Cum s-a transformat „povestea de succes” a Moldovei în relația cu UE într-un eșec usturător pentru moldoveni

Un nou sondaj de opinie CBS-AXA arată că opt din zece moldoveni se declară dezamăgiți de starea lucrurilor din Moldova. O majoritate covârșitoare a respondenților cred că țara lor merge într-o direcție greșită și că, dacă s-ar desfășura alegeri anticipate, în Parlament ar intra opt partide. Să aibă oare loc un proces de prăbușire a statului?

Analistul politic Vladimir Socor recent compara Republica Moldova cu un sat fără câini. El zicea că în Moldova s-au prăbușit sistemele instituționale. Cauza ar fi dezmățul partidelor politice. Instituțiile statului au fost împărțite pe criterii de partid, în realitate – pe interese de grup și de clan. Coaliția de la putere, numită „pro-europeană”, este foarte neomogenă. Și nu a meritat niciodată titulatura colectivă de „pro-europeană”.

Cetățenii acordă vot de neîncredere instituțiilor statului, remarcă sociologul Ion Jigău, care mai spune că încrederea în Președinție, Parlament și guvern nu a fost niciodată atât de joasă. Acum e mult sub zece la sută. Deci, este o lipsă totală de încredere a societății în toate instituțiile principale ale statului, ceea ce e un semn foarte îngrijorător.

Am întrebat un istoric de la Chișinău, pe Virgil Pâslariuc, de ce scapă atât de greu Moldova de criză.

Virgil Pâslariuc: „Deja putem să vorbim despre o anumită criză de sistem sau criză a statului nostru. Şi dinamica ultimilor ani ne arată că, de fapt, dispare această încredere a populaţiei, a cetăţenilor faţă de actul de guvernare, faţă de modul cum această ţară este administrată, condusă.”

Europa Liberă: Nu sunt credibile instituţiile statului şi nici cei care guvernează ţara.

Virgil Pâslariuc: „Exact. Credibilitatea se apropie de cota zero sau negativă.”

Europa Liberă: Nemulţumirile au adus la proteste. Revolta e atât de mare că chiar poate să se mai adâncească?

​Virgil Pâslariuc: „Sigur că se adânceşte. Fiindcă, din păcate, sistemul democratic, aşa cum a fost el conceput de la bun început, nu dă roade. Aceste forme de protest sunt, de fapt, nişte modalităţi ale populaţiei, ale poporului să se facă auzit. Fiindcă guvernanţii noştri s-au deprins că o dată în patru ani promit marea şi sarea, după aceea uită absolut de doleanţele şi în genere că există aşa o categorie cum este poporul. Şi, evident, toate aceste lucruri în cumul au dus la situaţia care este acum.”

Europa Liberă: Dar credeţi că îi vine greu cetăţeanului să facă alegerea corectă, să aleagă grâul de neghină?

Virgil Pâslariuc: „Este vorba de un sistem vicios. Indiferent cine ar veni la putere, fie chiar şi de stânga, cum se vorbeşte, nu se vor schimba deloc lucrurile, ei vor avea iarăşi acelaşi acces nelimitat la resursele statului. Faptul că poporul, societatea civilă nu are nicio influenţă asupra factorului decizional îi va determina să facă aceleaşi lucruri cum le-au făcut. De altfel, sistemul acesta a și fost creat pe timpul comuniştilor.”

Europa Liberă: Dar, a propos, când îi întreb pe oamenii de la firul ierbii prin ce se deosebesc partidele de stânga de cele de dreapta, ei spun că nu găsesc deosebiri, mai degrabă asemănări.

Virgil Pâslariuc: „Exact. De exemplu, ceea ce s-a întâmplat cu băncile. Acest sistem vine demult, încă din perioada comuniştilor, când s-a deschis accesul spre sfânta sfintelor a oricărui stat – banul public. Acum vedem că decidenţii politici, fără nicio jenă, deja intră şi iau din aceşti bani publici în mod direct, ceea ce trebuia să fie pentru pensii, salarii

ş.a.m.d. Să folosim o metaforă, cum ai pune o haită de lupi să păzească o stână de oi. Şi, din păcate, nu mai este metaforă, fiindcă acesta este comportamentul. Noi trebuie să schimbăm ceva la nivelul sistemului, fiindcă sistemul este unul deficient. În general, partidele, aşa cum sunt concepute, care au cea mai mică cotă de încredere, conform tuturor sondajelor, ele sunt şi marii decidenţi. De aceea, ar trebui să schimbăm însăşi ideea de reprezentativitate. Eu zic că ar fi o chestie să schimbăm sistemul electoral.”

Europa Liberă: Deputaţii să fie aleşi în circumscripţii uninominale?

Virgil Pâslariuc: „Da. Aceasta înseamnă că se schimbă bazele contractuale dintre alegător şi politician, politicianul devine responsabil direct faţă de populaţie. Dar până acum ce se întâmplă? Noi toţi suntem împărţiţi într-o circumscripţie imaginară comună în toată ţara, lumea votează nişte liste abstracte şi tot atât de abstractă este şi responsabilitatea faţă de noi. Pe circumscripţiile uninominale ce înseamnă? Vine deputatul candidat şi este responsabil direct faţă de un anumit grup teritorial, este responsabilitatea directă. Mai mult ca atât, acest lucru la ce duce? Dacă el îşi depăşeşte sau nu îşi îndeplineşte atribuţiile pot să-l scoată. Acum acest lucru este imposibil. Şi sigur că acest fapt ar duce la redimensionarea, la resetarea relaţiilor din partide, le-ar face mai democratice. Oamenii, care au deja o legitimitate de jos, altfel s-ar comporta cu liderii de partid.”

Europa Liberă: Cât de mult contează pentru Republica Moldova regimul de guvernare? Pentru că pe parcursul acestor 24 de ani de independenţă Moldova a fost un stat cu regim prezidenţial, cu regim semiprezidenţial, cu regim parlamentar. Care dintre acestea ar fi mai potrivit?

​Virgil Pâslariuc: „Studenţii mei încep să înţeleagă mult mai bine un concept destul de dificil, conceptul medieval de ţară. Era dificil de explicat, dar în ultima vreme studenţii încep să perceapă mai bine fenomenul. Iluzia mea că această înţelegere se datorează unor capacităţi pedagogice ale mele s-a risipit foarte repede după ce am înţeles că, de fapt, aceste două concepte s-au apropiat. Ce însemna ţara? În Evul Mediu era boierimea, reprezentanţii clasei politice, de sus până jos, printr-o reţea foarte complicată de solidarităţi ş.a.m.d. şi în opoziţie cu prostimea, cu restul locuitorilor. Acum este cam acelaşi lucru.”

Europa Liberă: S-au creat două lumi paralele. Cei care conduc trăiesc cu interesele lor strict personale şi de partid şi cei de jos care trăiesc în necazuri, în suferinţă, în nefericire, sărăcie.

Virgil Pâslariuc: „Absolut. Şi practic acest control nu există. Dar ca istoric vă spun că asemenea situaţii au mai existat în istorie, însă ele s-au terminat foarte prost, fiindcă au dus exact la situaţii de genul acesta, când populaţia, oamenii de rând, pur şi simplu, se răscoală. Fiindcă una din funcţiile majore pe care o are clasa politică este să coordoneze, să ordoneze cumva lucrurile, să facă ca toţi să trăiască mai bine. Dar la noi conceptul foarte larg de bine public se înţelege ca un bine public privat, adică publicul sunt ei.”

Europa Liberă: Pe moldoveni când îi întreb ce fel de şef de stat ar dori să aibă, ei o zic tranşant: să fie un tătucă, să fie cu mână de fier. Vă întreb ce fel de regim s-ar potrivi pentru Moldova?

Virgil Pâslariuc: „Este această idee, specifică societăţilor tradiţionale, acest paternalism, că această mână forte, un bun administrator trebuie neapărat să aibă calităţi carismatice ş.a.m.d. Sigur că ele există, dar noi deja nu mai suntem o societate veche, vine o generaţie nouă, care a fost educată niţel în alte împrejurări, în alte concepte. Ei deja altfel percep inclusiv ceea ce înseamnă jocul democratic. Noi evident că nu mai putem să ne întoarcem decât printre nişte abuzuri foarte serioase la acest model dictatorial de guvernare, dar foarte mult depinde de modul cum societatea civilă poate să-şi impună voinţa să controleze actul de guvernare.”

Europa Liberă: Şi de ce societatea civilă e atât de fragilă?

​Virgil Pâslariuc: „Fiindcă, să o spunem pe şleau, noi nu avem un stat de drept, nu avem un lucru elementar care se numeşte separarea puterilor în stat. Pe hârtie ea există, dar este lipsă. Treptat începe să se concentreze după acest principiu, vorbim despre oligarhie ş.a.m.d., un anumit grup destul de restrâns de oameni care au anumite interese, toate puterile în stat. Şi când controlează partidele, cum se întâmplă la noi astăzi, fiindcă, de fapt, aceasta este marea problemă, că partidele încep să controleze anumite domenii, anumite puteri, în funcţie de interesele lor personale.”

Europa Liberă: Chiar au monopol asupra unor domenii.

Virgil Pâslariuc: „Şi lucrul acesta s-a creat în perioada guvernării comuniste, când ei şi-au preluat toate puterile în stat. Ce se întâmplă în ultimii şase ani nu e altceva decât preluarea schemelor de la fostul regim comunist şi „îmbunătăţirea” acelui sistem, fiindcă nu avem control asupra instituţiilor statului. Lucrul acesta duce la ceea ce avem, inclusiv justiţie, inclusiv legislativ şi evident că însăşi ideea de stat care trebuie să aibă forţă impersonală dispare. În istorie avem foarte multe cazuri, inclusiv în Basarabia, când au venit acum 200 de ani ruşii şi au încercat să vadă cum funcţionează aici legile ş.a.m.d. Ştiţi la ce concluzie au ajuns? Că în Basarabia cine plăteşte mai mult acela are dreptate. Practic nu s-a schimbat nimic.”

Europa Liberă: Dar le daţi dreptate celor care spun că magnetismul Uniunii Europene e în scădere accentuată în Republica Moldova?

Virgil Pâslariuc: „Pe noi nu atât lucrul acesta trebuie să ne deranjeze. De ce? Am votat în permanenţă cu idealul european, fiindcă el oferă nişte reguli foarte clare ale jocului, oferă un model de dezvoltare inclusiv, care în spaţiul occidental s-a arătat unul benefic, în primul rând, pentru societate. Pe noi ceea ce ne interesează din aceste valori europene sunt tocmai aceste reguli, această democraţie care permite individului să se dezvolte și duce la progresul care există. Ceea ce la noi se încearcă, că de fapt este criza Uniunii Europene ş.a.m.d. este un lucru indus. Unde nu este criză? În spaţiul estic nu este criză?”

Europa Liberă: Activismul forţelor de stânga ar putea să devină mai convingător, ca Moldova să se apropie de Rusia lui Putin, de această Uniune Euroasiatică?

Virgil Pâslariuc: „Aici este un principiu demagogic. De exemplu, este învinuită o guvernare care este considerată pro-europeană, care acţionează absolut neeuropeneşte, dar vinovată este considerată Uniunea Europeană. Ceea ce este, într-un fel, un sofism şi evident că

denotă o stare cât de importantă acum este media şi modul cum poate influenţa oamenii. E important ca oamenii să înţeleagă că ei pot decide, inclusiv politicul, prin controlul pe care îl au asupra politicului. Şi această presiune sigur că poate veni doar dacă se va crea un echilibru de forţe. La noi se vorbeşte foarte mult despre DNA, despre cazul României. La noi poţi aduce DNA, dar dacă nu va exista o putere care să le dea peste mâini politicienilor noştri – nu vă atingeţi de justiţie – degeaba va veni. Şi sigur că factorul extern, se vorbeşte foarte mult de implicarea acestuia. La noi, a propos, el tot trebuie să fie foarte important, fiindcă cum n-ai dat, două scrutine la rând nu atât am votat cu partidele noastre. S-a vorbit foarte mult despre acest vot scrâşnit din dinţi, fiindcă noi nu am avut din ce alege, noi ştiam că pe aceştia îi alegem din cauza că nu avem altă alternativă. Noi am votat pentru vectorul european, inclusiv pentru o implicare mult mai mare a instituţiilor europene.”

Europa Liberă: Pot apărea alţi politicieni mai credibili?

Virgil Pâslariuc: „Ei sunt.”

Europa Liberă: Cine sunt aceştia? Daţi două-trei nume de lume care insuflă încredere şi care poate servi ca modele pentru întreaga societate.

Virgil Pâslariuc: „Sistemul poate să-l strice pe oricare, puterea corupe. Trebuie schimbat sistemul, sistemul de reprezentativitate, ca politicianul să se teamă de popor, să se teamă de nişte ochi concreţi. Odată ce va fi resetat acest sistem, vor apărea şi asemenea politicieni. Dacă eu nu dau nume, înseamnă că fiecare dintre cetăţeni poate fi acel om bun care să vină, la un moment dat, la guvernare şi să schimbe ceva în ţara aceasta.”

Europa Liberă: Interes naţional astăzi în Republica Moldova există?

Virgil Pâslariuc: „Da, există. Pentru mine interesul naţional este unul, cel de integrare europeană. Fiindcă el ne oferă undiţa, singura şansă ca să ieşim instituţional, structural din situaţia în care ne aflăm, prin acele reguli ale jocului foarte clare. Fiindcă noi acum aceste reguli nu le avem.”

*

Și comentatoarea politică Olga Nicolenco vorbește despre prăbușirea încrederii în cei care guvernează astăzi Moldova.

Olga Nicolenco: „Mai multă lume zice că am ajuns la fundul prăpastiei, suntem într-o stare când mai rău nu mai poate fi. Vreau să vă asigur că noi încă nu am ajuns la fundul prăpastiei.”

Europa Liberă: Mai rău ce mai poate să se întâmple?

Olga Nicolenco: „Încă multe pot fi. Mai rău pentru o ţară poate fi un război. Mai rău pentru o ţară poate fi o criză economică cu o prăbuşire a valutei naţionale, în aşa fel ca să dai un kilogram de hârtie pentru o pâine. Deci, pot fi încă multe lucruri mai grave.”

Europa Liberă: Războiul e o excepţie totuşi.

​Olga Nicolenco: „Nu neapărat, luând în calcul că avem pe teritoriul Republicii Moldova armata unui stat străin. Eu nu aş pune atât de departe această idee. Luând în calcul ce se întâmplă în Ucraina, alături de noi, la câteva sute de kilometri.”

Europa Liberă: A fost conflict armat la Nistru în 1992. Oare să nu fi învăţat lecţia de atunci cei din vârful puterii?

Olga Nicolenco: „Din păcate, 24 de ani de independenţă a Republicii Moldova dacă şi m-au învăţat pe mine ceva, m-au învăţat: clasa politică din Republica Moldova nu ştie a învăţa. Mai ales s-a demonstrat aceasta inclusiv în ultimii şase ani. Şi de aceasta spun că situaţia încă se poate înrăutăţi. Chiar şi Thorbjørn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, a zis acest lucru, că noi suntem pe marginea prăpastiei. Şi, în opinia mea, începând cu noiembrie 2014, când am aflat despre acel furt al secolului, furtul miliardului, noi din acel moment am făcut un pas mare în acea prăpastie încotro acum încetişor-încetişor, ne prăbuşim.”

Europa Liberă: Dar cine poartă mai mare vină: cei care guvernează statul sau cei care i-au ales pe cei din vârful puterii? Şi cine îşi asumă responsabilitatea ca să scoată ţara din nevoi?

Olga Nicolenco: „Eu am fost omul care de rând cu altă lume în ţara aceasta înainte de alegerile parlamentare din 2014 am îndemnat oamenii să voteze pentru actualii guvernanţi. Acum se pare că unii ne cer cumva nouă, acelor care am votat şi care am chemat la acest vot, un fel de autoblamare, adică: „Ce aţi făcut? De ce aţi votat?”. Eu vreau să zic că personal nu simt nici un pic de vină a mea în lucrurile care s-au întâmplat. Pentru că intenţiile mele şi dorinţele mele au fost doar să contribui la avansarea mai departe a Republicii Moldova pe calea integrării europene. Şi pentru că la moment acelea erau forţele care, trebuie să recunoaştem, au reuşit scoaterea vizelor pentru călătoriile în Europa, au fost acei care au semnat Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, da, am avut încrederea că, dacă le dăm noi încă o dată acest vot, ei vor spori şi vor mări viteza noastră de mişcare.”

Europa Liberă: Dar vedeţi ce zice acum opoziţia? Că acest sprijin, această asistenţă financiară venită din partea occidentalilor i-a menţinut la putere pe cei care nu neapărat au înţeles ce înseamnă interes naţional.

Olga Nicolenco: „Iată de aici vina nu este a noastră, a celor care am votat. Vina este a celor care, în rezultatul votului nostru, s-au pricopsit cu nişte locuri în Parlament, în guvern ş.a.m.d. Pentru că eu personal rămân foarte decepţionată, foarte supărată şi chiar într-o stare de frustrare în legătură cu lucrurile care se întâmplă acum în Republica Moldova, pentru că după ce le-am dat votul, ei şi-au bătut joc de el şi nu l-au valorizat aşa cum noi ne-am aşteptat. De aceasta ei poartă răspundere directă pentru ce se întâmplă acum în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar această neînţelegere a noţiunii de interes naţional cum se explică?

Olga Nicolenco: „Eu, care am o energie turbată şi un optimism de nezdruncinat, acum sunt foarte confuză de ce se întâmplă în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dacă oamenilor ca dumneavoastră, cu raţiune, cu multă înţelepciune, le e greu să răspundă la multe întrebări, ce fac oamenii simpli?

​Olga Nicolenco: „Cei de la sate, care nu neapărat au mult acces şi poate chiar nu au timp pentru a se informa. Situaţia este foarte confuză. Pentru că a fost marea mea speranţă legată de această platformă, chiar să fie una civică şi chiar să exprime doleanţele întregului popor sau ale unei mari părţi a acestui popor. A propos, inclusiv mi-a plăcut că aceasta s-a făcut din partea oamenilor de diferite etnii, care vorbesc diferite limbi, care, pur şi simplu, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova. Dar în momentul când la 7 iunie eu am asistat în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi când am văzut acele două curente, unul reprezentând Partidul Liberal şi altul Platforma DA, care au intrat într-o luptă agresivă unul împotriva altuia, am rămas uimită. Pentru că am zis că dacă aceasta se întâmplă cu oamenii care pledează, dragă Doamne, pentru aceleaşi idei şi aceleaşi valori, atunci în societatea mea se întâmplă ceva foarte grav. În loc să se întâmple o zi a unirii cetăţenilor şi a naţiunii, şi a societăţii, noi am primit o zi a urii. Este greu de explicat această stare de confuzie, este greu de depăşit această stare de confuzie.”

Europa Liberă: Cine şi ce i-ar uni pe moldoveni? Că între timp au apărut deja două tabere de protestatari şi, aşa cum li se spune, unii sunt protestatarii care vor ca acest parcurs european să continue şi să se ajungă ca Moldova să depună şi acea cerere de ţară candidat la aderarea la Uniunea Europeană şi a doua tabără care simpatizează vectorul pro-estic, cei care vor să ducă Moldova în Uniunea Euroasiatică. Şi aici e pus în joc acest factor geopolitic şi politicienii speculează cu factorul politicii externe.

Olga Nicolenco: „Pentru mine există trei tabere care acum sunt într-o acţiune de protest. Pentru că în momentul când s-a declarat din partea Platformei DA că se preconizează formarea unui partid, eu am zis că e bine, apele cumva s-au liniştit, acum eu vreau separarea acestor ape. Eu vreau în piaţă să rămână într-adevăr Platforma Civică şi Partidul DA sau cum se va numi el în continuare, ca liderii să se separe şi eu pe aceşti lideri mai mult să nu-i văd vorbind din partea Platformei DA. Pentru că tot Platforma DA a stabilit legea aceasta, că liderii politici nu vin să vorbească. De aceasta eu nu înţeleg de ce ei apar în continuare în faţa noastră din partea Platformei DA. De aici eu înţeleg că ar trebui să avem acum trei curente. Unul – Platforma Civică DA, al doilea curent este partidul care zice că se formează şi al treilea – acest curent care pretinde că este unul de stânga dintre aceste formaţiuni ale lui Usatîi şi Dodon. Eu percep trei curente aici deja, ceea ce înrăutăţeşte, îngreunează situaţia.”

Europa Liberă: Ce înseamnă această scindare pronunţată?

Olga Nicolenco: „Aceasta înseamnă că noi vom avea o neînţelegere totală din partea cetăţenilor a ce se întâmplă şi vom avea o bulversare a conştiinţei omului de rând. Pentru că el şi aşa nu prea se dumereşte de ce trăieşte din rău în mai rău în fiecare zi.”

Europa Liberă: Apariţia unui lider naţional ar putea să se întâmple? Pentru că dacă apare un lider naţional, se zice că el ar fi figura cea mai potrivită care să cheme lumea la consolidare şi la unitate.

​Olga Nicolenco: „Eu nu ştiu cine, soarta sau Dumnezeu, dar ne-a pedepsit rău, nu ne-a dat lideri. Republica Moldova are pământ mănos, are oameni cuminţi, ascultători şi muncitori, are tot de ce este nevoie să transforme ţara aceasta într-un stat bun, demn, bogat, onest. Nu ne-a dat lideri. Lideri nu avem. Şi de fiecare dată când se pare că apar încă alţii şi încă alţii, şi încă alţii, care, evident, ei pretind că sunt lideri...”

Europa Liberă: Dar aşa se zice, că liderul trebuie să se afirme, să iasă în faţă, să-şi asume această responsabilitate şi să spună că se înhamă la acest jug care ar trage carul ţării înainte.

Olga Nicolenco: „Absolut. Dar nu-i avem. Uitaţi-vă la comportamentul liderilor noştri. Numai de câteva zile este numit premier Streleţ, uitaţi-vă la ambiguitatea mesajelor: că Aeroportul trebuie concesionat şi apoi nu trebuie concesionat; că tarifele trebuie să crească şi apoi nu trebuie să crească; întâi promite reforma CNI, pe urmă o retrage; că dolarul va creşte, pe urmă va scădea. Uitaţi-vă la Drăguţanu, când se duce parcă vine, parcă se duce, dar tot a rămas pe loc, vedem cum creşte încetişor valuta.”

Europa Liberă: S-au prăbuşit sistemele instituţionale…

Olga Nicolenco: „Exact, s-au prăbuşit, nu au o strategie de dezvoltare.”

Europa Liberă: Şi aceasta este cauza fundamentală a dezmăţului partidelor politice?

Olga Nicolenco: „Inclusiv. Aceste partide produc aceşti lideri. Este, fără doar şi poate, o criză a partidelor politice şi a clasei politice în general.”

Europa Liberă: Dar poate apărea acest salvator al naţiunii moldave?

Olga Nicolenco: „Eu la moment am mari dubii. Am fost la 6 septembrie în piaţă să văd cu ochii mei ce se întâmplă acolo. Se apropie de mine un om şi îmi dă o foaie cu nişte opinii ale lui. Dincolo de faptul că omul cerea micşorarea numărului de deputaţi în Parlament, lumea înţelege că nu are rost să hrănim atâția deputați”

Europa Liberă: Nu mai sunt slugile poporului în adevăratul sens al cuvântului.

​Olga Nicolenco: „Deloc. Şi sunt mulţi. Ştiţi omul acesta ce a cerut în foaia aceasta? Interzicerea activităţii partidelor politice măcar pentru 10 ani. Aceasta înseamnă că oamenii nu au nici pic de încredere în partidele politice.”

Europa Liberă: Dar nu se clădeşte o democraţie în afara partidelor.

Olga Nicolenco: „Absolut. Eu înţeleg că nouă ne trebuie partide politice. În momentul când apar tot felul de propuneri de guverne tehnocrate ş.a.m.d., eu întreb de fiecare dată la ce ne mai trebuie partide atunci?”.

Europa Liberă: 44 de partide înregistrate la Ministerul Justiţiei.

Olga Nicolenco: „Da. Dar aceasta denotă cât de tare lumea nu are încredere în partidele politice, până la dorinţa de a le interzice în general. Eu deocamdată sunt foarte sceptică în legătură cu apariţia acestui lider naţional. Ştiţi care este grija mea? Că în cazul chiar când va apărea acest lider sau aceşti câţiva lideri naţionali, noi de atâtea ori ne-am fript şi suntem atât de dezamăgiţi deja de clasa politică, frică îmi e că nici nu le vom da şansa să reuşească să devină lideri politici. Sau în cel mai tradiţional stil al nostru, din politica noastră moldovenească, în cazul chiar dacă va apărea cineva, tot noi, reprezentanţii clasei politice, vor fi acei care primii îl vor trage de picioare înapoi.”

Europa Liberă: Totuşi, se pare că pe eşichierul de stânga mai uşor apar lideri şi mai repede.

Olga Nicolenco: „Pentru că noi suntem o naţiune, prin definiţie, care am fost educată cu valori de stânga. 70 de ani de putere sovietică nu trec aşa pe neobservate. Ca să construieşti o democraţie veritabilă, bună, trebuie să munceşti, să te deprinzi cu ideea că nimeni în viaţa aceasta nu ţi-e dator cu nimic şi tot ce trebuie să faci este să pui mâna şi să începi singur să munceşti, să munceşti nu doar pentru stăpân. O tendinţă foarte proastă pentru moldoveni deprinderea şi acceptarea ideii că este mai uşor să lucrezi pentru stăpân, care îţi dă ordin: „Ia de aici şi pune aici”. Nu. Să lucrezi pentru statul tău înseamnă să lucrezi în baza unor lucruri pe care tu le generezi. În cazul acesta doar tu poţi deveni stăpân pentru soarta ta, stăpân pentru ţara ta.”

*

Analistul politic Nicu Popescu de la Institutul European pentru Studii de Securitate din Franța crede că „povestea de succes” a Moldovei în relația cu Uniunea Europeană s-a transformat într-un eșec usturător pentru moldoveni. Nicu Popescu a fost consilier din partea Uniunii Europene pe probleme de politică externă al premierului R. Moldova timp de trei ani, până în 2013.

Europa Liberă: Cine poate ajuta Republica Moldova, în această tranziție spre o națiune europeană prosperă, chiar să ajungă la adevărata prosperitate?

​Nicu Popescu: „Până la adevărata prosperitate mai este foarte mult. Și, probabil, principalul criteriu după care ar trebui să analizăm evoluția Republicii Moldova ține, mai degrabă, de faptul dacă se fac progrese în direcția unui stat mai funcțional, care treptat ar și aduce mai multă prosperitate. Or, în acest sens cred că este fenomenal modul cum elitele politice de la Chișinău au pierdut acea dinamică foarte pozitivă care propulsa Republica Moldova într-o direcție bună până acum câțiva ani. Dar, din cauza unui eșec complet în politica internă, modul cum și-au gestionat relațiile principalii actori politici de la Chișinău, atât din guvernare, cât și din opoziție, a dus la cel mai spectaculos eșec al unei dinamici care, de altfel, a fost pozitivă timp de mai mulți ani, însă a ajuns să se îngloade în ambițiile și practicile politice locale.”

Europa Liberă: Ați vorbit despre nevoia înregistrării anumitor progrese concrete și cred că faceți trimitere la necesitatea implementării reformelor. Pe de altă parte, corupția a fost, este și rămâne să fie problema numărul unul a Republicii Moldova. Voință politică de a stârpi acest flagel este sau nu este? Și când va putea spune moldoveanul că țara sa nu mai este coruptă și că a scăpat de corupție?

Nicu Popescu: „Atunci când am vorbit de o dinamică foarte bună, mă refeream, în primul, rând la câteva cifre. Și anume la faptul că în 2010, 2011 sau chiar 2013 Moldova a fost una dintre cele mai dinamice economii din Europa cu o creștere de 6-7% și chiar 8%. Or, în condițiile stagnării, practic, economice din Uniunea Europeană și din Rusia din ultimii ani, aceste realizări au fost fenomenale. Într-adevăr ele se datorau, în mare parte, asistenței externe pe care Republica Moldova a primit-o din Occident.Această creștere economică denotă faptul că Republica Moldova a reușit să se miște înainte în planul dezvoltării atât a infrastructurii, cât și în plan macroeconomic. Însă acest potențial de dezvoltare s-a lovit destul de brutal și brusc de modul cum a fost gestionată prost politica internă care nu a dus, pur și simplu, la creșterea corupției, ci la o capturare integrală a statului de către niște interese politice obscure care, paradoxal, au ajuns să aibă mult mai multă influență și mult mai mult spațiu de manevră și de influență a politicului decât pe vremea comuniștilor. Corupția există, practic, în orice țară din

lume, corupția a existat și în Republica Moldova până acum recent. Însă fenomenul de care ne ciocnim în Republica Moldova, dar și, de exemplu, în Ucraina, condusă de Ianukovici, ține nu atât de corupție înțeleasă ca un sistem de abuz descentralizat de către birocrații și oficialii de stat, în cazul Republicii Moldova avem de a face cu un sistem destul de integrat de capturare a statului, de subordonare a statului unor interese private. Aceste interese private folosesc politicul pentru realizarea propriei agende care nu este neapărat politică. Și în acest sens, adâncimea rădăcinilor fenomenului de stat capturat în Republica Moldova este mult mai mare decât în acele cazuri din Europa Centrală, bunăoară, care sunt numite în lume ca state corupte. În Republica Moldova problema este mult mai profundă. Situația este mai complicată și mai complexă decât în Ucraina. Pentru că în Ucraina am avut de-a face cu o capturare a statului de către interese pluraliste în care exista un anumit grad de competiție între oligarhi, între partide politice, între Est și Vest, ceea ce a oferit Ucrainei inclusiv şansa de a folosi această competiţie politică între diverse interese private pentru a se mişca înainte în plan politic. Or, în Republica Moldova acest sistem de capturare a statului este la fel de profund ca în Ucraina, dar mai monopolizat şi, în acest sens, mai periculos, pe termen mediu, decât în alte cazuri.”

Europa Liberă: Voinţă politică trebuie să existe. Dar de unde să vină această voinţă politică? Din partea celor care, conform algoritmului, au repartizat instituţiile şi funcţiile?

​Nicu Popescu: „Voinţa politică nu apare de la sine. De cele mai multe ori ea apare ca un rezultat al presiunii societăţii. Această presiune a societăţii, şi în regimurile democratice funcţionale, se exprimă în timpul alegerilor. În Republica Moldova problema este că, parţial, mandatul politic oferit actualei guvernări este destul de proaspăt.După alegerile din noiembrie anul trecut, dar mai ales după alegerile locale din anul acesta, este destul de greu să-ţi imaginezi nişte metode electorale de a exprima nemulțumirea față de actuala guvernare. Pe de altă parte, actuala guvernare nu pare să îşi remobilizeze eforturile de minimizare, dacă nu combatere, a corupţiei.Şi, în aceste circumstanţe, practic, inevitabil se ajunge la presiunea străzii ca fiind singura metodă de a continua presiunea asupra guvernului, măcar de a minimiza acele abuzuri corupte la care s-a recurs în ultimii ani.”

Europa Liberă: Poate fi sfătuită Moldova, la fel ca Ucraina, să preia practica de a importa reformatori competenţi, inclusiv care ar ajunge în posturi ministeriale-cheie?

Nicu Popescu: „Situaţia din Ucraina şi acest import de forţă de muncă calificată – acest import de miniştri şi guvernatori, dacă ne referim la Mihail Saakaşvili la Odesa, dar şi viceprocurorul general, care este şi el

un georgian în Ucraina şi care într-adevăr luptă destul de activ cu corupţia în Ucraina – aceste numiri se datorează, în primul rând, politicii interne de la Kiev şi dorinţei, disponibilităţii preşedintelui Poroşenko şi a primului ministru Iaţeniuk de a invita aceşti manageri de peste hotare şi a le oferi sprijinul politic necesar. Pentru că nici Saakaşvili, niciun ministru sau viceministru georgian sau lituanian de la Kiev nu poate avansa foarte mult în implementarea reformelor, fără sprijinul preşedintelui Ucrainei şi al Parlamentului Ucrainei. Şi, în cazul Republicii Moldova, nu poate exista o soluţie impusă din exterior prin paraşutarea a cinci sau zece străini, atâta timp cât necesitatea reformelor şi deblocării reformelor nu este conştientizată de către clasa politică de la Chişinău, care ar trebui să ia forma unei majorităţi în Parlament. Deci, străinii per se nu rezolvă absolut nicio problemă, atâta timp cât clasa politică de la Chişinău se află în această stare de nepăsare atât faţă de interesul public, parţial, presiunea străzii, cât şi față de modul cum Republica Moldova începe să fie percepută în exterior.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă, dacă alianţa de guvernare ajunge să fie una minoritară?

Nicu Popescu: „Republica Moldova deja este în condiţiile unei crize politice majore, chiar dacă formal alianţa deţine o majoritate. Foarte mult depinde de cum, eventual, ar pierde actuala alianţă această majoritate. Dacă este vorba de ieşirea individuală a unor deputaţi, atunci ne referim la un scenariu, probabil, guvernarea poate continua prin cooptarea a doi, trei, patru deputaţi, în sprijinul unor decizii. Putem presupune că această cooptare poate avea loc inclusiv prin metode de corupţie, nu doar prin metode de cooptare politică. Însă dacă un partid se retrage de la guvernare, atunci, evident, capacitatea de acţiune a unui guvern minoritar ar fi mult mai constrânsă, decât în cazul ieşirii unor deputaţi individuali din fracţiunile care actualmente deţin majoritatea în Parlament.”

Europa Liberă: Între timp, divizarea societăţii devine şi mai accentuată. Factorul geopolitic, factorul geostrategic a ajuns să fie un element cu care se şantajează dreapta politică cu stânga politică. Cele două tabere adâncesc această prăpastie şi mai mult. Chiar să fie de vină acest factor geopolitic, geostrategic, să fie el mărul discordiei? Sau totuşi pe intern trebuie căutat duşmanul şi răul?

​Nicu Popescu: „De regulă, în majoritatea statelor succesul lor sau eşecul lor depinde, în primul şi în primul rând, de dinamica politicii interne, de responsabilitatea clasei politice. Acum în Republica Moldova, dar şi în state ca Ucraina sau Georgia, fără doar şi poate, factorul geopolitic contează foarte mult, acest factor contează mult mai mult decât în Luxemburg, Belgia sau chiar Albania sau Macedonia. Nu vreau să minimalizez importanţa acestui factor. Totodată, cred că se exagerează destul de mult rolul şi gradul de cât de determinant este acest factor în alegerea populaţiei. Dacă ne referim la protestele actuale, atunci cred că gradul de corupţie şi senzaţia că anume corupţia şi capturarea statului frânează dezvoltarea Republicii Moldova şi că anume corupţia a devenit principala problemă a statului, o problemă mai mare decât lipsa sau prezenţa integrării europene sau integrării euroasiatice, este din nou un substrat care uneşte, pe de o parte, o majoritate a populaţiei, pe de altă parte, atât opoziţia pro-europeană, dar antiguvernamentală, cât şi forţele de stânga care îşi centrează destul de mult mesajul pe necesitatea de a lupta cu corupţia, decât pe orientarea geopolitică a ţării.”

Europa Liberă: Cu ce ar trebui să se finalizeze aceste proteste din inima Chişinăului?

Nicu Popescu: „Este greu să ne imaginăm care este exact finalitatea acestor proteste. Evident, dacă ne aflam într-o situaţie preelectorală, atunci finalitatea acestor proteste, probabil, ar fi avut un sfârşit logic în modul cum populaţia şi-ar exprima opţiunea de vot. Cred că un alt semnal al degradării spaţiului politic din Republica Moldova ţine şi de faptul că forţele de stânga, atât comuniştii, cât şi socialiştii, au încercat să lanseze anumite valuri de proteste publice şi până la alegerile de anul trecut, acest lucru până la urmă nu le-a reuşit. Dar iată că acum chiar dacă formal guvernarea are un nou mandat, de fapt, gradul de frustrare a populaţiei este mult mai mare, lucru care a generat aceste proteste.

Practic, Republica Moldova se află deja în criză politică, pur teoretic, guvernarea ar putea încerca să-şi reseteze metodele de guvernare. Probabil, această perspectivă nu este una foarte realistă şi, probabil, Republica Moldova se mişcă treptat-treptat spre alegeri anticipate, care ar reseta modul cum este guvernată Republica Moldova în condiţiile în care partidele aflate la guvernare nu mai au nici viziune şi nici energie de a face această schimbare din mers. Nu este exclus că guvernarea va încerca să răspundă presiunii populare prin câteva demisii formale, însă nu cred că acest lucru va schimba dinamica politică. Pentru că este clar că problema cetăţenilor Republicii Moldova nu este cu guvernatorul Băncii Naţionale sau cu un ministru sau altul, ci cu metodele de guvernare care deocamdată par să rămână neschimbate.”

Europa Liberă: Dar sistemul cine îl schimbă, domnule Popescu? Trebuie de adus oameni competenţi în funcţiile de răspundere, oameni responsabili, oameni cu verticalitate, persoane integre moral, în primul rând.

Nicu Popescu: „Exact. Şi cred că exemplul Maiei Sandu de la Ministerul Educaţiei şi modul cum a reacţionat societatea la nenumirea Maiei Sandu ca prim-ministru este un indiciu al faptului că există o aşteptare în acest sens, o aşteptare şi o încredere că Republica Moldova mai are oameni competenţi, care pot gestiona şi guverna ţara de o manieră care ar duce la îmbunătăţirea lucrurilor, nu la perpetuarea acestui blocaj politic corupt în care Republica Moldova se află astăzi.”

Europa Liberă: Şi doamna Sandu ar trebui să-şi facă partid?

Nicu Popescu: „Teoretic, există mai multe metode prin care o persoană ca Maia Sandu sau Maia Sandu împreună cu mai mulţi colegi ar putea influenţa politicul. Aceste metode, eventuale şi teoretice, sunt şi aderarea la Platforma DA, şi lansarea unui nou partid, dar şi, de ce nu?, preluarea puterii reale şi refuzionarea cu una dintre forţele politice actuale. Şi acest lucru teoretic este posibil, atâta timp cât se conştientizează faptul că direcţia în care evoluează acum politica din Republica Moldova nu că duce la baterea pasului pe loc, ci poate duce la un dezastru economic şi, eventual, de securitate de proporţii, în condiţiile în care situaţia geopolitică din regiune rămâne foarte-foarte complicată.”