Ministrul american al apărării Chuck Hagel a anunțat săptămâna trecută că Washingtonul își restructurează planurile de apărare antirachetă pentru a se feri în fața amenințărilor din partea Iranului și a Coreii de Nord. Corespondentul Europei Libere Robert Coalson s-a uitat la ce anume exact s-a schimbat în planurile Washingtonului și ce înseamnă aceste schimbări pentru relațiile cu Rusia și China. Lucian Ștefănescu prezintă acest articol.
Ce se schimbă?
Ministrul american al apărării Chuck Hagel a spus în 15 martie că Washingtonul își modifică planurile de apărare antirachetă în lumina recentelor progrese făcute de Coreea de Nord în tehnologia rachetelor și a declarațiilor belicoase venite de la Fenian
Statele Unite vor desfășura de asemenea o stație de urmărire a rachetelor în Japonia. Washingtonul are deja un formidabil sistem de apărare antirachetă cu baza pe mare în jurul Japoniei și Coreii de Sud, iar ambele țări găzduiesc baterii antirachetă Patriot - 3.
În același timp, Washingtonul a suspendat faza a 4-a a programului său de apărare antirachetă din Europa, care avea în vedere între altele instalarea unor interceptoare intercontinentale avansate în Polonia, pînă în 2022. Rusia s-a opus cel mai mult în special instalării acestor interceptare, capabile teoretic să contracareze atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune împotriva Statelor Unite.
Washingtonul va duce însă la îndeplinire faza a 2- a programului european, adică instalarea de stații antirachetă Aegis în România pînă în 2015, și faza a 3-a, care presupune instalarea de inteceptoare antirachetă și construirea unui centru de comandă și control în Polonia.
Care sînt amenințările ce vin din partea Coreii de Nord și a Iranului?
„Anunț astăzi o serie de pași pe care Statele Unite îi vor întreprinde pentru a se proteja în fața amenințării ce vine din dezvoltarea capacităților balistice cu rază lungă de acțiune ale Iranului și Coreii de Nord.”
Coreea de Nord a făcut trei teste nucleare, cel mai recent în februarie. Se crede că ar avea între 6 și 12 arme nucleare. În decembrie 2012, Coreea de Nord a folosit cu succes o rachetă în trei trepte pentru a plasa un satelit pe orbită.
Racheta nordcoreeană Taepodong 2 ar putea ajunge în Alaska. Se crede că Fenianul construiește tehnologia care i-ar putea permite să monteze focoase nucleare pe rachetele sale cu rază lungă de acțiune. Chuck Hagel a spus în 15 martie că în opinia Washingtonului, Fenianul ar chiar putea face asta cel mai devreme în 2017.
Iranul neagă că încearcă să construiască arme nucleare, dar Statele Unite și alți membri ai comunității internaționale cer Teheranului să probeze asta prin a permite analizarea programlui său nuclear de către Agenția ONU pentru Energie Atomică.
Iranul lucrează la un program de rachete cu rază lungă de acțiune, cu sprijinul Coreii de Nord. S-a relatat chiar că Rusia și China au cooperat în anii din urmă la programul de rachete iranian. Autoritățile iraniene au testat cu succes rachete Sehil cu combustibil solid în două trepte, capabile să poarte focoase nucleare și cu o rază de acțiune de 2000 de km. Au construit de asemenea rachete Șahab-3, cu combustibil lichid, capabile și ele să poarte focoase nucleare și cu o rază de acțiune de 900 de km. Rachetele iraniene pot lovi ținte în Turcia, Grecia, Albania, Bulgaria și România, toate membre NATO.
Vor reduce schimbările din Europa temerile Rusiei legate de apărarea NATO antirachetă?
Între timp, ministerul rus de externe a dat o declarație în care se spune că modificările în sistemul de apărare antirachetă al Statelor Unite confirmă nevoia unor asigurări legale din partea Washingtonului că sistemele antirachetă americane nu sînt îndreptate împotriva Rusiei.
Diplomația rusă mai spune că și noile instalații americane din Asia - Pacific sînt motive de îngrijorare.
Moscova spusese mai înainte că așteaptă terminarea consultărilor bilaterale de la Geneva din 18 și 19 martie.
Dar adjunctul șefului diplomației rusești Serghei Riabkov a declarat pentru „Komersant” că Moscova nu vede în aceste modificări o concesie sau o reacție la temerile Rusiei.
Moscova insistă să fie inclusă în orice program cuprinzător de apărare european.
În plus, Riabkov a spus că transferarea interceptorilor cu rază de lungă de acțiune în Alaska nu a calmat temerile Rusiei că apărarea antirachetă a Statelor Unite ar putea compromite apărarea antinucleară rusească. Unul din deputații din Duma de stat, Alekse Pușkov a mers și mai departe, spunînd pentru „Vedomosti” că mutarea din Europa în Alaska „dovedește” că sistemul american de apărare antirachetă e țintit către Rusia, nu spre Iran.
O sursă din ministerul rus al apărăii a spus tot pentru „Vedomosti” că decizia americană are la bază mai mult considerente bugetare decît respect pentru Moscova, și se poate reveni ușor asupra ei dacă economia americană se îmbunătățește.
Luînd decizia să instaleze mai multe resurse de apărare antirachetă în Asia, Washingtonul va trebui acum să ia în seamă temerile Beijingului că sistemul țintește spre rachetele chinezești. Ministerul chinez de externe a criticat luni, 18 martie, plănuitele desășurări, spunînd că apărarea antirachetă „contează pentru echilibrul strategic global și pentru stabilitatea regională” și afectează „încrederea strategică între țările relevante”.
Funcționează apărarea antirachetă?
În septembrie 2012, Consiliul de Cercetare Națională, un think tank independent din Statele Unite, a criticat sistemul, spunînd că are „eficiență limitată” în fața unui eventual atac din Iran. În studiul acestui think tank se spune și că ar fi greșit ca Statele Unite să creadă că Iranul și Coreea de Nord nu vor lua contramăsuri, cum ar fi instalarea de ținte false, care să înșele apărarea.
Raportul celor de la Consiliul de Cercetare Națională cere de asemenea renunțarea la faza a 4-a a programului european de apărare antirachetă, spunînd că instalarea în schimb a unei baze de interceptoare pe coasta de est a Statelor Unite ar fi mult mai eficientă.
