Editorialul care apare în „Timpul” sub semnătura directorului acestei publicaţii, Silviu Tănase, este intitulat „Isteria de primăvară – 9 mai american la Chişinău”. Autorul foloseşte prilejul pentru a saluta angajamentul ministrului apărării de la Chişinău, Anatol Şalaru, căruia îi atribuie meritul de a fi oferit pentru prima dată cetăţenilor Republicii Moldova „un altfel de 9 mai”. Autorul le atribuie un merit şi ofiţerilor americani care au fost prezenţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale: de a fi urmaşi ai celor care, prin victoria lor, „au menţinut vie existenţa unei lumi libere”. Silviu Tănase se referă şi la ceea ce numeşte „reacţia bolnăvicioasă” a socialiştilor faţă de „un banal exerciţiu militar”. Ar arăta, spune el, cât de puternic şi de adânc este implantată, în mentalitatea multora, propaganda rusească.
Analistul Dionis Cenuşă, care semnează un comentariu pe site-ul Agenţiei IPN, intitulat „Ziua Europei în Moldova: de ce nu pe 9 mai?”, crede că 2016 este primul în care celebrarea Zilei Europei la Chişinău nu mai este „mărul discordiei” între forţele pro-europene şi cele pro-ruse”. Mutarea de pe 9 pe 14 mai a sărbătorii nu anulează, după părerea autorului, importanţa momentului, dar, în acelaşi timp, ar duce la dispariţia unei dileme în care mulţi m oldoveni erau forţaţi să aleagă între Ziua Victoriei şi Ziua Europei. Totuşi, acest comentariu este întâi de toate o constatare a crizei fără precedent prin care trece ideea europeană în aceste clipe, „multiplicarea fără precedent a forţelor anti-europene în interiorul şi exteriorul UE” şi o pledoarie în favoarea nevoii de relansare a mişcării pan-europene, o relansare prin care cetăţenii europeni ar fi „reconectaţi” la ideea şi proiectul european.
Şi editorialul semnat de analistul român Iulian Chifu pe site-ul deschide.md constată „intrarea în normalitate” şi „la adevăr istoric” a zilei de 9 mai în acest an la Chişinău. Prin „iniţiativa curajoasă” a Ministerului Apărării, scrie Chifu, şi cu acordul „la fel de curajos” al Pentagonului, în PMAN a avut loc pentru prima dată „nu o manifestaţie propagandistică a dominaţiei ruse asupra teritoriului Uniunii Sovietice”, ci „o zi a porţilor deschise cu 200 de militari americani şi tehnică operativă neletală oferită tuturor cetăţenilor Republicii Moldova”. Evenimentul este văzut de autor şi ca un element de recuperare „de imagine şi credibilitate” pentru Armata Naţională a Republicii Moldova, după un anunţ mai vechi al lui Vladimir Voronin „de desfiinţare a forţelor armate”, dar şi decenii de subfinanţare.
Mihail Galagan, un autor de la publicaţia apropiată editorial Partidului Socialiştilor, actualitati.md, utilizează prilejul pentru a le explica cititorilor săi ce este de fapt NATO şi de ce Washington ar fi atât de interesat să o menţină. „Pentru a ţine ruşii la depărtare, americanii – în interior, iar nemţii – cât mai jos”, defineşte rostul alianţei nord-atlantice autorul de la actualitati.md, parafrazând o declaraţie din 1952 a unui secretar general al NATO.
Statele membre ale NATO sunt necesare Washingtonului în calitate de „tampon” pentru SUA, mai scrie Mihail Galagan. La ora actuală, cercurile politice americane ar atrage tot mai agresiv, la părerea lui, Republica Moldova utilizându-şi „agenţii de influenţă” şi „marionetele” din coaliţia guvernamentală în frunte cu „păpuşarul”.
Americanii au trecut Prutul din interes strategic, arată Ion Petrescu într-un comentariu de pe adevărul.md. După părerea sa, semnalul pe care îl transmite participarea militarilor americani la acţiunile comemorative de la Chişinău e cel că Republica Moldova beneficiază „de un protectorat american”, până mai ieri marcat de low visibility (vizibilitate minimă), acum scos pe primă scenă a Chişinăului chiar de 9 mai. Militarii americani au trecut Prutul în baza unei viziuni, nu a unui moft prin care s-ar testa reacţia răsăritenilor, mai scrie autorul de la Adevărul. Din acest moment, Igor Dodon poate spune adio şansei sale de a ajunge preşedinte, mai scrie el, referindu-se la decizia socialistului de a se opune acestui gest, decizie despre care se spune că îi îngustează drastic bazinul electoral pe care ar putea conta la viitoarele alegeri prezidenţiale.
Vasile Gârneţ se referă într-un editorial de pe ziarulnational.md la primirea la Washington a lui Vlad Plahotniuc, pe care îl n umeşte „cel mai detestat politician moldovean”. S-ar putea ca americanii să fi înghjiţit „dezgustaţi” varianta Plahotniuc pentru că momentan nu au alte soluţii, își dă cu părerea autorul. Explicaţia sa ar fi că uriaşa nemulţumire a moldovenilor jumuliţi de puterea de la Chişinău toarnă de fapt benzină pe focul partidelor pro-ruse, iar americanii nu-şi pot permite „un stat moldovean docil Kremlinului, eventual federalizat cu Transnistria, ca un cuţit înfipt în spatele Ucrainei”.
