Situat pe o costişă abruptă, cu faţa spre Nistru, cimitirul evreiesc din Rezina – părăsit de cel puţin jumătate de secol, după ce că decenii, dacă nu cumva veacuri (judecând după vechimea lespezilor înghesuite una în alta) şi-a făcut cinstit datoria, primindu-i cu mic cu mare la odihna de veci pe toţi cei născuţi din seminţia lui Israel – dă senzaţia că tocmai se pregăteşte să sară în gol. Dezolantă privelişte!
Cimitirul evreiesc de la Rezina pe Nistru
Un vechi cimitir pe cale de a fi distrus de uitare și nepăsarea oamenilor...
Nu ştiu ebraica, nici idiş (chit că am copilărit într-o curte evreiască din Chişinăul anilor ’70, pe strada Armenească), dar „citesc” pe lespezile venind la vale, ca nişte sloiuri de gheaţă, o imensă tristeţe – cea a dezrădăcinării: nu-i destul că poporul ales a fost mereu închis în ghetou-uri, gonit, deportat, dar şi acolo unde s-a aşezat cu traiul, înfigându-şi rădăcinile în solul primitor al vreunui tărâm făgăduit de împrumut, la un moment dat a trebuit să o ia la vale, literalmente, cu toţi morţii grămadă.
De unde evreii au constituit un element indispensabil al oraşelor & târgurilor basarabene, acum să nu mai aibă loc nici în pământul moldav?!! Cât despre proverbiala noastră ospitalitate, oare n-ar fi cazul să se manifeste şi faţă de rămăşiţele pământeşti ale tuturor celor ce au făcut comerţ, au practicat diverse meserii şi, în general, s-au integrat în comunitatea, oarecum dezrădăcinată şi ea, a băştinaşilor?... Să nu le pese autorităţilor locale de memoria – săpată adânc în piatră – ce le fuge de sub picioare?! Şi urmaşii tuturor celor ce şi-au găsit (ne)odihna de vei „la Nistru la mărgioară” nu sunt în stare să-şi ia morţii acasă, de vreme ce nu se găseşte un suflet de creştin să aibă grijă de unul dintre cele mai vechi cimitire evreieşti din Basarabia?! Şi încă – dacă în anii ’60-’70 Israelul cumpăra pământ din România, cu sutele de mii de tone, spre a-şi îmbogăţi calitatea solului pietros cu cernoziom de-al nostru, mă întreb dacă îşi poate permite să le procure un loc de veci destoinic, fără a-i clinti din loc, celor înhumaţi în cimitirul din Rezina, înainte ca acesta să-şi desăvârşească saltul în gol.