Abia după începutul oscilaţiilor pe piaţa valutară şi îngheţarea tranzacţiilor comerciale, s-au făcut auzite voci la Ministerul Economiei că trebuie diversificată piaţa de desfacere.
Preocupaţi în prima parte a anului de alegeri şi aranjamente post-electorale, politicienii au fost luaţi şi de această dată prin surprindere. Mai ales că dificultăţile comerţului exterior au fost dublate de o criză energetică fără precedent, „demonstrând că securitatea unei ţări este pusă în pericol în cazul în care economia ei este orientată doar într-o singură direcţie, spre ţări ce pot provoca oricând surprize”, scria agenţia Basa-press.
Mai toate legile esenţiale adoptate în acest an – reforma administrativă, legea administraţiei publice locale, deetatizarea întreprinderilor energetice, chiar şi legea bugetului - au fost condiţionate de FMI şi Banca Mondială, care suspendaseră finanţarea în 1997. Din lipsă de resurse financiare, noua guvernare n-a fost în stare să achite salariile şi pensiile, acumulând datorii tot mai mari, potrivit presei vremii. Protestele s-au înmulţit, mai mult ca atât, disperaţi, unii oameni au recurs la greva foamei (precum dascălii de la Ungheni sau poliţistul de la Vulcăneşti), alţi au blocat drumuri naţionale şi căi ferate.
Criza pe piaţa valutară şi crearea ADR, evenimentele anului 1998
Potrivit ziarului „Flux”, preşedinte Parlamentului, Dumitru Diacov, ar fi pledat pentru interzicerea grevelor timp de şase luni. La fel ca şi premierul Ion Ciubuc, care a chemat cetăţenii să se abţină de la acţiuni de protest, deoarece acestea „complică şi mai mult activitatea guvernului şi aprofundează criza”. Pe acest fundal, opoziţia comunistă a încercat să profite din plin de nemulţumirea populaţiei.
Comuniştii, surpriza alegerilor
La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Comuniştilor a acumulat cele mai multe voturi - 30,1%, urmat de blocul electoral Convenția Democratică din Moldova (CDM) – 19,42%, blocul electoral Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă – 18,6% şi Partidul Forţelor Democratice – 8,84%. Deşi comuniştii au obţinut 40 de mandate de deputat, celelalte trei formaţiuni au anunţat crearea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR).
Până şi liderul comuniştilor Vladimir Voronin s-a arătat surprins de performanţa înregistrată, potrivit oficiosului „Moldova Suverană”. „Performanţa comuniştilor a scos la iveală starea de spirit din societate, rezerva electoratului faţă de forfota cu pseudoreformele, care au divizat societatea într-o majoritate pauperizată pe nedrept şi o mână de inşi necinstiţi, deveniţi peste noapte stăpâni pe o bună parte din patrimoniul statului”, se menţiona în ediţia din 28 martie.
Dumitru Diacov, liderul formaţiunii pro-prezidenţiale „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”, cel care va fi ales, pe 23 aprilie, preşedinte al Parlamentului, a ţinut să precizeze că nu este vorba de o coaliţie anticomunistă, ci de una pentru promovarea reformelor. Presa a scris despre Diacov că activase anterior în Comitetul Central de la Moscova, că din 1989 a fost şeful biroului TASS de la Bucureşti, iar în 1993 era şeful Departamentului politic al Ambasadei Rusiei la Bucureşti. În precedentul legislativ a intrat pe listele agrarienilor şi a fost un timp vicepreşedintele Parlamentului, fiind propulsat spre vârful puterii de Petru Lucinschi.
La 21 mai a fost învestit guvernul ADR 1, condus de Ion Ciubuc. Conform algoritmului stabilit, şefia executivului urma să revină CDM, formată din partidul ex-preşedintelui Mircea Snegur şi Frontul Popular Creştin Democrat. În urma unor alegeri interne, a fost înaintat fruntaşul creştin-democraţilor Valentin Dolganiuc, provocând „un şoc pentru blocul lui Diacov”, scria ziarul de limbă rusă „Moldavskie Vedomosti”. Lucinschi l-a propus însă la şefia cabinetului de miniştri pe Ion Ciubuc, argumentând că 75% din deputaţi sunt oameni noi şi este necesar de a asigura o continuitate. Jurnaliştii de la „Modavskie Vedomosti” au scris că „marele câştigător al acestei coaliţii este preşedintele Lucinschi, iar marele pierdant - formaţiunea lui Snegur, care a ieşit din alegeri, practic, cu nimic, deşi CDM se ţine pe autoritatea fostului preşedinte”.
Vicepremierul Ion Sturza, se menţiona în ziarul „Flux”, a vorbit şi despre faptul că nu s-a făcut nimic pentru a contracara contrabanda masivă cu ţigări, totodată, el cerea reforme şi în domeniul social.
Ziarul „Flux” din 1 august a scris că primele disensiuni în sânul coaliţiei de guvernare au apărut atunci când şeful legislativului Dumitru Diacov a insistat pe numirea noului procuror general Valeriu Catană şi pe adoptarea unei hotărâri ce permitea transportarea pe teritoriul Republicii Moldova a materialului radioctiv din Rusia la Kozlodui, Bulgaria. Pentru aceste proiecte au votat blocul pro-prezidenţial împreună cu comuniştii, în timp ce celelate componente ADR au părăsit sala în semn de protest.
Catastrofă în finanţele publice
În luna august a avut loc devalorizarea rublei, iar primele efecte asupra leului moldovenesc au fost resimţite la începutul toamnei. Pe 5 septembrie, ziarul „Flux” scria că, panicaţi, cetăţenii moldoveni retrăgeau leii din bănci şi-i converteau în dolari, de asemenea, au luat cu asalt pieţele şi magazinele, cumpărând mărfuri pentru a scăpa de lei.
Pe 2 noiembrie, cursul leu-dolar a săltat de la 6,5 la 10, într-o singură zi. Iar consecinţele nu au întârziat să apară: au crescut preţurile la produsele petroliere şi tarifele la energie cu 60-70%, provocând scumpiri în lanţ.
„Suntem în pragul unei crize financiare catastrofale. Începând cu luna august, ne întreţinem, în mod exclusiv, din rezerve valutare, care, doar pe parcursul lunii septembrie, s-au micşorat cu mai mult de 70 de milioane de lei. În acelaşi timp, în Federaţia Rusă au fost îngheţate peste 800 de milioane de lei de-ai noştri. Comerţul cu această ţară, principalul partener economic al Moldovei, practic, este blocat”, a declarat Dumitru Diacov, citat de „Flux”.
Pe data de 25 septembrie, vicepremierul Ion Sturza, ministru al Economiei, a declarat că intenţionează să demisioneze. El a invocat că în patru luni de guvernare doar se vorbeşte de reforme, informa „Moldova Suverană”. Sturza, se menţiona în ziarul „Flux”, a vorbit şi despre faptul că nu s-a făcut nimic pentru a contracara contrabanda masivă cu ţigări, totodată, el cerea reforme şi în domeniul social. „Cineva nu vrea să-şi asume responsabilitatea politică pentru reformele dure?”, se întreba retoric vicepremierul.
Unii jurnalişti au admis că Sturza dorea debarcarea lui Ciubuc, care reprezenta aripa conservatoare în alianţă. În toamnă, pe fundalul crizei financiare, s-a vorbit mult despre reducerea cheltuielilor publice, prea puţine s-au făcut însă pentru optimizare. Una din iniţiativele la acest capitol, care a reuşit totuşi, a fost reforma administrativă, ce presupunea comasarea raioanelor şi trecerea la judeţe, dar şi aceasta era o mai veche reformă asumată de Chişinău în faţa instituţiilor internaţionale.
Astfel, au fost create nouă judeţe, două unităţi administrativ-teritoriale şi un municipiu. La presiunea conducerii raionului Taraclia, populat preponderent de etnici bulgari, dar şi a opoziţiei comuniste, preşedintele Petru Lucinschi a refuzat să promulge legea, returnând-o parlamentului. Doar că legislativul a respins repetat înfiinţarea judeţului Taraclia.
O altă lege ce a provocat dezbateri aprinse a fost mărirea cenzului de pensionare până la 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 pentru femei. Iniţiativa, votată în primă lectură, a fost criticată de comunişti, care cereau referendumuri atât în problema pragului de pensionare, cât şi a reformei administrative. „Moldavskie Vedomosti” a relatat că Voronin cerea mai întâi majorarea pensiilor, abia apoi cea a cenzului de pensionare. „Suntem gata să sprijinim reforma administrativă, dar doar în ceea ce priveşte întărirea puterii, nu vrem o copiere a sistemului românesc”, mai susţinea Voronin. Comuniştii erau deranjaţi de termenii judeţ şi prefect, care, potrivit lor, nu erau prevăzuţi în Constituţie.
Pe 21 noiembrie, Ucraina, principalul furnizor de energie electrică, şi-a redus drastic livrările către Republica Moldova, iar liderii regiunii transnistrene au stopat asigurarea cu energie de la Centrala de la Cuciurgan, motivând că guvernul de la Chişinău nu poate plăti pentru consum. Criza energetică a dus la deconectarea curentului, în medie, câte 18 ore pe zi la sat şi 6-8 ore la oraş. Vicepremierul Valentin Dolganiuc a plecat de urgenţă la Bucureşti pentru a negocia importul de peste Prut. Moldova era dispusă să achiziţioneze energie contra unor pachete de acţiuni în societăţi comerciale. Din punct de vedere tehnic însă, România putea asigura doar 10-15% din necesarul Republicii Moldova. „Într-un an sau doi sperăm să reuşim conectarea sistemului energetic din ţara noastră la cel din România, acest lucru ducând la posibilitatea asigurării a 50-60% din necesarul de energie al Republicii Moldova”, declara Dolganiuc pentru „Flux”.
Tot Dolganiuc a spus că 86% din populaţie achită consumul de energie electrică, datoriile enorme existente în acest complex fiind generate de stat şi de agenţii economici. Aceştia continuau să acumuleze datorii şi la gaze. La 23 septembrie guvernul a decis să emită obligaţiuni de stat în valoare de 90 de milioane de dolari în contul datoriilor faţă de concernul Gazprom. Asta după ce în decembrie 1996 a emis obligaţiuni în sumă de 140 de milioane de dolari, iar acest procedeu de plată nu era văzut deloc bine de experţii FMI. Aceştia au criticat autorităţile pentru inconsecvenţă – pe de o parte, iau credite externe, pe de altă parte, îşi asumă datorii ce nu aparţin statului.
Totodată, s-a decis crearea companiei mixte moldo-ruse Moldovagaz, în care Gazprom să deţină 51% din pachetul de acţiuni. Potrivit vicepremierului Ion Sturza, citat de presă, astfel cabinetul de miniştri va stinge o mare parte din datoriile existente din contul acţiunilor cedate co-proprietarului din Rusia şi va scăpa de acumularea de noi restanţe.
În acest context, restructurarea şi privatizarea coloşilor energetici, industriali, ca şi a cooperativelor agricole, nu mai puteau fi amânate. La finele anului, legislativul a votat proiectele de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic, precum şi a Moldtelecom.
„Avem nevoie ca de aer de câteva exemple de succes de privatizare. Privatizarea la noi, ca şi imaginea ţării, a fost subminată de un şir de factori subiectivi. Problema e nu e în faptul că nu am câştigat 100 sau 200 de milioane din privatizare, dar că imaginea unei ţări în care poţi să investeşti a avut de suferit”, declara, pentru agenţia Infotag, Ion Sturza, înainte de a începe furtuna financiară.
Peste ani, jurnaliştii de la „Ziarul de Gardă” vor afirma că guvernările din anii ’90 în loc să privatizeze întreprinderile la timp, au cedat ruşilor, din contul datoriilor la gaze, şi infrastructura din domeniul gazier, şi întreprinderi din industrie şi agricultură.
Împroprietărirea, mânată de la spate de americani
Guvernul SUA, împreună cu alţi parteneri de dezvoltare au forţat reforma agrară. Programul „Pământ”, care presupunea reorganizarea întreprinderilor din agricultură, prin privatizarea pământului şi repartizarea cotelor valorice, a fost acoperit financiar de partea americană. După ce a fost experimentat cu succes în 72 de foste colhozuri în 1997, proiectul a fost extins în peste 600 de sate.
1998 ar fi trebuit să fie „anul ţăranului proprietar”, cum declarase în ianuarie preşedintele Petru Lucinschi, iar eliberarea certificatelor de proprietar trebuia să fie finalizată într-un an şi jumătate. Reforma s-a împiedicat însă de imperfecţiunea cadrului legal în ceea ce priveşte falimentul întreprinderilor, potrivit ziarului guvernamental de limbă rusă „Nezavisimaia Moldova”. Astfel, multe cooperative agricole care deţineau patrimoniu important continuau să existe fără a activa.
Banca Mondială a fost impresionată de modul în care sistemul financiar-bancar a rezistat imensei presiuni, reuşind să supravieţuiască. Spre deosebire de sectorul financiar, unde reforma s-a făcut la timp prin privatizare, cel social arată aşa cum era la începutul anilor ’90, e un sistem centralizat de comandă şi în condiţiile pieţei nu poate funcţiona.
După şapte ani de reforme în agricultură, rezistenţa autorităţilor locale şi a foştilor şefi de colhozuri rămânea la fel de mare, aceştia profitând, bineînţeles, de bâlbăielile de la centru, se arăta într-un articol din „Moldova Suverană”. În multe localităţi, la momentul când au fost incluse în Programul „Pământ” nu mai exista nimic de privatizat – totul a fost furat şi devastat, susţinea Zosim Bodiu, viceministru al Privatizărilor.
Până în luna noiembrie, au fost împroprietărite numai 280 de mii de persoane din cele peste un milion.
Sărăcie, corupţie, contrabandă
Problemele Republicii Moldova sunt sărăcia şi corupţia, declara la sfârşitul anului reprezentantul permanent al Băncii Mondiale, James Parks, citat de „Moldova Suverană”. În plus, el spunea că e greu ca un om să reziste mitei în condiţiile în care nu şi-a ridicat salariul de patru-cinci luni. „Banca Mondială a fost impresionată de modul în care sistemul financiar-bancar a rezistat imensei presiuni, reuşind să supravieţuiască. Spre deosebire de sectorul financiar, unde reforma s-a făcut la timp prin privatizare, cel social arată aşa cum era la începutul anilor ’90, e un sistem centralizat de comandă şi în condiţiile pieţei nu poate funcţiona”, a fost diagnosticul pus de Parks.
Atât Banca Mondială, cât şi FMI au insistat pe reducerea cheltuielilor publice, cerând inclusiv optimizări în sănătate şi educaţie. Asta în timp ce unii membri ai guvernului propuneau scutirea de taxe pentru întreprinderi din agricultură, despre care presa scria că, în cea mai mare parte, erau nerentabile. Basa-press a informat că au fost îngheţate impozite datorate statului în valoare de peste un miliard de lei. Era citat şeful Fiscului, Nicolae Bivol, care susţinea că situaţia respectivă se datorează promovării unor „interese de grup, corporative, la nivel statal”, în listă fiind incluse Tirex-Petrol, As-Petrol „sau alte petroluri”.
Legăturile lumii interlope cu politicul
În timp ce unii oameni de afaceri erau ţinta unor atentate sau erau extorcaţi de bani de grupări criminale, şefi de la Interne şi Securitate (trei generali - Victor Catană, Nicolae Alexei şi Tudor Botnaru) declarau la preşedinţie că influenţa personajelor din lumea interlopă a ajuns în instituţiile de stat, organele de drept şi chiar la vârful puterii, au relatat jurnaliştii de la Basa-press şi „Moldavskie Vedomosti”.
În decembrie 1998, poliţia anunţa că un businessman german venit să facă investiţii în Moldova a fost răpit de la aeroport. Cei care l-au capturat ar fi făcut parte din clanul „Bulgaru”, condus de Grigori Karamalak, un etnic bulgar numit „hoţ în lege”. Despre Karamalak presa a scris că era unul dintre capii lumii interlope, căruia poliţia îi imputa omoruri, torturi, şantaje etc. În 1998 el a fost reţinut de oamenii legii de câteva ori, dar eliberat de fiecare dată de magistraţi din lipsă de probe. Ulterior, el a plecat la Moscova, fiind dat în urmărire internaţională.
Boiana group, firma fondată de Karamalak, a fost scutită de impozite, printr-o hotărâre de Parlament, din februarie 1998 până în anul 2001. Curtea Constituţională a declarat neconstituţională decizia legislativului, invocând principiul egalităţii pentru toţi agenţii economici.
Traficul de armament din regiunea transnistreană spre ţările balcanice, Orientul Mijlociu şi Caucaz şi contrabanda de ţigări au fost alte subiecte intens mediatizate. În primul caz, autorităţile au încercat să aducă în atenţia occidentalilor pericolul armamentului stocat în raioanele de est şi refuzul Moscovei şi Tiraspolului de a-l evacua.
La capitolul contrabandă de ţigări, presa moldoveană a preluat un articol din „Evenimentul zilei” din România, în care se spunea că directorul Departamentului de privatizare, Vladimir Filat, ar fi profitat de poziţia privilegiată în guvernul de la Chişinău şi de relaţiile bune cu Diacov şi Lucinschi pentru „a face contrabandă cu ţigări cu timbre expirate”. Filat a declarat pentru Basa-press că articolul este o calomnie şi că a acţionat în judecată publicaţia de la Bucureşti. Totuşi, el a recunoscut că „importul de ţigări a fost legal, deoarece au fost virate la bugetul României peste 4 miliarde de lei româneşti”.
