Ce șanse sunt ca negocierile în format „5+2” să fie reluate și mai ales să ducă la rezultate după o pauza de aproape doi ani, provocată în parte de lunga criză politică de la Chișinău ? Valentina Ursu a stat de vorbă cu ambasadorul UE la Chișinău, Pirkka Tapiola.
Europa Liberă: Să vorbim despre această pauză mare care a intervenit în procesul de negociere în formatul „5+2”. Mai există şanse ca acest mecanism să fie unul viabil şi să pună pe masa celor două părţi, Chişinău şi Tiraspol, un statut special pentru această regiune?
Pirkka Tapiola: „Noi pledăm pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu conferirea unui statut special pentru regiunea transnistreană. Şi sunt foarte satisfăcut de faptul că în concluziile Consiliului există un alineat care se referă exact la întrebarea Transnistriei. Este foarte important, în primul rând, să ne bazăm pe aşa-numita abordare constructivă.
În al doilea rând, să putem să extindem acest mesaj, să ajungem şi să demonstrăm, prin această cooperare între ambele maluri, că este vorba de o relaţie câştig-câştig, că ambele părţi, ambele maluri vor avea doar de câştigat, se vor putea dezvolta, moderniza şi întruni tot succesul, în cazul în care vor coopera şi vor identifica acest interes comun, spre beneficiul ambelor.
În afară de aceasta, veţi observa că în acelaşi paragraf noi, de asemenea, salutăm crearea grupurilor de lucru comune dintre reprezentanţii Parlamentului Republicii Moldova şi reprezentanţii Adunării Populare a Gagauz-Yeri, dar vreau să subliniez aparte acest lucru, nu este vorba de faptul că trasăm o comparaţie între Găgăuzia şi Transnistria, dar există totuşi aici o legătură pe care eu vreau să o menţionez aparte. Or, legătura este că această lege a autonomiei Găgăuziei a fost rezultatul unui acord care a asigurat pacea în partea de sud a Republicii Moldova. Acum acest grup de lucru urmează să integreze de fapt prevederile acestei legi a autonomiei găgăuze, să le integreze în legislaţia generală a Republicii Moldova.
Şi este aici un aspect pe care vreau să-l menţionez: în tot ce discutăm noi astăzi, fie că este vorba despre acţiunile guvernului şi aşteptările pe care le au cetăţenii faţă de guvern, fie că este vorba despre acordul cu Fondul Monetar Internaţional ca precondiţie pentru iniţierea programelor pentru reluarea suportului bugetar ş.a.m.d., în toate acestea există un cuvânt cheie şi cuvântul acesta este încredere. Acelaşi lucru se referă şi la această situaţie a noastră.
Este acum de fapt sarcina Republicii Moldova să demonstreze că acea lege din 1994 privind autonomia găgăuză este cu adevărat onorată, respectată, că autonomia este tratată ca atare ca autonomie. Și este respectată anume ca atare, fiindcă în ultimă instanţă anume acest lucru va transmite mesajul pentru Transnistria, că oricare ar fi acordul care va fi atins, urmare a negocierilor în formatul „5+2” privitor la statutul special al Transnistriei, deci, orice ar fi atins, în ultimă instanţă, va fi respectat, onorat şi implementat.”
Europa Liberă: Deci, în opinia dumneavoastră, mecanismul acesta de negocieri „5+2” e unul funcţional?
Pirkka Tapiola: „Formatul este mecanismul pe care îl avem actualmente la dispoziţie, este mecanismul faţă de care avem angajamente, este mecanismul care întruneşte toţi actorii. Fiindcă aici avem vecinii Republicii Moldova, avem Uniunea Europeană, şi avem Ucraina, avem unul din actorii mari regionali, este vorba de Federaţia Rusă, avem aşa-numitul partener al nostru transatlantic, deci, avem actorul global, care este Statele Unite ale Americii şi părţile – Chişinău şi Tiraspol.
De multe ori aşteptările erau ca anume actorii geopolitici vor fi cei care vor veni cu o soluţie. Însă a avea o soluţie cu adevărat sustenabilă, durabilă, anume părţile sunt cele care trebuie să identifice soluţia în baza intereselor comune. Şi părţile sub egida OSCE trebuie să lucreze cu scopul pentru a identifica şi a atinge această soluţie, să fie una de durată, sustenabilă şi acceptabilă.”
