Europa Liberă: Dmitri Rogozin se declară convins că pacificatorii militari trebuie să rămână în Transnistria, pe când președintele Nicolae Timofti și alți demnitari au spus că e timpul ca misiunea militară să fie încheiată și să vină pacificatori civili. Și Mihail Formuzal îl contrazice pe președintele Timofti. Cât de real este pericolul reizbucnirii fazei fierbinți a conflictului? Dacă n-ar fi căștile albastre, întradevăr s-ar auzi împușcături?
Anatol Țăranu: ,,Eu cred că prezența căștilor albastre, dominate de Federația Rusă în zona conflictului transnistrean este nimic altceva decât o încercare de a congela reglementarea politică a conflictului transnistrean până la momentul când Rusia va fi capabilă să dicteze
Europa Liberă: Domnul Țăranu, când omologul lui Vladimir Putin, președintele moldovean spune că nu mai este dorită prezența căștilor albastre, iar musafirul nepoftit de fapt, Dmitri Rogozin spune: nu, noi vom rămâne și vom face pace atâta timp cât considerăm noi necesar. Nu este umilitor acest dialog între omologul lui Putin și Rogozin?
Anatol Țăranu: ,,Desigur că este umilitor, dar este o constatare aspră a unei situații, pe care Moldova astăzi nu este în stare să o depășească. Noi am pierdut conflictul militar și astăzi plătim polițele pentru acest lucru. Nu puteam să nu-l pierdem. Noi am fost în conflict militar nu cu forțele paramilitare ale Transnistriei separatiste. Noi ne-am confruntat în plan militar cu Federația Rusă, cu armata a 14-a, care era subordonată Federației Ruse. Anume acest moment a determinat pierderea de către Republica Moldova a acestui conflict. Și atâta timp cât situația va rămâne fără schimbare în acel sens că Rusia este principalul actor internațional care dictează regulile jocului în reglementarea politică în Transnistria, este foarte puțin probabil că reglementarea politică se va mișca înainte.”
Europa Liberă: Domnule Țăranu, sunteți un negociator cu experiență - atunci când rușii, prin Rogozin, sau prin Formuzal, spun că trebuie să rămână pacificatorii pentru că există pericolul de reîncepere a conflictului militar, aceste argumente trebuie discutate? Sau trebuie luate ca niște procedee propagandistice?
Anatol Țăranu: ,,Eu vreau totuși să fac o rectificare. Rușii nu pot să vorbească, sau cel puțin nu ar trebui să vorbească cu vocea lui Formuzal. Formuzal este un politician moldovenesc și din acest sens ar trebui să promoveze interesele propriei țări. Dacă e să admitem că rușii vorbesc cu vocea lui Formuzal, păi atunci situația este gravă de tot.”
Europa Liberă: Bine, dar spune Șevciuc, spune Rogozin și el se solidarizează cu părerea asta.
Anatol Țăranu: ,, Da, da. Și această solidarizare este una foarte dubioasă.”
Europa Liberă: Dar cât de adevărat este că uite, arbitrul acesta militar de fapt ține la depărtare doi bătăuși care abia așteaptă să-și dea pumni unii altora sau să se împuște. Asta este o stare de fapt sau este o stare inventată, imaginară?
Anatol Țăranu: ,,Nu, este un argument fals. Cel puțin Chișinăul nu are nici o dorință, dar nu numai dorință. Chișinăul a trecut printr-o experiență nefastă în timpul conflictului transnistrean și eu nu cred că cineva la Chișinău ar încerca să se reîntoarcă la rezolvarea conflictului pe cale militară. Dar, cu siguranță, luând în considerare faptul că Transnistria astăzi dispune de o forță militară comparabilă cu cea a Republicii Moldova, iar în unele privințe chiar depășește capacitatea Armatei Naționale a Republicii Moldova, cu adevărat apar momente de pericol, fiindcă Rusia dintotdeauna ar putea să dea frâu liber transnistrenilor pentru a organiza o provocațiune militară pe linia Nistrului și iarăși a reîncepe ostilitățile militare. În acest sens, desigur că Rusia ține sub control situația și prezența lor militară este absolut necesară, altminteri ar fi foarte greu să intervină în acest conflict, pe care ei singuri ar putea să-l declanșeze.”
Europa Liberă: Adică Moscova și-ar dori un Saakashvili ediția 2008 la Chișinău?
Anatol Țăranu: ,,Desigur, într-un fel da. Cu toate că e greu de vorbit în termeni categorici în această privință, fiindcă războiul din Georgia în aparență i-a adus Rusiei o victorie militară, însă Rusia a avut de plătit un preț extrem de scump în plan internațional pentru această aventură militară, pe care a întreprins-o în Georgia.”
Europa Liberă: În schimb secesioniștii s-au ales cu recunoașterea.
Anatol Țăranu: ,,Secesioniștii – da. Dar ce a câștigat Rusia? În câțiva ani din Rusia au plecat miliarde, zeci de miliarde investiții străine. Rusia a avut de pierdut enorm în plan internațional ca imagine și eu cred că mințile lucide de la Moscova nu pot să nu facă o apreciere obiective a acestei situații.”
