Într-o retrospectivă a ceea ce numeşte „Aventurile lui Rogozin în Moldova”, „Adevărul” se referă la vizita cunoscutului pentru declaraţiile sale scandaloase cu privire la Moldova vicepremier rus Dmitri Rogozin la Tiraspol, vizită prin care, aşa cum constată publicaţia, „a reuşit să provoace scandaluri diplomatice în trei ţări, să ameninţe, din nou, Chişinăul şi să încurajeze făţiş regimul separatist”.
Veaceslav Berbeca de la IDIS„Viitorul“ observă, citat de publicaţie, că Rogozin a recurs la tot felul de trucuri pentru a pune presiune politică asupra autorităţilor de la Chişinău ca acestea „să se gândească o dată în plus dacă vor să semneze Acordul de Asociere cu UE“, crede Berbeca. „Scopul final al acestui joc este de a păstra Republica Moldova în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse“, explică expertul.
Penibile aventurile demnitarului rus i se par lui Cristian Ghinea, directorul Centrului Român de Politici Europene, citat în acelaşi articol. „Probabil, Rogozin vrea să se prezinte poporului rus ca un fel de Rambo care s-a luptat cu avioanele şi căruia i-a reuşit totul. E penibil, pentru că Federaţia Rusă ar trebui să aibă o prestanţă, nu doar să recurgă la clovni“, comentează specialistul.
Ei, şi la ce i-a folosit aventura ucraineană?, se întreabă pe paginile „Ziarului Naţional” editorialistul Petru Bogatu. În discuţie e, fireşte, prestaţia preşedintelui rus, Vladimir Putin, iar autorului de la „Ziarul Naţional” i se pare că acesta nu s-a ales decât cu „vânătăi, şuturi, dureri de cap şi obrazul puternic boţit”. „Comunitatea euroatlantică este astăzi mai unită ca oricând, NATO şi-a identificat inamicul de care avea mare nevoie pentru a-şi consolida poziţiile. Bugetele militare ale ţărilor din Uniunea Europeană vor creşte. UE şi Alianţa Nord-Atlantică înclină să se extindă spre Est. Ucraina, în urma anexării Crimeii, a fost învrăjbită pentru foarte mult timp înainte. Şi, colac peste pupăză, Rusia a degenerat într-un fel de Coree de Nord ceva mai mare. Într-un paria de care lumea bună fuge ca de un lepros”, scrie Petru Bogatu în articolul său de opinie.
Lui Nicolae Negru, care comentează în acelaşi ziar apariția unui nou partid, al comuniștilor reformatori, acest eveniment i se pare „ironie istorică”. Un comunist reformator este un „monstru”, o aberație, pentru cei educați la școala bolșevismului, crede autorul. Comuniștii, ca și câinii, sunt cu atât mai buni, cu cât sunt mai „răi”, adică mai dogmatici, mai inflexibili, mai intransigenți, neclintiți de pe fundamentul doctrinar edificat de Marx și ajustat de Lenin. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu e cazul PCRM-ului condus de Voronin, al cărui program nu are nimic în comun cu „Manifestul Partidului Comunist”, decât denumirea „comunist”. Voronin și Tkaciuk sunt de fapt reformatorii sau, mai corect, revizioniștii, sterilizatorii doctrinei marxist-leniniste. Lenin s-ar fi răsucit în mausoleu, dacă ar fi auzit ce ideologie propagă comuniștii moldoveni, folosindu-se de numele său, închinându-i-se ritualic. În sfârşit, concluzia autorului e că PCR ar putea fi un proiect moscovit ca și PSRM, pentru a sili „mastodontul” PCRM să se „reformeze”, abandonând definitiv retorica europeană și acceptând federalizarea. E o formă de presiune soft, care să pregătească terenul pentru venirea „omuleților verzi” ai lui Putin, crede Nicolae Negru.
