În această lună se împlinesc doi ani de când Federaţia Rusă trebuia să achite despăgubiri reclamanţilor în cazul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană a ţării. E vorba de peste un milion de euro ce urmau să ajungă la cei 170 de elevi, părinţi şi profesori care s-au plâns Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Rusia refuză însă să se conformeze acestei decizii, iar poziţia ţării a fost expusă în iunie anul trecut de reprezentantul Moscovei la CEDO, Gheorghii Matiuşkin, care a declarat că în acest caz Înalta Curte a avut o poziţie discriminatorie faţă de Federaţia Rusă. Relatează Diana Răileanu:
În octombrie 2012, CEDO a constatat încălcarea dreptului la educaţie în cazul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Rusia a fost condamnată de Curtea de la Strasbourg pe motiv că sprijină regimul neconstituţional de la Tiraspol şi nu a întreprins nimic ca să împiedice închiderea şcolilor în 2004, decizia însă a fost contestată de Federaţia Rusă. Moscova a fost obligată să plătească despăgubiri reclamanţilor, 170 de elevi, părinţi şi profesori, majoritatea din Râbniţa, Tighina şi Grigoriopol, însă la doi ani de la expirarea termenului de achitare, Federaţia Rusă refuză să-şi onoreze obligaţia, constată avocatul pe acest dosar, Ion Manole:
„Ne aşteptam. În circumstanţele în care Federaţia Rusă din start a tot negat în faţa Curţii Europene, în faţa opiniei publice responsabilitatea sa în aceste cazuri, cred că nu trebuie să fim optimişti în ceea ce priveşte executarea acestei decizii în viitor.”
Europa Liberă: Ce pârghii există la nivel internaţional pentru a impune un stat să execute, totuşi, o decizie CEDO?
Ion Manole: „Comitetul de miniştri are suficiente pârghii pentru a discuta şi a cere acest lucru, însă în condiţiile în care Federaţia Rusă devine tot mai, să zicem aşa, ostilă dialogului la nivel internaţional nu cred că ne putem aştepta la o executare imediată sau în timpul apropiat a acestei decizii.”
Problema celor opt şcoli cu predare în grafia latină s-a agravat în 2004, după ce administraţia transnistreană a încercat să le închidă, obligându-le să-şi schimbe statutul. În 2012, Curtea Europeană a recunoscut inclusiv violarea dreptului la educaţie pentru elevii acestor şcoli. Eleonora Cercavschi, una dintre reclamanţii la CEDO şi directoarea liceului din Grigoriopol, spune că între timp cu greu se poate afirma că situaţia acestor instituţii a evoluat spre bine:
„Cu părere de rău nu simţim o îmbunătăţire, dimpotrivă, suntem mai deranjaţi de ceea ce se întâmplă şi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Până la urmă, nu este cel mai important banii, adică sumele de bani, cu toate că acest aspect nu poate fi nici ignorat, pentru că lumea, părinţii, copiii, cadrele didactice, au avut de suferit pe parcursul anilor şi ar fi fost corect ca suferinţele lor să fie răsplătite. Din punct de vedere a securităţii, noi trăim într-o frică de ani de zile.”
Şeful Biroului pentru reintegrare de la Chişinău, George Balan, spune că situaţia şcolilor cu predare în grafia latină din stânga Nistrului este „cap de afiş” în negocierile purtate cu partea transnistreană. Faptul că, după decizia CEDO, subiectul este discutat la nivel internaţional a obligat administraţia din stânga Nistrului să adopte o atitudine mai conciliantă faţă de aceste şcoli:
„În cazul dat am observat că reprezentanţii regiunii transnistrene şi-au schimbat poziţia lor dură pe una mai moale, respectiv, şcolile au putut începe anul de studii şi funcţionează în continuare. Au fost prelungite contractele de chirie care nu erau semnate anterior de reprezentanţii Tiraspolului. Presupun că Federaţia Rusă în cazul în care ar plăti ar fi pusă în situaţia să achite cu mult mai multe despăgubiri şi pe alte cazuri şi ar fi un precedent. Ei, la momentul de faţă, îşi analizează poziţia şi îşi reevaluează raporturile inclusiv şi cu Consiliul Europei, alţi parteneri internaţionali şi, inclusiv, cu judecata CEDO.”
În istoria Curţii Europene pentru Drepturile Omului cazurile când o ţară condamnată a tergiversat intenţionat plata despăgurbirilor sunt foarte puţine, spune Vladislav Gribincea, directorul executiv al Centrului de Resurse Juridice. Însă, adaugă expertul în jurisprudenţa CEDO, niciodată nu s-a întâmplat ca autorităţile unui stat găsit vinovat de Înalta Curte, într-un târziu, să nu-şi onoreze obligaţia:
„Curtea Europeană, la moment, şi Consiliul Europei, în general, se pomeneşte într-o criză în care simte un boicot profund din partea Federaţiei Ruse, iar cazul „Catan şi alţii” este un exemplu clasic de confruntare acerbă dintre Federaţia Rusă şi Consiliul Europei. Convingerea mea este că, într-un final, plata va avea loc fie Federaţia Rusă va părăsi Consiliul Europei.”
În aceste zile, la Strasbourg, are loc sesiunea de iarnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Se relatează că APCE intenţionează să conteste prezenţa delegaţiei ruse în această organizaţie, după ce i-a fost suspendat dreptul de vot până la sfârşitul anului trecut. În faţa Federaţiei Ruse sunt puse un şir de condiţii, între care şi aplicarea deciziei CEDO privind şcolile din regiunea transnistreană. Pe de altă parte, şeful delegaţiei Ruse la APCE, Aleksei Puşkov, a declarat că dacă Rusia va fi sancţionată, întreaga delegaţie va părăsi Strasbourgul şi nu va reveni până la anul viitor.
