Un nou preşedinte şi un nou guvern ar fi trebuit să ducă la schimbări, aşa cum a promis Petru Lucinschi, cel care a câştigat la 1 decembrie 1996 funcţia supremă în stat. Presa vremii a scris că reformele promovate în acel an s-au făcut, mai degrabă, la presiunea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, reprezentanţii cărora nu mai credeau în vorbe goale şi condiţionau transferul de bani printr-o listă de legi ce urmau a fi adoptate.
Din lipsă de resurse financiare, executivul a început a achita pensii în produse alimentare. Cotidianul „Flux” a relatat cum pensionarilor din Soroca li se dădeau câte 20 de kilograme de orez. Practica plăţilor barter era larg răspândită, prin urmare, şi colectarea slabă a taxelor şi impozitelor.
„95% din populaţie sunt cetăţenii săraci, care, pe an ce trece, devin tot mai săraci, în timp ce bogaţii - tot mai bogaţi. Statul nu are grijă de oamenii de afaceri, iar aceştia duc o luptă economică împotriva lui – nu pătesc impozite”, scria ziarul de limbă rusă „Moldavskie Vedomosti”. În acelaşi număr, din 18 ianuarie, se spunea că Petru Lucinschi, proaspăt instalat în fotoliul prezidenţial, promitea impulsionarea reformelor, astfel încât în doi ani recesiunea să fie depăşită. „Lupta cu elementele coruptibile şi criminale nu va cunoaşte compromisuri”, a fost un alt angajament al şefului statului.
Anul 1997 văzut de principalele ziare de la Chişinău
Un sondaj realizat de Serviciul independent „Opinia” arăta că aproape jumătate din populaţia Republicii Moldova considera că anul 1997 a fost mai greu decât 1996. Mai greu a fost îndeosebi pentru persoanele în etate, angajaţii din sănătate, învăţământ, cultură şi agricultură. O părere diferită avea Petru Lucinschi, care declara pentru „Moldova Suverană” că veniturile populaţiei au crescut cu 14% faţă de 1996 şi că volumul investiţiilor străine s-a majorat cu 620 de milioane de lei.
Ziarul „Flux” a descris cum avea loc migraţia clandestină în Grecia. Oamenii plăteau câte 600 de dolari (când un salariu mediu era în jur de 30 de dolari), bani împrumutaţi, pentru o viză turistică şi pentru transport, unii însă nu ajungeau la destinaţie şi nimeni nu le restituia nimic. Foarte multe firme „de turism” practicau traficul ilicit de braţe de muncă, potrivit publicaţiei, iar unele din acestea aveau protecţie în instituţiile de drept. În material era citat şeful unei subdiviziuni a poliţiei, care povestea că dosarele se prăfuiesc prin diferite sertare. În aceeaşi perioadă, multe femei au căzut în plasa traficanţilor.
Ministrul de Interne şi cel al Securităţii afirmau că protecţia grupărilor criminale era asigurată, de regulă, de foşti angajaţi ai acestor ministere, dar şi de mai mulţi funcţionari de stat. Era perioada în care s-au activizat şi grupările de crimă organizată, înregistrându-se şi mai multe infracţiuni cu aplicarea armelor şi cazuri de comercializare a armamentului. Toate acestea aveau loc în contextul neplăţii salariilor şi dotării mai mult decât modeste a poliţiei. Potrivit presei, în primele două luni ale anului poliţia nu a primit niciun leu pentru benzină. „Conflictul transnistrean a devenit cel mai sigur acoperiş al criminalilor”, era citat ministrul de Interne Mihai Plămădeală.
Credite îngheţate şi condiţionate cu reforme
La 16 ianuarie, Petru Lucinschi l-a nominalizat la funcţia de prim-ministru pe Ion Ciubuc, preşedintele Curţii de Conturi şi fost vicepremier în Guvernul Muravschi.
În opinia jurnaliştilor de la „Moldavskie Vedomosti”, Cabinetul Ciubuc a dezamăgit mai multă lume. Oamenii aşteptau să vadă feţe noi, specialişti mai tineri, cu o altă gândire, aşa cum a promis şi Lucinschi. Iniţial, scria publicaţia, Ciubuc a vorbit despre schimbarea garniturii guvernamentale în proporţie de 2/3, însă până la urmă nou-veniţii au constituit mai puţin de jumătate. „Acest guvern are ştampila compromisului dintre noul preşedinte Lucinschi şi vechea majoritate parlamentară. Cabinetul precedent a pierdut total încrederea oamenilor, actualul nu are timp s-o recupereze, iată de ce el va avea rol de pompier, care va interveni să stingă pe ici, pe colo incendii economice şi sociale”, nota „Moldavskie Vedomosti”.
Provocarea cea mare a Guvernului Ciubuc, dar şi a Parlamentului a fost îndeplinirea condiţiilor cerute de FMI şi Banca Mondială pentru reluarea finanţării externe, suspendată în toamna lui 1996. Reprezentanţii celor două instituţii financiare au fost de data aceasta mai categorici. Potrivit ziarului „Flux”, Banca Mondială a insistat pe reforme în domeniile financiar, energetic şi agrar, de asemenea, a vrut să vadă progrese la capitolul descentralizare.
Economia Republicii Moldova din anul 1997 reprezenta numai o treime din ce era în 1989, fiind la nivelul anului 1966.
„Sectorul energetic, în genere, ne ruinează: azi datoriile republicii pentru agenţii energetici alcătuiesc 50% din produsul intern, o cifră ce inspiră teamă. (…) Totodată, proasta asigurare cu energie periclitează industria, care nu va fi niciodată competitivă pe pieţele externe, din cauza costurilor exagerate”, se spunea într-un articol din „Moldova Suverană”, din 29 martie. În ceea ce priveşte reforma agrară, se menţiona că circa 80% din pământuri rămân încă în proprietate colhoznică.
Vicepremierul Ion Guţu afirma că Moldova nu va putea atrage investiţii importante în sectorul energetic fără a revizui tarifele existente până la nivelul ce ar acoperi costurile de producţie.
Reprezentanţii FMI s-au declarat nemulţumiţi de faptul că Chişinăul întârzia programul de privatizare pentru anii 1997-1998. În analiza FMI, potrivit ziarului „Flux”, economia Republicii Moldova din anul 1997 reprezenta numai o treime din ce era în 1989, fiind la nivelul anului 1966. Restanţele la pensii şi salarii înregistrau peste 150 de milioane de dolari, în timp ce Moldova, dependentă de livrările de energie din Rusia, datora Gazprom 570 de milioane de dolari.
Pe 7 mai, guvernul a adoptat trei reforme nepopulare cerute de partenerii străini: reducerea numărului de raioane de la 35 la opt, mărirea cu cinci ani a cenzului de pensionare (65 de ani pentru bărbaţi şi 60 pentru femei) şi majorarea tarifelor la gaze, electricitate şi agent termic. Decizia executivului a provocat un val de proteste şi a aţâţat spiritele, iar unele legi s-au împotmolit în legislativ.
Ziarul „Flux” a scris că unii deputaţi considerau că de la 1 iulie, când intrau în vigoare noile tarife, 90% din populaţie nu va fi în stare să le achite. Aceşti critici cereau reforme în domeniul energetic, demonopolizare, privatizare şi introducerea liberei concurenţe.
Pe 15 noiembrie, Parlamentul a respins reforma administrativă, informa „Moldova Suverană”. Socialiştii şi agrarienii s-au opus motivând că acest lucru va agrava şi mai mult situaţia social-economică din ţară şi că „va fi instaurată o dictatură”.
În ceea ce priveşte majorarea vârstei de pensionare, mai mulţi specialişti, şi sindicalişti s-au pronunţat categoric împotrivă. A fost invocat faptul că în cazul bărbaţilor longevitatea medie era de 61,8 ani, prin urmare, marea lor majoritate nu vor ajunge la pensie.
Nici reforma agrară nu a avansat prea mult, în ciuda suportului acordat de partenerii străini. Conform unor estimări ale Băncii Mondiale, Republica Moldova se afla pe locul patru între ţările-membre ale CSI după ritmul reformei din acest domeniu, rămânând în urma Armeniei, Georgiei şi Rusiei.
Printre posibilele soluţii, guvernatorul BNM, Leonid Talmaci, a numit restructurarea sau falimentarea întreprinderilor insolvabile. În 1997, cu spijinul USAID, 72 de foste colhozuri au fost reformate. Denumit Programul „Pământ”, această iniţiativă urma a fi extinsă în anul viitor.
Până la urmă, în toamnă FMI a suspendat din nou finanţarea. Din creditul de 195 de milioane de dolari, aprobat în 1996, au fost transferate 52 de milioane de dolari, susţinea presa vremii.
Concesii făcute Tiraspolului şi Moscovei
Cel mai mediatizat eveniment al anului a fost semnarea la Moscova, pe 8 mai, a „Memorandumului privind principiile de normalizare a relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria”. Primul preşedinte Mircea Snegur refuzase cu un an în urmă să-şi pună semnătura pe document, considerându-l „o cedare a Chişinăului în faţa grupului separatist tiraspolean”. Petru Lucinschi a făcut însă acest pas, afirmând că nu este un document final, ci unul care deblochează negocierile.
Documentul publicat de „Moldova Suverană” arăta că părţile vor rezolva orice divirgenţe exclusiv prin metode paşnice şi că vor continua să-şi „stabilească relaţiile juridico-statale”. La punctul 3 se spunea că: „Transnistria participă la promovarea politicii externe în probleme ce îi ating interesele. Transnistria are drept de a stabili şi menţine de sine stătător relaţii internaţionale în domeniul economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, iar în alte domenii – doar prin acordul ambelor părţi”.
Preşedintele Lucinschi a propus de câteva ori „întâi să scriem romanul, pe urmă să-i punem titlu”, adică, întâi să fie elaborat documentul, după care se va decide ce va fi: autonomie, federaţie, confederaţie sau uniune. Dar romanul nu poate fi scris deoarece fiecare autor are punctul său de vedere, ireconciliabil”, se arăta într-un comentariu Infotag.
În timp ce unele ziare străine foloseau în relatări sintagmele „cele două state” şi „stat comun”, deputatul Dumitru Diacov, liderul formaţiunii pro-prezidenţiale, afirma că odată cu includerea articolului 11, din document se înţelege că Republica Moldova este un stat unic şi integru.
Ulterior părţile au stabilit să creeze două grupuri de experţi ce vor pregăti documentul de bază privind statutul juridic al Transnistriei şi, respectiv, se vor ocupa de ameliorarea situaţiei economice. Preşedintele Petru Lucinschi propunea să fie lichidate posturile vamale şi de grăniceri de pe Nistru. De asemenea, Tiraspolul urma să asigure condiţii de studiere în baza grafiei latine pentru elevii care doresc acest lucru şi să transfere cazul Ilaşcu către Procuratura Generală a Republicii Moldova.
Ziarul „Flux”, ediţia din 26 septembrie, relata că vicepremierul rus Valeri Serov a venit la Chişinău cu un singur scop – „de-ai convinge pe cei romantici că Transnistria nu aparţine şi nu va mai aparţine Moldovei”. „El a vorbit despre doi preşedinţi, două parlamente, două guverne. Moldova a sacrificat şapte ani de zile pentru a nu obţine nimic şi pentru a nu înţelege nimic. Nici chiar faptul că a fost atrasă într-un joc diplomatic cu un singur scop: de a legitima crearea statului transnistrean, folosind perdeaua de fum a „tratativelor paşnice”, susţineau jurnaliştii de la „Flux”.
În ciuda optimismului afişat în luna mai, deja în toamnă liderii de la Tiraspol refuzaseră câteva întâlniri, motiv pentru ca Agenţia Infotag să constate că „speranţele unora nu s-au adeverit”. „Poziţiile părţilor sunt atât de diferite încât nu pot conduce la un numitor comun. Preşedintele Lucinschi a propus de câteva ori „întâi să scriem romanul, pe urmă să-i punem titlu”, adică, întâi să fie elaborat documentul, după care se va decide ce va fi: autonomie, federaţie, confederaţie sau uniune. Dar romanul nu poate fi scris deoarece fiecare autor are punctul său de vedere, ireconciliabil”, se arăta în comentariul Infotag, publicat în „Moldavskie vodomosti”.
Potrivit Basa-press, Igor Smirnov înţelegea noţiunea de „stat comun” ca fiind un tip de uniune de genul Rusia-Belarus. „Deocamdată, avem atitudini diferite faţă de această problemă, faţă de normalizarea relaţiilor. Situaţia însă e de aşa natură că numai statalitatea noastră asigură garanţia că în regiune vor trăi normal ruşii, ucrainenii şi moldovenii”, a spus liderul republicii autoproclamate.
Memorandumul semnat la Moscova a fost salutat la Chişinău de forţele poltice de stânga şi criticat de partidele declarate de dreapta ca fiind o greşeală ce va duce la confederaţie, aşa cum îşi doresc cei care au promovat separatismul în stânga Nistrului.
Cum au fost vândute MIG-urile?
În luna noiembrie s-a aflat din presa internaţională că guvernul de la Chişinău a vândut Statelor Unite 21 de avioane MIG-29 din cele 31 moştenite de la fosta URSS. Agenţia Infotag a informat că un grup de deputaţi şi-au exprimat îndoielile privind legalitatea tranzacţiei. Ei au menţionat că vânzarea patrimoniului militar se face conform listelor aprobate, iar avioanele nu erau indicate acolo.
Potrivit Basa-press, autorităţile americane au cumpărat avioanele doar pentru a împiedica Iranul să le achiziţioneze. Ziarul „Flux” a scris că Republica Moldova a obţinut 40 de milioane de dolari cash, precum şi ajutoare umanitare şi altă tehnică militară în valoare de 100 de milioane de dolari.
PRO TV România susţinea că 14 avioane „aveau capacitate nucleară” şi că Rusia a fost înştiinţată despre această afacere. Experţii militari, citaţi de presă, susţineau că Chişinăul nu avea nevoie de MIG-uri, întrucât exploatarea şi deservirea lor este costisitoare şi Republica Moldova nici nu dispune de un spaţiu aerian suficient pentru a le manevra.
Mai mulţi lideri politici au salutat decizia executivului de a vinde avioanele. Printre aceştia a fost şi primul secretar al Partidului Comuniştilor, Vladimir Voronin. Într-o declaraţie citată de „Moldavskie Vedomosti”, Voronin spunea că Republica Moldova trebuia să vândă MIG-urile câţiva ani mai înainte şi să ia astfel mai mulţi bani. „A fost cea mai avantajoasă variantă. Nu s-a făcut niciun secret. Eu, ca preşedinte al Parlamentului, am ştiut de acest lucru de la bun început”, a declarat Dumitru Moţpan, liderul Partidului Democrat-Agrar.
În 1993, Guvernul Sangheli a vândut patru avioane de acest fel rebelilor din Yemenul de Sud, iar comercializarea s-a soldat cu scandal.
Fiind un an preelectoral, majoritatea partidelor au fost preocupate de regrupări de forţe şi de creare de imagine. Pe fundalul nemulţumirii crescânde a populaţiei, creşteau rândurile simpatizanţilor Partidului Comuniştilor. Iar Vladimir Voronin a speculat din plin nostalgiile oamenilor, afirmau mai mulţi analişti. De exemplu, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la „Marea Revoluţie din Octombrie”, Voronin a declarat că PCRM optează pentru restabilirea statului unional în teritoriul fostei Uniuni Sovietice. „Pentru Moldova socialismul a fost calea firească spre progres. Actuala putere nu poate schimba situaţia catastrofală a ţării. Acest lucru poate fi făcut doar prin orientarea spre socialimul reînnoit”, a spus Voronin, citat de Agenţia Basa-press.
