Jurnaliștii români descoperă treptat că nici Serviciul de Informații Externe și nici fostul său director Teodor Meleșcanu nu infirmă ipoteza lansată de președintele Traian Băsescu, că premierul Victor Ponta ar fi fost ofițer secret sub acoperire. Pentru partenerii României „este deja un răspuns suficient. Ce credibilitate mai poate avea Victor Ponta ca premier sau, eventual, președinte al României? Va fi considerat un spion în politică? Sau un politician care face spionaj? Ce fel de șefi de stat se vor mai întâlni cu el? Liderii americani au refuzat deja să se vadă cu prim-ministrul Ponta și, în afară de chinezi, nimeni nu se grăbește să-l prindă în brațe”, scrie România liberă, unde ideea e dusă mai departe ca posibilă explicație pentru înclinația lui Ponta de a-și face aliați spre răsărit: la Moscova, la Beijing, în Azerbaidjan sau în Turcia lui Erdogan.
„Nu facem acì procesul serviciilor de spionaj, ci al candidaturii unui (fost) spion la demnitatea supremă în stat. Dintre toate tipurile de dependență instituțională, cea creată de apartenența la serviciile secrete este cea mai puternică, activitatea acestora având un specific secret, amoral, situat în afara uzanțelor, dar grefat pe o puternică structură militară, nesupusă totuși normelor specifice acesteia”, scrie, pe site-ul contributors.ro, Răsvan Lalu. Analiza lui insistă pe situația specifică a României, unde Securitatea comunistă „a fost instrumentul odios al exterminării și terorii regimului comunist”. Pentru că România nu a avut șansa unui „proces de la Nürnberg”, prin care să fie condamnate nu doar persoane, ci și „organizații ale terorii de stat”, Rasvan Lalu consideră inacceptabilă candidatura la alegerile prezidențiale a unui fost ofițer sub acoperire. „Argumentul dublei comenzi rămâne fundamental, unul de principiu, peste care nu se poate trece”, spune el.
Pentru acest comentator, simetria care s-ar crea între România și Rusia, unde președintele este fost ofițer KGB, este de cel mai rău augur. Cum sunt deja semnale că există asemănări (oligarhii/baronii locali care formează și în România rețele informale de criminalitate economică și control social anti-democratic), comentatorul trage concuzia că „avem de-a face cu [...] un efort rusesc de export al unor structuri de putere”. În articolul semnat de Răsvan Lalu există și o altă subliniere: după intrarea României în NATO și Uniunea Europeană, ar fi detectabilă o operațiune tenace de mistificare, prin care bruma de credibilitate câștigată de serviciile secrete românești reformate tinde să fie proiectată retroactiv și asupra serviciilor secrete din primii 15 ani de după decembrie '89. Or, acolo lucrurile stăteau cu totul altfel.
Ioana Ene Dogioiu comentează pe ziare.com ieșirea publică de ieri a președintelui Traian Băsescu, care a adus unele clarificări în cazul Ponta-ofițer acoperit, dar a pus pe tapet și problema controlului insuficient al serviciilor secrete din România. Potrivit domniei sale, serviciile ar fi dobândit prea multă putere. De ce spune asta abia acum Traian Băsescu? De ce n-a spus-o măcar acum un an, când directorul Serviciului de Informații Externe, Teodor Meleșcanu, acum demisionat din funcție, i-a refuzat informația referitoare la Victor Ponta? Jurnalista înclină să creadă că explicația stă într-un fel de „sevraj de putere”: Băsescu ar fi pe cale să distrugă tot ce a construit. „A făcut țăndări dreapta”, spune Ioana Ene, și „pare dispus să facă țăndări și instituțiile, din nefericire tocmai pe cele mai implicate în anticorupție”.
