Lituania va prelua, pe 1iulie, președinția rotativă, de șase luni, a Uniunii Europene. De câte ori una din țările recent intrate în UE preia această președinție rotativă, curiozitatea este mare în legătură cu anticiparea performanțelor acesteia, mai ales dacă e vorba de o țară fostă comunistă, de dimensiuni mici, cum e Lituania.
Până acum, bilanțul a fost amestecat. Slovenia a fost prima țară fostă comunistă care a deținut vreme de șase luni președinția UE, în 2008, dar după aceea Cehia în 2009 a fost o mare dezamăgire, guvernul cazând în timp ce deținea președinția UE.
Au urmat Ungaria și Polonia, una după alta, în 2011, Lituania acum, iar în 2015 președinția UE îi va reveni pentru jumătate de an Letoniei. România e prevăzută abia în 2019.
Printre nenumăratele dosare pe care va trebui sa le administreze Lituania se numără cel al bugetului UE pentru perioada 2014-2020. Majoritatea dosarelor şi a propunerilor de modificări legislative ce ar trebui introduse vor trebui soluționate până la sfârșitul anului, pentru că anul următor, în luna mai, vor avea loc alegeri europene, iar parlamentului UE îi va rămâne puţină vreme pentru a adopta noua legislație.
Ca toate țările baltice, dar, la fel, ca și Polonia, Lituania este foarte interesată de evoluțiile din fostele republici sovietice care formează Parteneriatul Estic. În noiembrie, Lituania va organiza la Vilnius summitul Parteneriatului Estic, la care se va decide, în primul rând, liberalizarea regimului vizelor cel puțin pentru cetățenii a cinci tari: Ucraina, Georgia, Azerbaidjanul, Armenia şi Moldova, Bielorusia fiind lăsată pentru o data ulterioară.
Tot atunci, Ucraina ar trebui să semneze un acord de asociere cu UE, însă Uniunea rămâne foarte critică faţă de anumite aspecte ale situației din Ucraina, printre altele felul în care s-a derulat procesul fostei șefe a guvernului Iulia Timoșenko.
Până acum un deceniu, fiecare țară care asigura președinția rotativă a UE organiza toate întâlnirile la vârf și reprezenta UE în întâlnirile internaționale.
Sistemul a fost criticat, atât în termeni de eficacitate, cât şi de imagine externă. Președinția rotativă a fost creată atunci când UE avea doar șase membri și când fiecărei țări îi revenea odată la trei ani. Astăzi, cu 28 de membri (după aderarea Croației), fiecare țară va prelua președinția odată la 14 ani.
De când a fost creată funcția de Preşedinte al Consiliului European, precum şi cea de şef al diplomației europene, țara care deține președinția a fost eliberată de aceste sarcini. Sistemul era de altfel ineficace în termeni de imagine... Chiar şi înainte unii diplomați pufneau: „Cum o să discute Bush cu Luxembourgul, în numele Europei?”... Sau astăzi Obama cu Lituania?
