La închiderea anului trecut, preşedintele autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene, Evgheni Şevciuk, a decretat obligativitatea, de la 1 martie, a asigurării de răspundere civilă pentru proprietarii de mijloace de transport „înmatriculate în străinătate”. Acest decret ar însemna că şi proprietarii automobilelor înmatriculate în Republica Moldova vor fi obligaţi să-şi cumpere respectiva asigurare.
Punctul de vedere al politologul Cornel Ciurea, expert al Institutului „Viitorul”, asupra acestui gest, dar şi în general asupra evoluţiei raporturilor dintre Chişinău-Tiraspol.
Europa Liberă: Dvs. ce explicaţie găsiţi drept cea mai potrivită pentru decretul liderului transnistrean Şevciuk, prin care s-ar institui din 1 martie asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru proprietarii de automobile înmatriculate de către „statele străine”, de R. Moldova în primul rând?
Cornel Ciurea: „Pot fi două explicaţii. Evident, una este cea economică. Observăm în ultimul timp o înrăutăţire a situaţiei economice în Transnistria, situaţie generată de evenimentele din regiune. Dar, de obicei, aceste probleme care apar periodic în relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol sunt provocate de un veşnic ping-pong politic. Chişinăul vrea să atragă Transnistria, convenţional vorbind, în zona lui de influenţă, iar Transnistria se opune. În acest context sigur că problema transportului dintre Chişinău şi Tiraspol este o problemă „cu cântec”. Probabil, Tiraspolul reacţionează faţă de anumite acţiuni la care Chişinăul recurge sau ar putea să recurgă. În mediul nostru se vorbeşte despre faptul că există o intenţie a autorităţilor de la Chişinău sau din Ucraina de a bloca cumva autovehiculele cu plăci de înmatriculare din Transnistria, cum ar veni, ar fi o acţiune preventivă la care recurge Transnistria.”
Europa Liberă: Domnule Ciurea, dar autorităţile moldovene ce ar avea la îndemână, ca răspuns sau reacţie, pentru asemenea decizii?
Cornel Ciurea: „Chişinăul, de obicei, intră într-un proces de negocieri cu Tiraspolul după asemenea acţiuni, pentru că acţiunea Tiraspolului nu este cu aplicare imediată. Urmează un proces de câteva luni de lămurire şi de elaborare a unor regulamente. Tocmai această perioadă poate fi folosită de Chişinău pentru a intra în discuţii cu Tiraspolul şi de a negocia nişte termeni mai buni, pentru că Chişinăul cumva este afectat. Populaţia din Republica Moldova este afectată de această decizie, mai ales cei care călătoresc destul de des în Transnistria şi care vor suporta nişte cheltuieli suplimentare. Zic că este o acţiune ingenioasă a Tiraspolului, din nou, de a solicita negocieri în acest dosar al transporturilor pentru a obţine nişte termeni mai buni pentru Tiraspol.”
Europa Liberă: Dar între timp se pare, cum sugeraţi, vor suferi oamenii simpli. Un cetăţean care circulă frecvent în zona asta va fi obligat ca şi cum să aibă două asigurări de răspundere civilă, una emisă de autorităţile moldovene şi alta emisă de autorităţile transnistrene, dacă nu doreşte să plătească o amendă sau să discute „amical” cu miliţia de acolo?
Cornel Ciurea: „Sunt cheltuieli suplimentare, va fi nevoie de două asigurări. În plus, se produce o recunoaştere suplimentară a regimului, pentru că orice achiziţionare a asemenea asigurări înseamnă că cetăţeanul din Republica Moldova recunoaşte că pe malul stâng este un alt regim „legal”, un alt „stat”, deoarece recunoaşte existenţa acestor autorităţi şi este dispus să achite o sumă anumită. Sigur că asemenea situaţie este neplăcută pentru Chişinău. Din această cauză a existat o reacţie a Biroului pentru Reintegrare. Cred că în continuare Biroul pentru Reintegrare va folosi toate instrumentele pentru a încerca să anuleze această decizie. Dar va trebui să ofere ceva în schimb. De asta vorbesc despre un proces de negocieri care va demara în continuare.”
Europa Liberă: Banii probabil, cum spuneaţi, stau la originea acestui decret. Între timp toate prognozele de până acum arată o inevitabilă recesiune în regiunea transnistreană. Lucrurile par să fie pe cale de a se agrava, mai ales în situaţia în care Tiraspolul se doreşte – alogic pentru metabolismul său economic – remorcat la o economie rusă în proces de naufragiu, potrivit aprecierilor multora. Ce efect al acestei recesiuni merită să fie luat în consideraţie, în primul rând, şi poate influenţa raporturile Chişinău-Tiraspol?
Cornel Ciurea: „Recesiunea din Transnistria are câteva dimensiuni. Nu este o recesiune clasică, întrucât Transnistria este în mare parte dependentă de mediul extern. Probabil, lovitura cea mai grea care poate fi dată economiei Transnistriei ar fi reducerea fluxurilor financiare care vin din Rusia. Observăm că acest lucru se produce. Oricum nu cred că această diminuare va fi una
Nu cred că Transnistria va fi abandonată de către Rusia...
fatală. Cred că Rusia în continuare va căuta să sprijine financiar, dacă nu prin aceste ajutoare alocate pensionarilor, atunci, cel puţin, Rusia va continua să ofere gratis Transnistriei gaz şi acest lucru, sigur, va ajuta bugetul Transnistriei. Nu cred că Transnistria va fi abandonată de către Rusia.
O altă problemă serioasă pentru economia Transnistriei ţine de exporturile acestei regiuni. Acestea vor avea probleme pentru că odată cu intrarea Republicii Moldova în zona de liber schimb aprofundat şi cuprinzător Transnistria devine o zonă cu un statut incert. Acest lucru va fi resimţit în curând de către transnistreni. Dar rămâne un an la dispoziţie atât pentru Tiraspol, cât şi pentru Chişinău şi Bruxelles pentru a negocia nişte condiţii noi ca businessmenii din Transnistria să poată în continuare să exporte în UE şi în Republica Moldova de o manieră nestingherită, aşa cum o fac acum.”
Europa Liberă: Vorbind de negocieri, domnule Ciurea, am să citez câteva dintre titlurile comunicatelor din ultima vreme ale Biroului pentru reintegrare de la Chişinău: „Delegaţia transnistreană a refuzat repetat să discute despre unele probleme stringente din Zona de securitate”, „cu privire la încălcările grave ale mecanismului de pacificare în regiunea transnistreană”, „cu privire la menţinerea poziţiei neconstructive a delegaţiei transnistrene”, „cu referire la îngrijorarea Delegaţiei Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control generată de acţiunile unilaterale ale administraţiei din Tiraspol”… Impresie este mai degrabă că asistăm la un dialog al surzilor, decât la negocieri cât de cât promiţătore. Dvs. cum vedeţi, perspectiva raporturilor dintre Chişinău şi Tiraspol în anul care începe acum?
Cornel Ciurea: „În primul rând, s-au blocat, s-au gripat negocierile ce ţin de elaborarea unui statut politic. Aici chiar nu avem nimic de menţionat. Aceste negocieri bat pasul pe loc, sunt cumva abandonate de către părţi. Pe alte subiecte se mai poartă discuţii. Referitor la Zona de Securitate e o problemă mai veche. Chişinăul în fiecare an remarcă o înrăutăţire a situaţiei în Zona de securitate.
Practic, Zona de Securitatea nu mai este controlată şi nimeni nu ştie exact ce trupe militare sunt dislocate în această Zonă. Ştim că în Bender, oraş cu statut special, există mai mulţi poliţişti transnistreni, există mai mulţi poliţişti moldoveni decât numărul stabilit. Acest lucru provoacă îngrijorări în continuare.
De asemenea, o problemă serioasă este numărul de militari ruşi care s-ar afla în Transnistria, nimeni nu ştie numărul exact. Există aici conflicte între Chişinău şi Moscova, pentru că Moscova încearcă să aducă, în schimbul soldaţilor care se află în Transnistria şi pleacă, alţi soldaţi, dar se pare că aduce mai mulţi decât numărul reglementat. Sunt tot felul de probleme mărunte, care nu sunt chiar atât de mărunte cum par.
Toate aceste fricţiuni provoacă tensiuni şi nervozitate. Dar, totuşi, toată lumea speră că situaţia nu se va agrava. Sunt chestiuni mai curând de ordin tehnic, decât dovada unei intenţii clare de a escalada conflictul în regiune.”
Europa Liberă: Noua configuraţie a puterii sau eventualei puteri de la Chişinău cum se poate reflecta asupra dialogului – să zicem aşa – cu Tiraspolul?
Cornel Ciurea: „Când vorbim despre dialogul cu Tiraspolul avem în vedere două paliere. Palierul politic şi cel ce ţine de statut se află în amorţire, după cum am spus. Nu cred că noua putere care se va instala, probabil, în curând la Chişinău, va putea să accelereze negocierile în acest sens. Din păcate, problema statutului politic al Transnistriei nu poate fi discutată, în contextul dat, în contextul crizei din Ucraina, care şi el este un factor important pentru agravarea situaţiei economice în Transnistria.”
Europa Liberă: Ce rezultate concrete, „palpabile” în acest an ar putea consolida rostul negocierilor purtate de peste două decenii?
Cornel Ciurea: „Diferenţa faţă de anii precedenţi este că părţile nici măcar nu doresc să discute dosarul ce ţine de statut, părţile discută doar alte subiecte care ţin de teleferic, de exemplu. Ceea ce este important în 2015 ţine de apariţia, cel puţin, a unei dorinţe din partea Chişinăului, dar şi din partea Tiraspolului de a discuta problema statutului. Părţile ar trebui să abordeze acest subiect, cel puţin. Ne aşteptăm la acest lucru în anul care vine, chiar dacă speranţele sunt destul de mici.”
