Este oare căsătoria sau naşterea copiilor în Republica Moldova un indicator de succes sau de realizare a persoanei în viaţă? În condiţiile unei crize demografice, ce are de câştigat sau de pierdut familia în urma politicilor familiei promovate de stat? Nişte întrebări, pe lângă altele, pentru convorbirea cu dr. conf. Valeriu Sainsus, de la Academia de Studii Economice.
Europa Liberă: Aşadar, aţi prezentat în ajun, domnule profesor, o lucrare întitulată „Politica familiei în condiții de criză demografică: lacune, confuzii și dileme”, lucrare ieșită sub auspiciile Institutului „Viitorul”. Întâi de toate, înainte de a vorbi despre unele aspecte ale temei respective, o întrebare simplă, regăsită şi în studiul Dvs.: este oare căsătoria sau naşterea copiilor în Republica Moldova un indicator de succes sau de realizare a unei persoane?
Valeriu Sainsus: „Cred că mai mult este un insucces, reieșind din tendinţele demografice pe care le atestăm, corelate şi cu faptul că familia trece printr-o criză profundă. Atestăm faptul că, în ultimul timp, reproducerea a ieşit în afara familiei sau în afara instituţiei familiei ceea ce periclitează foarte dur generaţiile care intră în vârsta de reproducere. Avem foarte puţină populaţie care este în vîrsta de reproducere, mă refer la numărul generaţiilor în reproducere. Plus la aceasta, intenţia de a crea o familie a generaţiilor tinere este destul de tardivă. Ceea ce atestăm noi, demografii, este că, în general, din existenţa familiei de perspectivă ne aşteptăm doar la un singur copil sau niciun copil. Avem o rată de fertilitate de două ori mai mică decât cea durabilă, la etapa actuală.”
Europa Liberă: Cum un stat ca Republica Moldova ar putea stimula fertilitatea, spori natalitatea?
Valeriu Sainsus: „În primul rând, trebuie să spunem că avem nişte politici incoerente care nu sunt adaptate la tendinţele demografice. Mai mult ca atât, ridicarea, creşterea tinerii generaţii e lăsată mai mult pe seama familiei, iar statul şi societatea sunt distanţate de la acest proces.”
Europa Liberă: Când vorbim de „politica familiei” ce trebuie să se înţeleagă întâi de toate? Că statul are porţile larg deschise spre instituţia familiei şi are în acest sens la îndemână totul, de la sprijin la puterea de a dicta cum trebuie să fie o familie model sau câți copii să aibă?
Valeriu Sainsus: „Mai degrabă statul a lăsat la voia soartei familia. Să nu uităm că celula de bază a societăţii dintotdeauna a fost familia. Suportul pe care îl oferă statul nu reflectă nici pe departe necesităţile familiei. Ridicarea unei generaţii sau a copiilor în familie sunt destul de costisitoare. Este foarte important ca indemnizaţiile să fie calculate nu de la salariu minim, dar de la minimum de existenţă. Ar fi un indicator mult mai adecvat situaţiei în care se află familia, prin criza economică, socială prin care trece, şi totodată inflaţia care s-a abătut asupra familiei. Este foarte important ca prin lege să stabilim ce înseamnă ore flexibile în condiţiile în care mama după prima sau după a doua naştere se reîntoarce în câmpul muncii. Sunt lacune foarte dure în raport cu familia şi existenţa bunăstării acesteia.”
Europa Liberă: În politica demografică a Republicii Moldova, copiii sunt văzuţi mai curând ca preocupare a familiei sau ca preocupare a societăţii? Există, altfel spus, un echilibru mulţumitor de responsabilităţi între familie şi societate de la naşterea până la viaţa independentă a copiilor?
Valeriu Sainsus: „În politicile actuale de familie, copilul este văzut ca un bun al familie mai curând, decât un bun al societăţii. Din punct de vedere demografic, dacă statul îşi doreşte o perspectivă de dezvoltare, atunci este important să revedem faptul că ţara Republica Moldova va exista, nu vor exista oamenii. Riscăm să devenim o ţară în vid. Generaţiile care intră în câmpul muncii sunt puţine. Familia este afectată şi de procesul de migraţie. În ultimul timp, migraţia a căpătat un caracter profund de familie, ceea ce înseamnă că în egală măsură prin migraţiune pierdem şi generaţia părinţilor, şi generaţia copiilor.”
Europa Liberă: Se ştie că naşterea unui copil presupune cheltuieli destul mari ale familiei. Cum stau lucrurile în acest sens în Republica Moldova, eventual, în comparaţie cu alte state şi ar putea, în general, sta altfel?
Valeriu Sainsus: „Ar putea dacă statul şi-ar dori acest lucru sau dacă, în egală măsură, am dori noi toţi să schimbăm statul în care existăm. În ceea ce priveşte apariţia copiilor în familie, prin intermediul indemnizaţiei unice la naştere, s-a revenit la o diferenţiere. Este un lucru pozitiv, dar nu e suficient. Diferenţa constituie doar 300-400 de lei – ceea ce nu este important la cea de-a doua naştere. Este foarte important suportul financiar pentru familie, pentru că după a doua naştere venitul familiei se reduce cu 50 la sută. În acest context, suportul care ar fi acordat din partea statului ar aduce şi certitudinea sau ar omite riscul în condiţiile în care familia se dezice de scopul de a avea cel de-al doilea copil.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că indemnizaţiile, chiar şi majorate, nu ar fi suficient. Ce alte acţiuni aţi evidenţia pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă familia?
Valeriu Sainsus: „Sunt necesare un set de acţiuni mult mai largi. Mă refer, în primul rând, la planificarea familiei, care este un element destul de îndepărtat de realităţile pe care le avem în contextul crizei demografice. Mă refer şi la faptul că este importantă susţinerea familiilor tinere prin mecanisme care sunt folosite pe larg în cadrul UE. Principala cauza a reţinerii întemeierii unii familii este factorul economic. Dacă s-ar schimba aceste lucruri, desigur că ingineria socială ar aduce un şir de dividende, la acest compartiment.”
Europa Liberă: Ce ar fi, din perspectiva binelui statului, o „familie model” care să fie promovată, nu impusă de către autorităţi?
Valeriu Sainsus: „Deseori prin mass-media readucem stereotipuri şi comportamente care sunt departe de morala creştină şi de realităţile sociale. Deseori se induce ideea că familiile care au trei, patru sau mai mulţi copii să fie scutite de impozite. Nu este corect. Este foarte important ca familiile care au trei şi mai mulţi copii să fie impozitate, dar să aibă un suport consistent de la stat. Când vorbesc de familia-model, în dimeniuni demografice, mă refer la faptul că fiecare generaţie de părinţi se reproduce pe sine însuși, ceea ce înseamnă că formula matematică este de 2+2. Acesta ar fi model pe termen scurt şi mediu. Pentru ca să schimbăm stereotipurile care s-au creat la marea majoritate a membrilor societăţii este important să existe un interval de tranziţie, o perioadă de trecere. Ulterior lucrurile pot fi schimbate în contextul condiţiilor care se vor crea.”
Europa Liberă: Se recomandă, în general, promovarea unui concept unic de familie, atât pentru mediul rural, cât şi pentru cel urban. Dar cum se poate clădi acest concept pe o situaţie de inegalitate evidentă sub mai multe aspecte?
Valeriu Sainsus: „Dacă am încerca să promovăm lucrurile diferențiat, atunci vom crea inechitate socială. Pentru noi este foarte important să promovăm această idee pentru că şi în spaţiul rural, unde avem peste 60 la sută din populaţie, familia la fel s-a orientat rapid spre un copil sau doi. Inclusiv în zona rurală, în condiţiile în care suntem, familiile care au doi şi mai mulţi copii sunt puţine ca şi în spaţiul urban. Iată de ce este important ca aceste măsuri să fie unice pentru toată populaţia.”
Europa Liberă: Vorbind despre rolul statului în această privinţă, am citit în studiul Dvs. că autorităţile ar trebui să aibă un fel de angajament politic privind soluţionarea problemelor familiei, nu să intervină într-un mod mai mult sau mai puţin ferm sau chiar brutal în familie. Cât de mulţumitor vi se pare, la această oră, acest angajament politic privind soluţionarea problemelor familiei?
Valeriu Sainsus: „Ne-am dori o verticalitate politică în raport cu problemele demografice pe care le avem. Este comisia naţională care funcţionează pe lângă guvern, însă eficiența ei este foarte redusă. Ne dorim o comisie naţională pe lângă parlament, acolo unde este actul de decizie. Asta ar schimba lucrurile şi în domeniul politicilor, şi în domeniul social.”
Europa Liberă: Peste 25.600 de căsătorii înregistrate în 2014, peste 11.100 de divorţuri, deci reducere a numărului căsătoriilor și o creștere lentă a numărului de divorţuri. Tendinţa are cumva explicaţii şi în ceva ce face sau nu face statul?
Valeriu Sainsus: „Desigur, suntem în etapa când de la întemeierea familiei şi până la divorţ este o perioadă de aproximativ 11 ani. În trecut era o stabilitate a familiilor de peste 20 de ani. Sunt şi efectele migraţiei, dar şi a schimbărilor de stereotipuri care s-au produs în societate.”
