„Dacă aș părăsi România, nu aș trăda viața, libertatea și drepturile pe care le-am cîștigat pentru coreligionarii mei cu prețul atîtor suferințe personale? Dacă aș pleca, nu ar fi responsabilitatea mea masacrarea evreilor? Nu aș fi direct responsabil pentru cei care au mai puțin curaj și sînt mai puțin educați? [...] Rezistența poate conduce la evitarea injustiției și a ilegalității doar dacă se bazează pe fapte și pe lege, la fel și pe argumente referitoare la interesele țării și ale guvernului însuși. Numai dacă această cale eșuează, se poate recurge la o rezistență în forță, fiindcă principiul care m-a condus întreaga viață a fost cel asemenea unui comandant de armată, care trebuie să caute victoria cu minimum de risc”.
Profesiunea de credință citată, datînd din 1939-40, este un extras din jurnalul avocatului Wilhelm Filderman (1882-1963), liderul proeminent al evreilor români între anii 1919-1947. Cel de-al doilea volum intitulat „Memorii și Jurnale” a apărut recent la Ierusalim, sub egida Institutului Internațional de Cercetare a Holocaustului „Yad Vashem” și a Centrului de Cercetare a Diasporei „Goldstein-Goren” de la Tel Aviv.
Așa cum se precizează în Nota editorilor, ce deschide cel de-al doilea volum, semnată de regretatul istoric al literaturii și om de cultură Leon Volovici și de discipola sa, Dr. Miriam Caloianu, publicarea acestui volum al scrierilor lui Filderman a fost ultimul proiect major de cercetare al remarcabilului istoric al Holocaustului din România, originar din Iași, Jean Ancel, care a încetat din viață în aprilie 2008. Primul volum, acoperind perioada 1900-1940 a apărut la Yad Vashem în 2004.
Cel de-al doilea, lăsat de editor în manuscris, ce acoperă oficial anii 1940-1952, a cerut o cantitate imensă de muncă pentru a fi definitivat și tradus la rîndul său în limba engleză. Wilhelm Filderman, care a reprezentat evreimea română la Conferința de Pace de la Paris după Primul Război Mondial, iar ulterior a condus în calitate de președinte Uniunea Evreilor Români și Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România din 1923 pînă în 1947, a început să-și scrie memoriile, în limba franceză, la Paris, după 1952. Se refugiase în Franța, părăsind România în 1948 și, ultimul document al volumului, o scrisoare din ianuarie 1952, explica și motivele:
„Sub guvernul comunist, viața mea a fost chiar mai dramatică! Am fost arestat în 1945. După o grevă a foamei timp de cinci zile am fost trimis acasă, unde am rămas sub arest pentru trei săptămîni, pînă cînd garda a fost înlăturată. [...] Fiindcă m-am opus comuniștilor și am fost informat că ei erau pe cale să mă aresteze în calitate de spion englez, am părăsit țara clandestin, cu soția, la 12 martie 1948.”
În aceeași scrisoare, Wilhelm Filderman rezumă pentru interlocutorul său esența activității sale în „anii cei mai grei din viața evreilor români” și care, spunea el, „ar necesita zeci de volume.” „Am reușit să salvez 95% din populația evreiască din Vechiul Regat și din sudul Transilvaniei, să repatriez mii de evrei, etc.”
Filderman oferea și cîteva detalii, extrem de interesante pentru istorie despre relațiile sale cu mareșalul Antonescu. „Cînd guvernul Antonescu-Garda de Fier a preluat puterea, l-am sunat pe E[le]ft[erie] Antonescu, fostul președinte al Curții Supreme, și i-am cerut să intervină pe lîngă generalul Antonescu să-mi acorde o audiență. Spre surpriza mea, el a replicat că generalul mă va vedea, fiindcă el îi spusese că am fost colegi de clasă la Liceul Matei Basarab, iar el... era la curent cu activitatea mea, etc. [...] Firește, trei zile mai tîrziu am fost convocat și
generalul mi-a cerut să le dau ordin evreilor să nu saboteze guvernul. După o discuție dramatică, am spus că sînt de acord, cu condiția ca el să garanteze în scris viața și proprietățile evreilor, ceea ce a făcut. Am făcut acest acord, dar ulterior el a desființat Federația Uniunilor de Comunități al cărei președinte eram. Mai tîrziu m-a deportat în Transnistria...”
Cele peste 600 de pagini ale volumului publicat acum la Yad Vashem ilustrează pe larg atît eforturile cît și strategia formidabilă a lui Filderman pentru a salva ceea ce se putea salva în condițiile alianței dintre Antonescu și Hitler, pentru a evita deportarea evreilor în lagărele de exterminare din Polonia, devenită la ordinea zilei în 1942, pentru a întîrzia deportările și a ușura viața evreilor basarabeni și bucovineni în lagărele create de regimul antonescian.
La manuscrisul original, ce urma să constituie memoriile sale finale, Filderman a adăugat pagini de jurnal personal, numeroase documente, extrase din avalanșa de sute de memorii trimise lui Antonescu și miniștrilor săi, extrase din presa timpului și din corespondența sa, fragmente din scrieri mărturie ale celor cîțiva apropiați ai săi, redactate toate în limba română. Totul este covîrșitor în înregistrarea și descrierea detaliată a bestialității legionarilor și desfide astăzi orice justificări și false teoretizări ale urmașilor lor. Un volum extrem de important și de studiat, inclusiv de către istoricii din Republica Moldova.
-------------------
*Wilhelm Filderman, Memoirs & Diaries. Volume 2 1940-1952. Edited by Jean Ancel. Updated and annotated by Leon Volovici and Miriam Caloianu. Tel Aviv University and Yad Vashem, Jerusalem, 2015. XXIV + 663 pp.
