Săptămîna aceasta în Rusia a început cea d-a 15-a ediție a prestigiosului Concurs Internațional Ceaikovsky, competiția la secțiile de pian, vioară și voce desfășurînd-se la Moscova, iar la cea pentru violoncel la St. Petersburg.
După selecția preliminară, în concurs au intrat și doi tineri foarte talentați muzicieni români, violonista Alexandra Conunova-Dumortier, care reprezintă Moldova, și violoncelistul Andrei Ioniță, din partea României. De vorbă cu violonista moldoveană despre particularitățile și dificultățile Concursului Ceaikovski, Victor Eskenasy a întrebat-o pentru început care este atmosfera și cum se simte în aceste zile.
Alexandra Conunova-Dumortier: „Atmosfera este una foarte tensionată, dar și foarte bună, fiindcă că toți concurenții, participanții, sînt foarte stressați; este clar că concursul este unul dintre cele mai importante în lume, pentru vioară și pian, voce și violoncel; și, clar că fie care vrea să ajungă în finală, fiecare vrea să cînte la maximul posibilităților sale. Este ceva foarte evident și normal pentru un astfel de eveniment. Este și un sentiment de ambiție, de fericire după ieșirea pe scenă; cînd cobori ești ușurat, ești fericit, sigur, dacă ai cîntat bine, și mi se pare foarte interesant să fiu aici. Este o anumită viață foarte diferită de cea din realitate aici în Rusia și îmi place foarte mult…”
Europa Liberă: Ai participat la multe concursuri, la care ai cîștigat, Joachim în Germania, ai fost recent în Singapore. Care ar fi particularitatea acestui concurs de la Moscova, Ceaikovski?
Alexandra Conunova-Dumortier: „Caracteristica tuturor concursurilor este aceeași în sensul că trebuie să fii cel mai bun și cîștigi, după care diferența este în statutul anumitor concursuri. Nu putem să comparăm concursul din Singapore cu concursul Ceaikovski, fiindcă în spatele concursului Ceaikovski este o istorie de ani de zile, laureații căruia sînt acum staruri, vedete, ale muzicii clasice în toată lumea, pe cînd Concursul Singapore sau aceleași concursuri la care am participat toată viața mea și în România și în Rusia sînt concursuri care își încep istoria…
Deci nu putem să compară concursuri ca Reine Elisabeth, ca Indianapolis, ca Ceaikovski cu concursurile care sînt un pic mai mici, dar sînt și ele concursuri foarte importante ca trepte pe care trebuie să le treci ca să poți să vii și aici; trebuie să te antrenezi și să ai nervi buni pentru astfel de concursuri ca aici, în Rusia. Fiindcă este, într-adevăr, unul foarte important și greu!” (rîde)
Europa Liberă: Nu toată lumea în Moldova înțelege cum se derulează un asemenea concurs, cum se face prezentarea unui candidat, și cineva de la Chișinău comenta, se întreba, de ce nu ți-ai pus numele profesoarei din Chișinău pe site-ul Medici.tv, unde există un CV foarte scurt, de 15 rînduri al tău…
Alexandra Conunova-Dumortier: „Deja, aș vrea să spun că persoanele care vor să aibă răspunsuri să mă contcteze personal, fiindcă eu nu socot că trebuie să mă justific în fața publicului sau persoanelor pe Facebook sau pe rețeaua socială. În al doilea rînd dna Buinovschi din Chișinău este, va fi și a fost ca a doua mea mamă și doamna care mi-a dat această dragoste pentru muzică…
Pentru mine, ea rămîne gravată în suflet pentru totdeauna și eu nu am nevoie să fie scris peste tot doamna Buinovschi. Fiindcă atunci cînd promotorii din Europa, cei care invită, citesc numele profesorilor cu care ai studiat mai înainte, cînd aveai șase ani, ei nu îi cunosc. În al doilea rînd, nu eu sînt cea care face biografia, sau care o scurtează sau o prelungește…
Profesorii rămîn întotdeauna cei care ne-au dat ceea ce sîntem astăzi și în toate interviurile – chiar și azi în discuția noastră - și la televizor, și în ziar, întotdeauna zic că cea care mi-a dat totul este doamna Buinovschi din Chișinău!”
Europa Liberă: Tot pentru ascultătorii noștri să spunem foarte pe scurt cum se derulează în continuare Concursul Ceaikovski. Deci ai fost în prima rundă. Ce se întîmplă mai departe?
Alexandra Conunova-Dumortier: „Sîmbăta asta vor fi anunțate rezultatele, foarte tîrziu seara, cred că pe la 11 seara, fiindcă ultimul candidat cîntă la nouă sau la zece, nu mai țin minte. După care începe perioada foarte stressantă, fiindcă a doua etapă începe chiar duminică. Deci cîteva ore mai tîrziu - să dea Dumnezeu să fie totul bine - trebuie să ies pe scenă și să cînt semi-finala, recital cu pian și, peste cîteva zile cînt cu orchestra un concert de Mozart.
Și tot astfel, pe data de 25, dacă nu greșesc, vor fi anunțați cei șase finaliști. Și să dea Domnul să fiu și eu printre ei și avem de cîntat două mari concerte: concertul de Ceaikovski, care este obligatoriu pentru toți participanții, și unul la alegere. Eu am ales Sibelius. Le cîntăm unul după altul, ceea ce constituie o greutate enormă! Trebuie să ieșim să cîntăm concertul de Ceaikovski, după care ieșim și cîntăm concertul de Sibelius, cu o pauză de zece minute între…”
