Producţia medie anuală de fructe poate fi absorbita aproape integral de rețeaua autohtonă de fabrici de conserve, fiind vorba de o cantitate de circa 420 de mii de tone. Aceste estimări aparțin ministerului agriculturii şi industriei alimentare. Şi procesarea legumelor nu ar fi o problemă. În realitate însă, doar a zecea parte din producţia anuală de peste 350 de mii de tone este absorbită de unitățile de procesare. În consecinţă fabricile se confruntă fie cu lipsa de materie primă, întrucât fermierii preferă să-şi vândă produsul la un preţ mai bun peste hotare, fie cu lipsa pieţei de desfacere.
Surse din cadrul ministerului agriculturii ne-au comunicat că după ce Rusia a impus embargo la fructe, legume şi conserve s-ar fi ajuns la un consens cu fabricile de conserve care şi-ar fi declarat disponibilitatea de a cumpăra mai multe fructe şi legume, iar fermierii, în perspectivă, ar urma să primească compensaţii pentru fiecare kilogram comercializat procesatorilor care să le acopere diferenţele de preţ.
Pe de altă parte, reprezentanţii mai multor fabrici de conserve cu renume ne-au declarat că sunt în egală măsură afectaţi de embargoul rusesc, preparatele din legume şi fructe fiind în proporţie de 90 la sută dependente de piaţa rusă. Prin urmare aceştia nu vor risca să cumpere în cantităţi mai mari produse de la fermieri, pentru că nici nu ar avea suficienți bani ca să le achite. Iată ce mi-a spus Ion Savelii Raischi manageri pe vânzări la fabrica de conserve Natur-Alfa:
„Capacităţi de depozitare şi procesare sunt, dar fabrica nu e în stare în acest moment să achite aceste produse pentru că nu sunt realizate. Cota pentru Rusia deja e sub semnul întrebării, să o producem sau să nu o producem, fiindcă în urma producerii avem cheltuieli şi trebuie să ştim sigur dacă vom avea unde să o vindem, ca să nu lucrăm pentru stoc, pentru depozit.”
Fabrica Natur-Alfa anual exportă în jur de 80 la sută din producție pe piaţa CSI, jumătate din aceasta cantitate revenindu-i pieței rusești. Fabrica a fost trecuta de serviciul fitosanitar de la Moscova pe lista companiilor neadmise pe piața Federației Ruse. Ion Raischi spune însă că au fost înştiinţaţi doar verbal, fără a li se aduce şi vreo probă privind pretinsa calitate incertă. Cu toate acestea fabrica nu are de gând să renunţe la piaţa rusă, însă între timp va căuta şi pieţe alternative:
„Noi nu vrem să cedăm piaţa rusă chiar dacă vor fi introduse taxe vamale o să lucrăm aşa - poate în zero sau posibil chiar în minus.”
Şi fabrica de conserve Natur Bravo nu se grăbeşte să mărească achiziţiile de fructe şi legume, întrucât e cea mai afectată de embargoul rusesc, fiind în proporţie de 75 la sută dependentă de piaţa Rusă. Recent, patru vagoane cu conserve de mazăre au fost reîntoarse în fabrică, depozitele sunt pline, iar perspectivele de comercializare a acestora deocamdată sunt vagi ne-a spus un reprezentant de la fabrică, menţionând că deocamdată nu poate oferi mai multe informaţii.
Fabrica de conserve din Budeşti, Fortuna Plus, în general, şi-a sistat temporar activitatea, mai mult de jumătate de personal a fost trimis într-un concediu forţat. În depozite a fost stocată producţie în valoare de circa 200 de milioane de lei, pentru a cărei comercializarea au fost semnate contracte cu parteneri ruşi înainte de aplicarea embargoului. Asta am aflat de la primara de Budeşti, Nina Costiuc:
„Dacă nu se realizează producţia vă daţi seama nu se achită creditele. Nu se achită energia electrică, gazul. Prin urmare nu poate fi prelungită activitatea. Au solicitat cel puţin să le reeşaloneze datoriile la lumină, gaz, la bancă. Căutăm prieteni, cunoscuţi prin Uzbekistan, Azerbaidjan, Kazahstan, Israel. Se duc convorbiri e totul în alertă, de parcă ai avea un mort pe laiţă.”
Un reprezentant de la o fabrică renumită de sucuri şi dulceţuri, care a preferat să-şi păstreze anonimatul, ne-a spus că dacă în cazul piersicilor, caiselor şi prunelor se poate miza pe o majorare a achiziţiilor, atunci merele cel mai probabil o să rămână în livezi. Şi asta pentru că preţurile la concentratul de mere a scăzut pe piaţa europeană şi probabil va mai scădea după ce Rusia a interzis importul de mere din Polonia.
Procesatorii se plâng că autorităţile apleacă urechea doar la problemele fermierilor, nu şi la necesitățile fabricilor de conserve. La întâlnirile pe care le-au avut cu reprezentanţii guvernului aceştia au solicitat în repetate rânduri se fie securizată piaţa autohtonă, produsele moldoveneşti să fie în proporţie de 50 la sută prezente pe rafturile supermarketurilor , iar producătorii autohtoni să aibă prioritate la achiziţiile publice. Directorul de la Fabrica de conserve din Călăraşi Mihail Vladicescu insistă şi asupra unor reguli de joc egale pe piaţă, de natură să o facă una previzibilă:
„Să fie stabilită o strategie clară. Niciodată nu s-a pus problema de a întreba industria prelucrătoare despre ce marfă trebuie de produs şi care se vinde mai bine şi unde este profitul mai mare. Ce terenuri, cu ce şi în ce cantităţi trebuie sădite. Ar trebui să existe acest dialog cu industria prelucrătoare pentru că ea ştie ce este solicitat pe pieţele de desfacere. La noi lipseşte acest dialog, iar procesatorii de multe ori sunt nevoiţi să importe materie primă, întrucât ea lipseşte la producătorii autohtoni.”
Mihail Vladicescu face parte din grupul de lucru compus din producători şi procesatori creat de Guvern imediat ce Rusia a interzis importul de fructe, legume şi conserve moldoveneşti. El speră că şi procesatorii vor fi auziţi. Cei care iî acuză frecvent că ar propune un preţ derizoriu la achiziția materiei prime, nu se încumetă barem să calculeze cât cheltuiesc fabricile de conserve pe electricitate, gaze, utilaje şi alte servicii vitale. Mihail Vladicescu spune că procesatorii sunt hotărați să înainteze mai multe cerinţe guvernului:
„În primul rând, avem nevoie de pieţe de desfacere. Dar cel puţin să nu le pierdem pe cele pe care le avem, în cazul de faţă, e vorba de Belarus şi Kazahstan. Trebuie de dus convorbiri ca ei să nu urmeze exemplu Rusiei, ca să nu ajungem mai adânc în groapă. În al doilea rând, pe canale diplomatice să se acţioneze ca să ieşim pe pieţele unde e posibil, să ne promovăm produsele, poate chiar sub un brand de ţară. dar cel mai important e să existe o politică unică. Noi trebuie să ne gândim cât producem, cât consumăm pe piaţa autohtonă şi cât am putea export, şi să identificăm pieţe.”
Mai mulţi reprezentanţi ai fabricilor de conserve cu care am stat de vorbă fac pronosticuri deloc optimiste, întrucât interdicțiile pentru merele poloneze arata că Moscova ar putea pune zăgaz în faţa exportatorilor din alte tari, în consecință producţia moldovenească s-ar putea să nu mai fie solicitată pe piaţa europeană. În plus produsele ucrainene interzise în Rusia ar putea invada piaţa moldovenească folosind preturi de dumping. Îngrijorarea pare a fi fondată în condițiile în care actualmente Moldova importă de trei ori mai multe produse ucrainene, decât exportă in Ucraina.
