de stat, incurajand astfel nemunca si stagnarea, se mai arata grupajul din Adevarul.
Pentru Rodica Palade, de la saptamanalul 22, Ion Iliescu este un caz usor de rezumat: “mai bolsevic decat Nicolae Ceausescu”. Jurnalista alatura declaratii ale liderului de onoare al PSD, din 1955 pana in 2010. Prima ii demasca de la tribuna unui congres comunist pe universitarii adepti ai ideilor “liberaliste”, cum spunea el, in timp ce ultima se refera la amplasarea scutului american antiracheta: “Eu as cam fi impotriva”, a fost opinia celui care se retrage acum din politica.
