Igor Boţan: „Discuţiile dintre partidele politice chipurile s-ar rezuma la principii şi valori, pe care le împărtăşesc aceste formaţiuni, care au depăşit pragul de patru procente şi sunt reprezentate în Parlament.”
Europa Liberă: De parcă ar trebui să le scrie din nou.
Igor Boţan: „Exact aici e marea problemă. Mai degrabă ar trebui să se vorbească nu despre principii şi valori, care sunt fixate în Constituţia Republicii Moldova, ci de promisiunile electorale, de principiu date alegătorilor. Ar fi corect, ca fiecare din cele patru formaţiuni politice să facă un rezumat al priorităţilor şi obligaţiunilor, luate de către aceste formaţiuni în faţa alegătorilor şi să le publice, aceste platforme servind drept punct de reper pentru negocierile de mai departe.”
Europa Liberă: Dar paradoxul este, că acum cei care au obţinut cele mai multe voturi se simt cumva stingheriţi – jucătorul numărul unu apare Partidul Democrat şi impune celorlalţi, inclusiv comuniştilor cu cele mai multe mandate, inclusiv partenerilor de pe dreapta, rolul de, dacă vreţi, cârmaci ale acestor negocieri.
Igor Boţan: „Problema ţine de cultura negocierilor. Eu cred că nu există impedimente insurmontabile pentru ca negocierile, de exmplu ale Partidului Democrat cu Partidul Comuniştilor, pe de o parte, şi negocierile Partidului Democrat cu cele două partide liberale, pe de altă parte, să se desfăşoare rapid şi transparent. Pentru aceasta este nevoie de câteva lucruri foarte simple: în primul rând, dacă este vorba despre valori şi principii, să fie buni fiecare din ei să le facă publice. Ca să se vadă care este setul de valori şi principii. Mai ales că aici pot să fie conectaţi alegătorii. Alegătorii au votat aceste partide, au votat promisiuni, inclusiv valori şi principii. Dacă le fac publice, să vedeţi că, şi ne vom convinge foarte rapid, cercul problemelor discutabile se îngustează dramatic. Al doilea lucru: este adevărat că partidele mai mici, cu un procentaj inferior celor mari, sunt foarte importante, de aceea problema proporţionalităţii algoritmice, să zicem aşa, la distribuirea funcţiilor nu este valabilă. Dar dacă punem împreună principiul bunului simţ – nici un partid nu va renunţa la acest principiu - şi problema echităţii distribuirii funcţiilor cu procentajul acumulat la alegeri, vom vedea că pot fi găsite scheme mult mai flexibile, care să ia în consideraţie atât bunul simţ – adică un partid mic nu poate cere la egal cu un partid, care are un rating de două ori mai mare. Dar partidul, care are un rating de două ori mai mare, nu poate spune că îşi doreşte să aibă de două ori mai multe funcţii decât partidul mic. Deci, există câmp de manevră, care poate fi discutabil. Şi atunci, părerea mea este că nu este corect să se facă presiuni prin mitinguri asupra partidelor - faceţi o coaliţie de centru-dreapta sau una de centru-stânga. Ci la astfel de mitinguri trebuie să se ceara un singur lucru – puneţi pe masă cărţile. Jucaţi cu cărţile deschise. Dacă este vorba despre valori şi principii , făceţi-le publice. Fiindcă este puţin probabil ca vreunul dintre aceste partide să inventeze vreun principiu sau vreo valoare, de care cetăţenii nu cunosc, sau nu ar fi în Constituţia Republicii Moldova, sau nu ar fi fost discutat la alegeri. De ce le ţineţi ascunse? Al doilea lucru: arătaţi, care este algoritmul, abordarea şi limitile flexibilităţii atunci când stabiliţi algoritmul. Şi iarăşi, vom vedea că lucrurile vor merge mult mai repede şi vor exista detalii, care pot fi discutate atât în cercurile largi de experţi, politologi, cu implicarea facilitatorilor fie din Rusia, fie din Uniunea Europeană, cât şi în cercurile alegătorilor.”
Europa Liberă: Volens-nonlens, în prim plan al acestor negocieri privind constituirea majorităţii, se află Partidul Democrat şi modul în care negociază. Ambivalenţa, pe care o afişează cu nonşalanţă, s-ar putea să fie profitabilă, dar s-ar putea să-i joace festa. Totuşi, cei care îi reproşează această ambivalenţă potenţială uită că nu noi am inventat roata. Majorităţi eterogene, cu formaţiuni în aparenţă absolut incompatibile, s-au creat şi în alte părţi. Exemplul cel mai apropiat ni-l oferă România. Totuşi, cât de răspândită este practica coagulării unor alianţe din elemente incompatibile până la alegeri?
Igor Boţan: „Vreau să menţionez că Partidul Democrat se află acum, într-adevăr, într-o situaţie privilegiată. Dificilă, complicată, dar au un mare privilegiu. Mai mult decât atât – Partidul Democrat are şi un drept oarecum fundamentat să joace pe ambele fronturi. În aceste circumstanţe, Partidul Democrat are marele privilegiu să stoarcă din Partidul Comuniştilor aşa-zisele cedări generoase şi să semneze un acord, care la cea mai mică abatere a Partidului Comuniştilor să servească drept pretext de a-l părăsi şi de a face o coaliţie de centru-dreapta. Lucru care din punct de vedere al perspectivei istorice al Partidului Comuniştilor ar fi dramatic pentru acest partid. Deci, din aceste considerente, lucrurile în Republica Moldova nu sunt atât de proaste. Pur şi simplu cetăţenii noştri nu au răbdare şi noi nu avem cultura politică ca să înţelegem cât de importante sunt aceste negocieri. Ca partenerii să-şi onoreze obligaţiunile. Să nu se întâmple ceea ce s-a întâmplat în cadrul Alianţei, lucru invocat de mai mulţi parteneri.”
