În regiunea transnistreană este o criză economică foarte profundă care durează de ceva timp. În încercarea de a găsi soluții administrația transnistreană a venit cu câteva idei de măsuri care ar putea să susțină producătorii locali. Prima ar fi acordarea unor facilități fiscale pentru agenții economici care își încep sau își extind afacerea, alta ținea de suspendarea controalelor pentru agenții economici pentru o perioadă de un an de zile. A fost și un anunț că va fi desecretizat Fondul special pentru colectarea plăților pentru gaze.
Nu există foarte multă informație despre acest cont special, dar se știe că regiunea transnistreană plătește Gazpromului consumul de gaze, în condițiile în care are un consum practic egal cu cel al malului drept al Republicii Moldova, dacă nu chiar mai mare, industria fiind un mare consumator de gaze. Cât de mare este, conform estimărilor experților acest Fond special, despre ce sume ar putea fi vorba? Ar putea aceste sume rezolva problemele economice ale regiunii? Sunt întrebări pe care i le-am adresat expertului economic al Centrului analitic Expert-Grup de la Chișinău, Iurie Morcotîlo.
Iurie Morcotîlo: „Întrebarea are două aspecte – politica de redresare a situației economice și aspectul fiscal.
Într-adevăr, administrația transnistreană a înțeles că se confruntă cu o criză destul de puternică care are aspect de conjunctură, conjunctură care provine din Federația Rusă, din Ucraina, din scăderea cererii pe malul drept al Republicii Moldova. Al doilea aspect responsabil de criza este cel structural, care ține de însăși problemele care există în structura economiei din regiune.
Anunțul pe care l-a făcut administrația – că vor fi sistate controalele și vor fi anumite facilități fiscale – va constitui, în opinia mea, un pas pozitiv, dar totuși economia din regiune necesită pași mai radicali în direcția transformării structurii economiei.
Ca exemplu – prima provocare constă în faptul că 45-48% din populația economic activă lucrează în sfera publică – ori la instituții, ori la întreprinderi care sunt controlate de administrația publică. Pe malul drept procentul este în jur de 20-25%. Deci, este vorba de o diferență de aproape două ori.
În al doilea rând, regiunea și bugetul din regiune depind foarte mult de încasările fiscale și, respectiv, de veniturile câtorva întreprinderi gigant – combinatul metalurgic de la Râbnița, Tirotexul și încă câteva. Asta, în timp ce sectorul mic și cel mijlociu al economiei este foarte restrâns.
Al treilea aspect cu factor de risc este faptul să există o concentrare excesivă de capital și de întreprinderi într-o singură mână. Conglomeratul Sheriff controlează domeniile cele mai profitabile din regiune și nu permite concurența în domeniile respective. Aici, de exemplu, eu văd o oportunitate foarte mare pentru așa-numita Agenție antimonopol, sau echivalentul acesteia – în regiune există un astfel de serviciu. Problema constă în faptul că acest conglomerat, Sheriff, controlează capitalul și influențează direct decidenții politici din regiune. Dar fără a deschide concurenței sectorul de telecomunicații, de comerț cu carburanți și altele importante va fi foarte greu de a stimula competiția economică și de a îmbunătăți mediul antreprenorial din regiune.
Și aici cei care stau la Tiraspol și adoptă decizii politice și economice trebuie să găsească anumite compromisuri pentru a găsi căi de redresare a situației.
Dar acesta este doar un aspect al problemei. Alt aspect este că administrația transnistreană a adoptat și decizii bune. Cea mai importantă este că a admis implementarea Acordului de Asociere în Transnistria. Pentru că blocarea exporturilor către UE doar ar fi agravat situația economică a regiunii – exporturile ar fi scăzut și consecințele ar fi fost grave. Deci, parțial conducerea Transnistriei a înțeles problema și a rezolvat-o. Acum aș spune că pentru următorii câțiva ani problema constă în restructurarea internă din regiune din punct de vedere economic.”
Europa Liberă: Dar cum stau lucrurile în privința deciziei de desecretizare a contului special pentru colectarea plăților la gaze?
Iurie Morcotîlo: „Da, într-adevăr, recent, în luna ianuarie, a fost o decizie de desecretizare a fondului în care se acumulau banii din consumul de gaze naturale.
În câteva cuvinte, schema funcționa în felul următor: autoritatea care era responsabilă de distribuirea gazelor și care era controlată de administrația din regiune avea cont la autoritatea monetară – echivalentul Băncii centrale - și în acest cont colecta banii pe care îi percepea de la populație și de la agenții economici și îi deplasa la banca centrală. Nu era un fond propriu-zis instituit din punct de vedere juridic. Contul era reglementat prin așa-numită lege din 2007 care a fost adoptată pentru reglementarea sectorului de consum de gaze naturale. Și acest cont, unde se acumulau banii de la gaze, era secretizat și doar așa-numitul minister al finanțelor și șeful administrației primea rapoarte despre cât este consumul, tranzitul, banii și soldul final al sumelor colectate. Și deja din fondul acesta se distribuiau bani către bugetul din regiune, către bugetul de asigurări sociale.
După estimările noastre fondul acesta ar acumula anual aproximativ 400-450 milioane de dolari. Cifra aceasta depinde foarte mult de prețurile la gaze – anii trecuți era mai mare, iar anul aceasta e mai mic. Noi cunoaștem că în anii precedenți activitatea uzinei metalurgice de la Râbnița a fost sistată pentru că a existat un conflict între acționarii întreprinderii și administrația regiunii pentru tarife. Majoritatea gazelor sunt consumate de întreprinderile majore – uzina metalurgică de la Râbnița, Tirotexul și de centrala termoelectrică de la Dnestrovsc. Mai ales pentru uzina metalurgică de la Râbnița prețul gazelor este critic – ei depind de acest preț în producția pe care o fabrică. Ei erau foarte competitivi până în prezent pe piața europeană, americană și pe alte piețe pentru că la producerea metalului foloseau gaze foarte ieftine.
Dar din această sumă de 400-450 milioane dolari nu toți erau consumați și probabil ar trebui să existe rezerve. Anual trebuiau să fie consumate cam 200-300 milioane dolari, pentru că deficitul bugetar integral al Transnistriei este de aproximativ 150-200 milioane dolari pe an.
Europa Liberă: Aveți ceva date despre felul în care erau folosiți acești bani? S-a speculat, inclusiv în presă, că banii din acest cont special ar fi alimentat și alte interese decât cele publice?
Iurie Morcotîlo: „În ceea ce ține de finanțarea domeniului public, vă spun schema după care este finanțat deficitul bugetar în regiune.
Există rapoarte care arată că așa-numitul minister al finanțelor contractează anumite credite, de exemplu la un procent între zero și unu la sută anual. Asta, în condițiile în care orice bancă comercială din regiune poate da credite cu o dobândă de cel puțin 7-8%. Așa-numitul minister al finanțelor contractează un credit de, presupunem, 1-2 miliarde de ruble transnistrene pe an, cam 150-170 milioane dolari pe an, cu zero procente, iar sursa nu este indicată în rapoartele respective. Deci, noi putem să concluzionăm că banii aceștia vin din așa-numitul fond de rezervă de la gaze. Acesta este un indiciu indirect care ne face să ajungem la concluzia respectivă.
În ceea ce privește alte domenii care nu țin de zona publică, este mai greu de demonstrat ceva, pentru că nu sunt documente oficiale care să probeze lucrurile.
În ceea ce ține de finanțarea deficitului bugetar eu pot face această schemă – așa-zisul minister al finanțelor a contractat un credit de exemplu de un miliard de ruble, cu zero procente. Sunt diferite tipuri de credite – unele care sunt contractate direct de la autoritatea monetară, adică de la banca centrală, pe care administrația își asumă responsabilitatea să-l restituie în 3-4 ani. În cazul celui de al doilea timp de credite, se menționează că împrumutul se face cu zero la sută dobânda, dar nu este menționată sursa. Deci, noi putem să concluzionăm că aceste credite sunt acordate direct din banii colectați pentru gaze.”
Europa Liberă: Dar ar putea fi vorba despre împrumuturi de la persoane fizice sau de împrumuturi din Federația Rusă?
Iurie Morcotîlo: „Direct de la autoritățile din Federația Rusă nu cred, pentru că autoritățile din regiune raportează chiar destul de transparent în ceea ce privește datoria publică a regiunii. Ei indică la acest capitol că au un credit față de Federația Rusă pe care l-au primit încă în 1992-1994, de câteva milioane de dolari. Acest credit este trecut la datoria externă și din 2000 nu se mai achită nimic. Probabil că există o înțelegere dintre Tiraspol și Moscova – pur și simplu la nivel contabil se înregistrează acumularea procentelor, dar nu se achită nimic. Creditul stă acolo pentru viitor, când, probabil, în anumite circumstanțe se va pune problema achitării și a acestei datorii. Este vorba de câteva zeci de milioane de dolari.
Dacă analizăm ultimii 3-4 ani, vedem că deficitul bugetar - și nu atât al administrației, cât al fondului de pensii, care doar în proporție de 50% aste acoperit din resurse proprii – se finanțează din astfel de credite. Deci, probabilitatea cea mai mare este că banii se iau din banca centrală, din fondul special pentru colectarea plăților la consumul de gaze. Atâta timp cât acest fond nu va fi complet desecretizat – sperăm că lucrul acesta se va întâmpla anul curent – nu va fi posibil de demonstrat cu certitudine că aceste credite provin, într-adevăr, din acest fond de rezervă.”
Europa Liberă: În pofida deficitului bugetar imens, care în proiectul bugetului se ridică la 46%, administrația transnistreană a promis niște majorări de pensii și salarii cu 4 și respectiv 5%. Credeți că este fezabilă această majorare?
Iurie Morcotîlo: „Deficitul bugetar de peste 40% este calculat comparativ cu nivelul de cheltuieli. Dacă să raportăm deficitul la produsul regional brut, ajungem cam la 10-12%. În partea dreaptă a Nistrului de exemplu, pentru comparație, deficitul bugetar a fost chiar și anul trecut, care a fost unul destul de greu, în jur de 3,5%.
La întrebarea dacă este viabil însăți sistemul fiscal, sistemul bugetar din regiune pot spune că el deja nu mai este fezabil de mai mult de 10-15 ani. Pentru că regiunea are un deficit bugetar de cel puțin 10 procente în cel puțin ultimii 7-8 ani, conform datelor care există din 2005 încoace. Deci, din 2005 încoace regiunea este într-un permanent deficit bugetar.
Și noi, dacă analizăm această situație din punctul de vedere al finanțelor publice, putem spune că atunci când ai un sistem fiscal subdezvoltat – de exemplu, nu există TVA-ul, când administrația publică nu are acces la credite externe pentru că este nerecunoscută, când administrația publică nu se împrumută pe intern pentru că agenții economici nu doresc să dea bani cu împrumut, deci, în cazul în care avem foarte multe surse probabile de venit constrânse, dar în paralel observăm că pensiile, dar și alte cheltuieli sociale, erau în permanentă creștere sau scădeau foarte puțin, putem conchide că există o sursă ascunsă care finanțează toate aceste cheltuieli bugetare.
Și, din nou, ajungem la aproape unica sursă posibilă – suportul bugetar indirect din partea Federației Ruse. Pentru că suportul direct care vine prin credite sau prin granturi – de 25-30 milioane dolari, sunt sume foarte mici. Acești bani vin pentru anumite adaosuri la pensii, pentru anumite proiecte sociale și de infrastructură, ele sunt mizere în comparația cu nevoia de a susține tot acest deficit bugetar.
Respectiv, toți banii pentru acoperirea proiectelor de cheltuieli sociale, bugetare, vin din banii care provin de la consumul de gaze. Fără o astfel de sursă financiară regiunea demult nu este sustenabilă din punct de vedere financiar. Ar da faliment a doua zi fără o astfel de susținere, pentru că nivelul de consum și de venituri din regiune nu corespunde cu nivelul de cheltuieli. Regiunea transnistreană mai mult consumă decât generează venituri.”
