De când toate sistemele telefonice au devenit digitale, s-a instalat acest mare neajuns: interceptarile sînt acum tot mai uşor de practicat.
Inainte, era nevoie de un tehnician care sa se strecoare de-a lungul firelor, sau să se caţere pe stâlpi, ori pe faţadă, ca sa plaseze o cutiuţă. Acum, câteva clickuri intr-un computer sint suficiente pentru a asculta conversatiile oricui.
Desigur, in mai toate ţările e nevoie de un ordin judecătoresc pentru a purcede la interceptarea telefonului cuiva, sau a emailurilor. In schimb, nu in toate ţările inregistrarile interceptărilor pot fi folosite ca probe intr-un proces. In Germania, de pilda, justiţia le acceptă, dar in majoritatea ţărilor ele nu servesc la altceva decât la a face să progreseze ancheta. Ele nu sînt însă probe în justiţie.
Intr-un sistem prezidential de tradiţie imperială cum e cel al Franţei, preşedintele Mitterrand însuşi a putut, de-a lungul anilor 1980, să ceară serviciilor secrete sa asculte telefoanele opozantilor săi, ba chiar cele ale unor mari ziarişti independenti, unii de la „Le Monde”, de pildă. Interceptarile erau practicate, fără niciun mandat judecătoresc, de către celula antiterorism creată direct de Mitterrand in cadrul administraţiei sale prezidenţiale. Şapte foşti colaboratori ai lui Mitterrand au fost condamnaţi pentru asta de justiţia franceză in 2005, la aproape un deceniu dupa moartea preşedintelui, unii din ei fiind condamnaţi la închisoare cu suspendare si la amenzi pentru încălcarea vieţii private a persoanelor al căror telefon fusese ascultat.
Nu doar serviciile secrete, dar chiar si persoane private au putut practica interceptari telefonice, cum s-a văzut recent în scandalul in care au fost implicaţi jurnalişti de la fostul ziar al magnatului Rupert Murdoch „News of the World”, inchis de atunci, dar si de la tabloidul „Sun”. Ziarişti de la aceste publicaţii putuseră asculta conversatiile a zeci de oameni politici, vedete si sportivi, cu complicitatea unor poliţişti si angajaţi ai ministerului apărării din Anglia.
Din punct de vedere al procedurii, companiile de telefon si furnizorii de acces internet (deseori aceeaşi firmă oferind ambele servicii) nu pot refuza solicitarea parchetului de a intercepta comunicatiile unor suspecţi. Mai peste tot, lucrul e prevazut in contractul pe baza căruia firma si-a obţinut licenţa.
In mod paradoxal, singurele care scăpau de asta erau convorbirile gratuite de pe Skype. După ce a Microsoft a cumpărat Skype, însă, noua conducere a introdus şi pe platforma Skype un sistem care potenţial permite interceptarile convorbirilor.
------------
Recentul scandal stârnit de publicarea mai multor convorbiri telefonice care par purtate de fostul premier Vlad Filat şi omul de afaceri Ilan Shor a readus în atenție chestiunea controlului și supravegherii comunicațiilor. Autenticitatea convorbirilor, publicate de politicianul Renato Usatîi, nu a fost confirmată. Legalitatea acestor interceptări ar urma să fie stabilită în cadrul anchetei penale inițiate de procurori. Într-un recent interviu pentru Europa Liberă fostul director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, Valentin Dediu, afirma că acestea ar fi ilegale. El nu exclude că Usatîi ar fi fost ajutat din exterior. Valentin Dediu constată că dacă SIS ar avea suficiente dotări tehnice asemenea situaţii ar putea fi evitate.
Valentin Dediu: „Dacă era dotat serviciul cu tehnică specială, necesară depistării altor tehnici utilizate ilegal în republică, astăzi nu aveam noi aceste difuzări sau aceste înscrieri care sunt, la părerea mea, efectuate ilegal în Republica Moldova.”
Fostul vice-director al SIS, Valentin Dediu, afirmă că cetaţenii nu ar fi suficient de bine apăraţi împotriva abuzurilor, deşi legislaţia privind interceptarea convorbirilor telefonice a fost modificată odată cu venirea la putere, în 2009, a partidelor declarate pro-europene:
Valentin Dediu: „O parte din modificări s-au făcut pentru binele cetățeanului, s-a asigurat securizarea acestor interceptări și nu se permite de interceptat fără consimțământul judecătorului de instrucțiune. Însă s-au făcut și niște lucruri care nu corespund necesităților zilei de azi, în combaterea crimelor ce afectează securitatea statului. Printr-un ordin al procurorului s-a exclus din lege dreptul instituțiilor ce efectuează operațiuni de prevenire, s-a exclus posibilitatea interceptării în afara unui dosar penal. Și iată aceasta este o încălcare. Însă restul prevederilor din legislație sunt foarte bune. Este imposibil de interceptat, fără încheierea judecătorului de instrucțiune și fără acordul procurorului. S-au luat toate măsurile ca interceptările să fie efectuate printr-o singură ferestruică, printr-un singur organ al ocrotirii normelor de drept – SIS. Însă totuși se confundă unele lucruri. Se spune că Serviciul de Informații și Securitate efectuează interceptările. Nu este corect.”
Până în 2009 în Republica Moldova existau vreo şapte instituţii care puteau, oficial, interveni prin interceptări în secretul comunicațiilor private. Doar că, aşa cum observă mai mulţi experţi, nici acum nimeni nu poate da garanţii în privinţa neinterceptării comunicărilor telefonice. Iar dacă cele efectuate de instituţiile statului sunt totuşi reglementate, atunci instituţiile private nu au, teoretic, nici o prohibiție, afirmă aceeaşi experţi.
Fostul director adjunct al SIS Valentin Dediu recomandă mai în glumă, mai în serios:
„Dacă vrei să nu fii ascultat la telefon – nu vorbi la telefon.”
Mai mulţi experţi susţin că legislaţia ar trebui îmbunătăţită astfel încât să fie elaborat un mecanism foarte clar privind controlul asupra interceptărilor.
