La Librăria din Cartier acum. Colegul nostru Paul Hodorojea a avut o discuţie printre cărţi cu studenta Jana Gorodenco, masterandă la USM.
„Am vrut sa aleg niste cadouri care ar permite oamenilor sa viseze. Unul este cu privire la ţara noastră Moldova, pentru o persoana care nu este din ţară şi căreia i-as fi vrut sa-i arat si partile pozitive, nu doar ceea ce poate vedea imprejur. Vede o ţară care nu intotdeauna poate sa ofere la suprafaţa partile ei frumoase.
A doua carte este un ajutor, un colac de salvare, unei cunoştinţe care doreşte sa construiască o relaţie durabilă. Sper ca ii va ajuta mai mult decat sfaturile la o ceaşcă de ceai.
Citeam mai mult, pana nu mi-a trecut drumul internetul, plus, consider că odată trecut de varsta de 20 de ani, apar probleme care nu te mai lasa sa gandesti liber si sa-ti imaginezi, ceea ce de fapt si este scopul cititului.
Dupa 20 de ani eu gandesc mai mult in stereotipuri sau in anumite direcţii care le par mai importante la moment. In cazul meu incerc sa-mi construiesc o cariera. Tot ce citesc se refera nemijlocit la cariera mea sau la perspectivele pe care mi le va oferi pe viitor. Literatura de specialitate, administratie publică şi politologie, psihologie şi programare neurolingvistică.
Lumea trece mai rar pe la librarii pentru că le e frică. Le e frică să-si dea seama cat de mult au ramas in urma cu cultura generală, că au aparut alte pareri asupra subiectului, care credeau ei ca sunt competenţi. Probabil ca oamenii incearca sa se convinga, dupa 20 de ani, că deja cunosc cate ceva in toate domeniile, si doar cand intra intr-o situatie de trac, atunci se adresează la carti, care se considera cele mai viabile surse de informatie. Internetul este ceva trecător, iar lectura si cartile sunt veşnice. Cre ca ar trebui promovate, dar cred ca e dificil.”
