Criza politică va continua, cred mulţi analişti politici de la Chişinău, pentru că noua coaliţie pro-europeană conţine, de la concepere, sâmburele unui nou conflict: între liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, şi deputaţii care fac parte din aşa numitul Consiliu de reformare a partidului. Mai multe, de la Diana Răileanu:
Interfaţa parlamentară a Partidului Liberal continuă să alimenteze scandalul intern din formaţiune prin învinuiri şi reproşuri. Pe de o parte, liderul PL, Mihai Ghimpu, i-a acuzat pe membrii Consiliului reformator al partidului că ar vrea să distrugă formaţiunea, pe de altă parte, deputaţii „reformatori” spun că sunt marginalizaţi neîntemeiat şi contestaţi în ipostaza lor de membri ai parlamentului. În ce măsură razboiul declarat „reformatorilor liberali” ar putea compromite trăinicia noii Coaliţii Pro-europene şi chiar constituirea acesteia, am insistat să aflu de la juristul Mihai Petrache:
„Nici într-un fel, fiindcă din punct de vedere al Constituţiei şi a regulamentului Parlamentului, se cere susţinerea unei majorităţi a deputaţilor în Parlament, iar deputaţii pot fi asociaţi în grupuri parlamentare, în fracţiuni, cum le numim noi, dar pot fi deputaţi neafiliaţi sau independenţi, de aceea indiferent dacă este el asociat, nu este asociat, e un grup separat sau izolat în cadrul unei fracţiuni, el are aceleaşi drepturi potrivit Constituţiei. E o problemă, dacă vreţi, internă a Partidului Liberal şi în cadrul fracţiunii care este deja divizată în Parlament, dar asta nicidecum nu afectează plenititudinea drepturilor deputaţilor care se confruntă între ei pe diferite motive, ideologice, politice sau de alt fel.”
Astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, membrii Consiliului reformator al Partidului Liberal au anunţat că opt din cele 33 de organizaţii teritoriale PL susţin ideile reformatorilor, care îşi propun să convoace Congresul formaţiunii pentru a-l retrage pe Mihai Ghimpu din funcţia de preşedinte.
În opinia analistului politic Ion Tăbârţă învinuirile reciproce lansate prin intermediul presei demonstrează o cultură politică deficitară, care afectează nu doar imaginea Partidului Liberal, dar şi a Coaliţiei Pro-europene:
„Din păcate, la noi cultura politică nu este una consensuală, bazată pe compromis, pe anumite înţelegeri stricte, însă la noi cultura politică este de multe ori provincială şi în aceste condiţii nu ştiu cine este mai tare, fiecare trage, metaforic exprimându-ne, la turta sa, iar acest lucru nu duce la altceva decât slăbirea electoratului de dreapta.”
De altfel, observă Ion Tăbârţă, în istoria politică a Republicii Moldova există precedentul când neînţelegerile partidelor de pe dreapta, i-au ajutat pe comunişti să ajungă la putere:
„Dacă ne uităm la istoria evoluţiei partidelor de dreapta, a relaţiei dintre ele, tot timpul am avut conflicte, am avut unul între PPCD cu PSD, un conflict reprezentativ care, până la urmă, a dus la distrugerea unuia dintre partide. Am avut conflict între AMN şi PPCD, acum, din păcate, asistăm la un conflict dintre PL şi PLDM. Avem experienţa anului 2000-2001 când partidele de dreapta s-au bătut într-atât între ele că, până la urmă, au permis venirea în masă a comuniştilor la putere.”
Pronosticul pe care îl sugerează mai mulţi experţi nu este cel mai optimist - liderii de la guvernare, dar şi cei care au ajuns pe necarosabil, nu ştiu să ia lecţii din experienţa anterioară.
Interfaţa parlamentară a Partidului Liberal continuă să alimenteze scandalul intern din formaţiune prin învinuiri şi reproşuri. Pe de o parte, liderul PL, Mihai Ghimpu, i-a acuzat pe membrii Consiliului reformator al partidului că ar vrea să distrugă formaţiunea, pe de altă parte, deputaţii „reformatori” spun că sunt marginalizaţi neîntemeiat şi contestaţi în ipostaza lor de membri ai parlamentului. În ce măsură razboiul declarat „reformatorilor liberali” ar putea compromite trăinicia noii Coaliţii Pro-europene şi chiar constituirea acesteia, am insistat să aflu de la juristul Mihai Petrache:
„Nici într-un fel, fiindcă din punct de vedere al Constituţiei şi a regulamentului Parlamentului, se cere susţinerea unei majorităţi a deputaţilor în Parlament, iar deputaţii pot fi asociaţi în grupuri parlamentare, în fracţiuni, cum le numim noi, dar pot fi deputaţi neafiliaţi sau independenţi, de aceea indiferent dacă este el asociat, nu este asociat, e un grup separat sau izolat în cadrul unei fracţiuni, el are aceleaşi drepturi potrivit Constituţiei. E o problemă, dacă vreţi, internă a Partidului Liberal şi în cadrul fracţiunii care este deja divizată în Parlament, dar asta nicidecum nu afectează plenititudinea drepturilor deputaţilor care se confruntă între ei pe diferite motive, ideologice, politice sau de alt fel.”
Astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, membrii Consiliului reformator al Partidului Liberal au anunţat că opt din cele 33 de organizaţii teritoriale PL susţin ideile reformatorilor, care îşi propun să convoace Congresul formaţiunii pentru a-l retrage pe Mihai Ghimpu din funcţia de preşedinte.
În opinia analistului politic Ion Tăbârţă învinuirile reciproce lansate prin intermediul presei demonstrează o cultură politică deficitară, care afectează nu doar imaginea Partidului Liberal, dar şi a Coaliţiei Pro-europene:
„Din păcate, la noi cultura politică nu este una consensuală, bazată pe compromis, pe anumite înţelegeri stricte, însă la noi cultura politică este de multe ori provincială şi în aceste condiţii nu ştiu cine este mai tare, fiecare trage, metaforic exprimându-ne, la turta sa, iar acest lucru nu duce la altceva decât slăbirea electoratului de dreapta.”
De altfel, observă Ion Tăbârţă, în istoria politică a Republicii Moldova există precedentul când neînţelegerile partidelor de pe dreapta, i-au ajutat pe comunişti să ajungă la putere:
„Dacă ne uităm la istoria evoluţiei partidelor de dreapta, a relaţiei dintre ele, tot timpul am avut conflicte, am avut unul între PPCD cu PSD, un conflict reprezentativ care, până la urmă, a dus la distrugerea unuia dintre partide. Am avut conflict între AMN şi PPCD, acum, din păcate, asistăm la un conflict dintre PL şi PLDM. Avem experienţa anului 2000-2001 când partidele de dreapta s-au bătut într-atât între ele că, până la urmă, au permis venirea în masă a comuniştilor la putere.”
Pronosticul pe care îl sugerează mai mulţi experţi nu este cel mai optimist - liderii de la guvernare, dar şi cei care au ajuns pe necarosabil, nu ştiu să ia lecţii din experienţa anterioară.
