Aflam astazi din presa de la Bucuresti câte ceva despre cum s-a votat în Republica Moldova la prezidențialele pentru Cotroceni. Nu s-a confirmat ideea că electoratul de peste Prut ar fi eminamente de dreapta, constată Lulea Marius pe site-ul ziare.com. Votul nu s-a dat aici politic, ci in funcție de poziția adoptată de candidații de la București față de ideea unirii Basarabiei cu țara mamă. Victor Ponta și-ar fi adjudecat pe ultima sută de metri acest subiect. A dat bani Republicii Moldova, a patronat o donație de autobuze școlare, a apărut la televiziune la Chișinău ș.a.m.d. Cum a fost posibilă această „pivotare”: Traian Băsescu, susținătorul cel mai vocal până acum al reunificării, iese din funcție, dar cea pe care a promovat-o insistent, Elena Udrea, nu a reușit să se impună drept continuatoarea sa. În ce-l privește pe Klaus Iohannis, el a fost ca și mut pe tema unirii, așa că dacă în turul doi nu găsește un discurs potrivit pe acest subiect, nu va avea cum să obțină mai multe voturi, arată Lulea Marius la ziare.com.
Revista 22 publică o corespondență de la Chișinău, semnată Dumitru Calalb, care vorbește despre stratagemele puse în mișcare în sprijinul Partidului Social-Democrat și al candidatului său, Victor Ponta. Pe de o parte, s-a făcut în așa fel încât să nu se poată vota masiv în marile orașe, în capitală mai ales. În schimb, s-a făcut și de această dată „turism electoral”, cu ajutorul Partidului Democrat, partidul-soră al PSD. Singura schimbare: autocarele cu votanți nu s-au mai oprit la secțiile de votare din Chișinău sau din marile orașe, ci în localități mici, precum Leova sau Cantemir.
Armand Goșu face cunoscut în paginile revistei 22 un studiu realizat de experți ucraineni, membri ai grupului de experți România-Ucraina, a cărui înființare a fost încurajată de miniștrii de Externe, Baconschi și Grîșcenko, în toamna 2011. Studiul propune, în mod oarecum surprinzător, un parteneriat strategic între Ucraina și România. Parteneriatul poate părea straniu, date fiind relațiile niciodată prea bune dintre cele două țări: un lung blocaj, spart de câteva moment de dezgheț, spune Goșu. În același timp însă, e evident că Ucraina are nevoie să strângă urgent relațiile cu vecinii săi europeni. Cum Bratislava ezită și nici cu Polonia nu e ușor, România rămâne extrem de interesantă, având cea mai lungă graniță comună cu Ucraina, fiind aproape de Crimeea și de ceea ce rușii dorescă s fie Novorossia. Pentru Kiev, parteneriatul strategic cu România ar putea însemna programe economice, transfer de valori și de bune practici dinspre Uniune Europa și multe altele. Bucureștiul de asemenea ar avea de câștigat ca poziție la Bruxelles. Practic, ar putea face agenda politică la Marea Neagră, în numele NATO și al Uniunii Europene. Kievul pare pregătit pentru această schimbare de abordare, scrie Armand Goșu. Totul este ca Bucureștiul să nu rateze această oportunitate, prima ivită în ultimii 23 de ani.
