O delegaţie de la Chişinău se află de două zile la Moscova pentru a negocia anularea interdicţiei autorităţilor ruse asupra importurilor de fructe, conserve din legume şi de vinuri moldoveneşti. Ce argumente au la îndemână negociatorii moldoveni? Cât de ridicată sau de fermă le poate fi vocea? Şi în ce condiţii autorităţile fitosanitare ruse, de exemplu, şi-ar schimba decizia? Interlocutorul nostru de azi este economistul Stanislav Madan, expert la Business Inteligent Service.
Europa Liberă: Deocamdată autorităţile nu au oferit informaţii relevante despre conţinutul sau rezultatele posibile ale acestor tratative. Cineva dintre oficiali a spus însă că nu există justificări fitosanitare pentru embargou, şi că trimişii moldoveni vor prezenta argumentele Chişinăului pentru suspendarea embargoului. Care este situaţia acum, din punctul Dvs. de vedere, şi ce se mai poate negocia de vreme ce nu există, cum au spus autorităţile, justificări fito-sanitare pentru embargo?
Stanislav Madan: „Să o luăm de la început. Deci, toată lumea sau majoritatea deja recunoaşte că această problemă are un caracter politic. Pentru că raţionamente economice de facto nu prea există. Una din temerile Federaţiei Ruse vizavi de acordul de liber schimb cu UE este, spre exemplu, că va creşte alarmant cota reexporturilor din ţări terţe către piaţa rusă, însă acest argument nu este valabil atâta timp cât şi importurile noastre, urmare a acordului de liber schimb, vor fi limitate cantitativ. Ca şi exporturile de altfel. Or, avem un exemplu viu. Serbia, care fiind o ţară care are acord de liber schimb cu UE, dar şi cu Rusia, exportă bine-mersi şi este chiar principalul furnizor pe unele produse, cum ar fi prunele de exemplu, pe piaţa rusă. Deci, problema este una eminamente politică, iar escaladarea acestui conflict geopolitic la nivel internaţional este destul de problematică. Şi aceste negocieri sunt destul de problematice.”
Europa Liberă: Trebuie totuşi de negociat sau nu, dle Madan, în această situaţie când e evident că sunt motive politice?
Stanislav Madan: „Evident că noi nu ne putem crampona sau autoizola şi noi. Este de fapt timpul să demonstrăm şi să scoatem în faţă această tentă politică a federaţiei Ruse. Pentru că până acum în negocierile pe vinuri de exemplu poziţia noastră era destul de umilă. Fiindcă ne gândeam că, uite, mai avem ce pierde pe segmentul de fructe, legume, conserve şi alte produse. Or, acum amploarea sancţiunilor impuse de Federaţia Rusă este prea mare pentru ca să avem aceeaşi abordare în negocierile cu ruşii.”
Europa Liberă: Aici aş vrea să precizeze: aţi sugerat – după cum eraţi citat într-un articol şi cum spuneţi şi acum – că moldovenii ar trebui să fie acum în raport cu Moscova negociatori mai duri, mai direcţi şi mai intransigenţi cu atuurile pe care le au în mână … După principiul – totuna nu mai e mare lucru de pierdut sau de interzis…În felul acesta Dvs. sugeraţi că până acum negociatorii moldoveni au fost mai ruşinoşi, mai puţini fermi în revendicările lor şi în modul de a discuta?
Stanislav Madan: „Nu aş spune că mai puţin fermi, însă au avut o poziţie mai prudentă care era oarecum de înţeles. Pentru că negocierile cu federaţia Rusă sunt mereu complicate, pentru că în negocierile cu ruşii nu trebuie să te ghidezi doar după raţiunea simplă a lucrurilor. Întotdeauna este mai complicat pentru că intervine de sus politicul şi trebuie să iei în consideraţie toţi factorii în complex.”
Europa Liberă: Aţi sugerat o schimbare de abordare în negocierile cu ruşii… Aţi spus că e „timpul să invocăm în discuţii reglementările OMC, cu posibilitatea de a apela la un arbitraj internaţional”… Ce ar urma dacă respectivele instituţii din Rusia ar nesocoti reglementările OMC? Sau alte reglementări existente? E posibil aşa ceva?
Stanislav Madan: „Unul din principiile de bază de funcţionare a OMC este clauza naţiunii celei mai favorizate, care presupune că un stat trebuie să acorde un tratament egal pentru toţi furnizorii de un anumit produs pe această piaţă. Rusia, după cum ştim, din 2012 este şi ea membră a OMC şi bineînţeles că ar putea suporta anumite sancţiuni. Însă problema este că aceste procese durează de regulă destul de mult timp, de ordinul anilor, şi între timp, dacă aceste restricţii nu vor fi scoase, noi am putea pierde nişa de piaţă pe care o avem în Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Când vorbeaţi de atuuri, pe care le are partea moldovenească în mână, tocmai la aceasta vă refereaţi – la procese inclusiv prin OMC?
Stanislav Madan: „Sigur. Rusia se confruntă şi aşa cu un val de sancţiuni la nivel internaţional şi ar fi cazul să ne înscriem şi noi în ordine cu alte state care discută deja deschis, de la egal la egal cu Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: dar există vreo garanţie că autorităţile ruse de specialitate nu vor trata cu înaltă nepăsare şi indiferenţă argumentele juridice ale trimişilor moldoveni, după principiul „ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite boului!”?
Stanislav Madan: „Este posibil, dar cel puţin autorităţile noastre nu vor mai fi acuzate că nu au încercat. Sau cel puţin am avea sentimentul că am făcut tot ce este posibil şi raţional în acest caz. Încercarea vină nu are, până la urmă, utilizând un alt proverb de-al nostru.”
Europa Liberă: Acum se acţionează în condiţii de forţă majoră, de alertă… Dvs. vedeţi vreo soluţie suficient de rapidă care ar permite evitarea ruinării mai multor producători?
Stanislav Madan: „Este bine că UE ne susţine, însă fără de acţiuni concrete şi destul de operative pe plan intern este posibil ca anumiţi producători cu adevărat să se ruineze. O să vă dau un exemplu: merele, care sunt cel mai important produs al nostru de export pe piaţa rusă, care a fost recent supus embargoului. În 2013, cantitatea exportată a fost de 180 de mii de tone. Chiar dacă şi vom reuşi să asigurăm cota eliberată de UE, care recent a fost dublată, aceasta reprezintă 80 de mii de tone, mai puţin de jumătate. Deci, sunt necesare şi alte acţiuni ferme pe plan intern. Spre exemplu, am putea negocia mai intens cu alţi parteneri din CSI, cum ar fi belarusul. Iar vizita preconizată a preşedintelui belarus, Alexandr Lukaşenko, este destul de indicată în acest sens. În plus, am putea pune la treabă fabricile de procesare a fructelor şi legumelor, fiindcă capacitatea lor de prelucrare anuală este destul de redusă. Rezerve interne de a procesa mai multe produse ele au.”
Europa Liberă: se pare că aceste eforturi deja se fac pentru că se observă o înviorare a acţiunilor îndreptate spre diversificarea soluţiilor. S-au auzit voci, de exemplu, critice, potrivit cărora ar fi oarecum incorect să se discute atâta despre salvarea de la faliment a unor producători agricoli, inclusiv cu bani pentru subvenţii, în condiţiile în care unii producători şi unii reprezentanţi ai autorităţilor au lăsat impresia au fost surprinşi de un lucru inevitabil… În opinia Dvs., ar fi fost o posibilă o pregătire mai bună de anticipare a embargoului şi situaţiei de acum?
Stanislav Madan: „Este greu de spus. În ultimii doi-trei ani, din ce observ eu, se fac anumite lucruri pozitive în direcţia creşterii competitivităţii producătorilor de fructe şi legume. Se alocă mai multe surse din fondul de subvenţionare anume pentru măsurile de a procura echipamente frigorifice, linii de sortare, ambalare, care sunt indispensabile pentru a penetra pieţe cu un grad mai înalt de civilizare a comerţului, să spunem aşa. Nu putem spune că nu s-au făcut eforturi. Dar iarăşi, acest proces de diversificare a pieţelor este destul de complex şi necesită timp, resurse şi susţinere din partea statului.”
Europa Liberă: Mai multe întreprinderi din Crimeea au fost incluse de Rosselhoznadzor în lista prezentată autorităţilor moldovene a companiilor din Rusia care îşi pot exporta produsele în R. Moldova… Incluse fără să fi trecut controlul fitosanitar şi veterinar moldovenesc… Întrebarea care decurge de aici: nu ar trebui să existe vreo logică a reciprocităţii în această privinţă? Adică o logică: dacă tu îmi interzici accesul sub pretexte considerate inventate, eu voi face acelaşi lucru?
Stanislav Madan: „În primul rând, situaţia cu Crimeea este destul de sensibilă şi în contextul relaţiilor cu Ucraina. Or, noi la nivel internaţional nu am recunoscut niciodată Crimeea. Sigur că în această situaţie s-a mai relevat un lucru: în general noi am fost destul de permisivi întotdeauna cu intrarea produselor ruseşti pe piaţa noastră, faţă de ruşi care mereu au manifestat o intransigenţă draconică. Or, chiar reprezentanţii ANSA recunoşteau de fapt că deşi eticheta şi standardele ar trebui să presupună că reprezentanţii agenţiei pentru siguranţa alimentelor să viziteze acele întreprinderi din Rusia şi să vadă dacă ele într-adevăr corespund cerinţelor alimentare ale ţării noastre. De facto, acest lucru nu s-a făcut niciodată şi acesta ar fi un punct forme, as propos, în contextul negocierilor cu ruşii pe care le poartă autorităţile în aceste momente. ”
