Descris deseori drept una din „luminile călăuzitoare ale scenei nu jazz din Oslo”, Audun Klieve e un caz oarecum aparte în jazul norvegian.
Născut în 1961 la Skien, Norvegia, într-o familie de muzicieni (tatăl său, Kristoffer, era organist), Klieve a cântat în tinerețe la tobe într-o formație rock, înainte de a pleca la Oslo ca să studieze la Academia norvegiană de muzică.
A făcut apoi parte din mai multe trupe de jazz-rock, după care a debutat în 1983 cu albumul intitulat „Antitherapy”.
Am spus că e un caz aparte în jazzul din Norvegia pentru că dacă ne uităm la discografia sa, observăm cu surprindere că Audun Klieve a lansat doar trei albume în nume propriu (unele surse suțin că ar fi de fapt numai două).
Numele său apare însă pe alte peste 60 de albume înregistrate în colaborare cu aproape „tot ce mișcă” în Norvegia în materie de jazz (îi amintesc aici doar pe ghitariștii Terje Rypdal și Eivind Aarset, pe trompetistul Nils Petter Molver și pe pianistul Bugge Weseltoft), și cu mulți interpeți de pe scena internațională, Marilyn Mazur, Dhafer Youssef și David Sylvian între mulți, mulți alții.
Un interpret prolific așadar, dar foarte modest în privința albumelor solo.
E dificil de spus ce anume cântă Audun Klieve pe puținele sale albume în nume propriu. Când îți vine să spui că e rock, îți dai seama că nu e rock, când îți vine să spui că e jazz, își dai seama că nu e jazz. Și nu e nici jazz-rock, în accepțiunea clasică a acestui termen.
Așa că vă las să decideți personal, ascultînd piesa „Never Though I Would” de pe albumul „Bitt” din 1997.
