Muncitorii migranţi nu au deloc o viață uşoară în Rusia. Este un lucru binecunoscut, dar, iata ca nici macar cetăţeni ai Federaţiei Ruse care vin din republici indepărtate ale Rusiei nu pot spune ca viaţa lor e mai usoara. De fapt, este la fel, aşa cum a constatat corespondentul Europei Libere la Moscova, Tom Balmforth, vorbind cu un migrant din Tadjikistan si cu un cetăţean rus de obîrşie din Caucazul de Nord. Un rezumat de la Oana Serafim.
Amindoi bărbatii sunt tineri: au în jur de 20 de ani. Amindoi vor sa munceasca. Amindoi au venit la Moscova in cautarea unei vieţi mai bune. Amindoi sunt şicanaţi de poliţie. Si amindoi nu au prieteni printre moscoviti… Dar exista o mare diferenţă intre ei: Mirzo Kurbanov este din Tadjikistan, in timp ce Zubeir, care nu a vrut sa isi dea numele intreg, este cetăţean al Federaţiei Ruse din Caucazul de Nord.
Mirzo este la Moscova de doi ani, Zubeir - de şapte. Zubeir se simte si el ca un imigrant:
„Fără indoiala ca am sentimentul asta. Bineinteles! Si are efecte diferite asupra oamenilor. Unii resimt asta mai puţin pentru ca nu merg in locuri unde au loc raidurile politiei cel mai des. Dar avem acest sentiment ca noi nu facem parte din „soceitatea aceasta perfecta”.
Cei doi tineri au vorbit cu corespondentul Europei Libere intr-o cafenea uzbeca din districtul nordic al Moscovei, nu departe de staţia de tren Savyolovsky, locul unde se aduna municitorii migranti si unde au avut loc recente razii majore de politie.
„Asta e problema cea mai mare pe care o avem şi ne face sa se simtim ca niste cetăţeni de clasa a doua. O persoana care nu arata ca un slav nu poate sa isi gaseasca locuinţă.. E foarte nedrept!”
Si problemele continua atunci cind cei care nu arata „slavic” îşi caută de lucru. Zubeir are studii economice si practica în domeniul bancar. Şi-a imaginat ca va putea sa isi gaseasca de lucru ca manager intr-o banca ruseasca. Interviul pe care l-a avut pentru angajare intr-o astfel de institutie a luat sfirsit brusc, cind cei care urmau sa il angajeze au aflat ca este nascut in Caucazul de Nord, in Inguşetia. Si ca urmare a unor eşecuri repetate cu companii ruseşti, Zubeir a decis nici macar sa nu mai incerce sa isi gaseasca de munca intr-un astfel de loc.
Apoi urmeaza problemele zilnice cu hirtiile si controlul documentelor. Toti ruşii care vin la Moscova trebuie sa se inregistreze si sa isi anunţe, o data pe an, adresa. Cum Zubeir sta la prieteni, a trebuit sa gasesca pe cineva care sa doreasca sa dea o declaratue falsa autorităţilor, astfel incit tînărul sa se poata inregistra.
Pentru tadjikul Kurbanov situatia este incă şi mai complicata. Companiile ruseşti nici nu vor sa auda de angajarea unui muncitor migrant in mod legal. O explicatie data de cele mai multe ori este ca angajarea unui astfel de lucrator este foarte „costisitoare” pentru companie.
„Trebuie sa ai bani ca sa obţii un permis de munca. Apoi ca sa te inregistrezi – alti bani. O companie trebuie sa plateasca pentru un permis de munca 43 de mii de ruble, un individ plateste numai jumătate, apoi trebuie sa te inregistrezi unde stai - alti bani… Este pur si simplu un coşmar.”
Si atunci, singura cale ramine… piaţa neagra. Mirzo Kurbanov a facut o multime de slujbe pasagere: a spalat masini, a fost curier, bucatar, a vindut pizza si a preparat sushi…
Si peste toate aceste probleme mai este si permanenta umilinta in fata politiştilor care te opresc pe strada numai si numai pentru ca nu arăţi ca un slav. Tadjikul a fost oprit intr-o zi chiar de 3 ori, in drum spre moschee.
„Cind mergi la moscheea de pe bulevardul Păcii, sunt gramezi de poliţişti care stau si aşteapta la metrou. Opresc pe oricine care arata ca fiind din Asia Centrala sau din Caucaz, de fapt pe oricine care nu arata a slav. Verifica documentele si apoi te iau la secţie, ca tot nu au ce face si se distreaza cu tine.”
Toate aceste lucruri il fac pe tinarul tadjik sa vrea sa plece din Rusia. Dar unde să se duca? Acasa, in Tadjikistan e inca si mai rau:
„Ca sa spun adevarul, tare as vrea sa ies din situatia asta. Dar in Tadjikistan e la fel, chiar mai rau decit aici, Nedreptăţi si corupţie peste tot. In Tadjikistan nu e de lucru, nu e bunastare.”
